1,686 matches
-
pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot și am înghițit în sec. Pâine, pâine, dar mie îmi mai trebuia și caviar. Gălățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. Mi se părea înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mine și încălzește-te, mă îndeamnă el de fiecare dată când mă plâng că mi-e frig. Dar pielea lui e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. Mă trezesc în toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate în stratul pufos de zăpadă care se așterne în fiecare zi pentru a șterge orice urmă a trecerii timpului. Și dacă n-ar fi dorul de Janet, n-ar mai rămâne decât grija banilor de chirie și de mâncare și agitația cu cele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un punct roșu care se deschide în fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din acele prosoape pufoase pe care numai doamna Warnotte știa să le găsească în comerț. Următorul gest fu acela de a ieși cîteva minute pe balcon, pentru a trage puternic în piept aerul iodat și pentru a privi marea. Bernard mai spune o dată, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
poate menține locul în atelierul din spatele casei exclusiv datorită meritelor sale de ucenic ceramist. Tot ceea ce îl poate duce mintea să facă e să deseneze, prin șopron, pe fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase. Cu mâinile sale pufoase, vag scandalizată, doamna Frefrony îi mută hainele, lipsite de șic, din camera servitoarei, într-unul dintre paturile de sus ale ghetoului lucrătorilor, la "șerpărie". - Mai gîndește-te, îi șoptește, impresionată, femeia. Mai gândește- te și destăinuiește-mi și mie dacă părinții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a râde c-o mai imensă nerușinare de ea, de Dorina. - Ia ieși de acolo, fă, căcăreazo de muscă! Că rad la botul tău două palme, de-ți umblă fălcile, stînga-dreapta, ca la mașina de scris!... Când e furioasă, pufoasa Dorina reușește să imite splendid jargonul de cioflingar al fratelui său - căruțașul Luță. Pe de altă parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastă, nu iese. O fi ea o angajată mai nouă, dar, de două luni, ea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caracterizează vagabondajul erotic al oricărui bărbat, vine o vreme..." - Nu-l lăsa să fie banal. Vremea aia a și venit. Taie-l. O să-l învățăm mai târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ne desfătăm cu o groază de amănunte privitoare la tine. Nu cred să fi ratat ceva, cât de cât important, laudativ ori compromițător, în legătură cu tine... - Și... despre Antoaneta? - Mai ales despre Antoaneta, domnule Floyd. (Sărise soră-sa, doamna cea pufoasă.) - A trebuit să contribuim c-o iubitoare mână de ajutor la tot ceea ce s-a petrecut cu avortul. - ...Îi făcuseși rost de pastile. Vasodilatatoare. Vasodevastatoare. Și mizerii dintr-astea... Ea stătea de șase ore în baia fierbinte, 265 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu cu praștia. Pac, și-a căzut la picioarele mele. Avea un gât alb, alunecos, cu niște pene moi și pufoase, și-un cioc, Paraschive, galben, gălbior, ca miezul oului. Drept în ochi fl plesnisem. Celălalt 150 era rece și albastru ca o sticloanță. Când i-am simțit sângele cald în palme, o dată parcă m-a fiert... -Lam lăsat acolo și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus mie tata: pe lumea ailaltă noi o să mâncăm pâine albă și picopsiții or să se uite și-o să le lase gura apă! Și-și vedea mai departe de dambilușca lui, pe care o lovea cu biciul, în timp ce mesteca miezul pufos, făcut mai apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sare, oftă și zise în cele din urmă, mulțumit: - Și, zi, ați fost la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive? - Așa e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor. Se mai uită pe geam, sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din care auzea plănsetul. Ca și acum cățiva ani în urmă începu să taie epiderma intunericului însă acum cu o precizie a unui chirurg priceput, școlit. În fața lui se afla Griul legănănd prin suflarea sa un fel de nor alb, pufos un suflet. Un tablou fantastic putea spune un pictor, fantastic putea spune și Gavriel însă într-un mod aspru și grotesc. Băiete, ți-am spus eu, rosti Griul , urăsc oameni și mofturile lor. Trebuia să stai aici cu mine. Măcar
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
că te-ai obișnuit, de când te aducea maică-ta de mână. Ia-l, ți-l dau pe datorie. Nu iau pe datorie, dom’ Stănică... Mâine ce fac ? Dă- mi mai bine altceva, ce poți să tai... Uite, niște parizer. E pufos, vine mai mult la kilogram. Feliile erau mari, dom’ Stănică le așeză pe cântar, una peste alta, apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și creioanele. Era atât de frig, încât o clipă se temură ca el să nu plutească prin aburii respirațiilor. Dar nu apăru, Magul nu poate fi decât atâta vreme cât își respectă semnele. Era prima ninsoare din anul acela. O zăpadă mare, pufoasă, pe care aici, în parc, n-avea s-o tulbure nimeni zile în șir. La fel dincolo de gard, unde era cimitirul vechi al Bisericii Armenești. Zăpada venise deodată și prea devreme, credeau ei. Mai apoi, crescând, au înțeles că prima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-astrîns toată drojdia. O să ai o agitație mare, vreo pasiune... Arhitectul, foarte puțin atent la predicțiune, compara cele două femei, pe mamă și pe fată. Fizionomic, madam Farfara și Ioana semănau. Așa plină, cu buze roșii, cu pielița moale și pufoasă ca a piersicii, fusese și madam Valsamaky. Ioana avea însă ceva inedit, mai animalic și picant. Umerii obrajilor îi erau ridicați spre ochi ca la mongole, aducea puțin cu tată-său, a cărui barbă tăiată cu foarfecele în jurul maxilarelor masive
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
catedră neapărat, ne-a și spus el singur. Totul se aranjează până la urmă (fr.). G. Călinescu În timp ce bolnavul dormita și în sufragerie se luau în examinare toate problemele la ordinea zilei, afară pica o zăpadă de primăvară cu vânt, abundentă, pufoasă, adevărată furtună de fulgi albi. Cei care intrau în casă picau parcă de la altă latitudine. - Dacă, Doamne ferește, zise unul, moare pe vremea asta, o să fie o problemă grea înmormîntarea lui. - Și eu sunt îndatorat să vorbesc, ca oficialitate, din partea ministerului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
băcan! Cine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinația aceea subtilă (tocmai am cumpărat astăzi de dimineață 200 de grame din Akademiker Markt) de măsline mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, negre, grase și pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi și ardei roșu iute? Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă", prin cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
isprava noastră. În fiecare dimineață, când ne așezăm la masa de lucru, eu port bermude, un T-shirt negru lălâu și, în picioare, o pereche de pantofi mocasin, însă cu o singură șosetă neagră, pe piciorul stâng. Cătălin are niște pantaloni pufoși de culoarea șoarecelui, legați cu un soi de șnur, care trebuie reînnodat de câte ori se scoală de pe scaun, un tricou negru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în același timp ― dansatoarele sânt imprimate pe piept ―, iar în spate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fiecare dată schema universală a iubirii într-o particularitate extremă și conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută. Prima ninsoare căzută în anul acela. Zăpada, după ce fusese viscolită până târziu, către miezul nopții, încremenise acum în straturi mari și pufoase. Bucuria lor, ținîndu-se de mână pe strada pustie și mergând în urma puiului de caniș, alb tot, care încerca să sară peste câte un troian, pierzîndu-se în el și apărând iar la suprafață cu botul plin de zăpadă. Apoi ea luase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foi de varză și mămăliguță. Urmează limbă cu sos de măsline. Apoi costițe de porc cu "cinci miresme" și orez cantonez. Vinurile inaugurale sânt din 1950 (!), apoi ne repliem pe Vinul Cavalerului. Desertul e în două trepte: găluști (nespus de pufoase) cu prune și apoi înghețată. Pe parcurs, Catrinel, Andrei și cu mine gemem și ne îndopăm cu Triferment și Colebil, în timp ce profesorul Setlacec își bate joc de noi spunând că luăm Placebo și, la cei 81 de ani ai săi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Volumul se încheie cu un index foarte practic, ușor de consultat chiar și de către un cititor grăbit: pe lângă indicele alfabetic, cel după ingrediente și cel general, există un index al rețetelor fără ouă și un index al rețetelor vegan. Lipie pufoasă cu roșii și capere Ingrediente pentru 4 persoane • 500 g aluat de pâine • 200 g roșii-cireașă • 30 g capere • 30 g semințe de pin • o legătură de busuioc verde • o legătură de pătrunjel • ulei de măsline extravirgin • sare Timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
se așază într-o tavă inelară, unsă cu unt. Se lasă la cald să crească până când se umple forma. Se coace 60 de minute în cuptorul încins la 170°C, se răstoarnă pe un platou și se servește călduț. Lipie pufoasă cu roșii și capere Ingrediente pentru 4 persoane • 500 g aluat de pâine • 200 g roșii-cireașă • 30 g capere • 30 g semințe de pin • busuioc verde • pătrunjel • sare Timp de preparare: 35 min. Conținut caloric: 408 kcal/porție Fără ouă
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
care se pune într-o cratiță tapetată cu făină, se crestează în formă de cruce, se acoperă cu un ștergar umed și se lasă la dospit într-un loc cald. După aproximativ o oră, coca își va dubla volumul, devenind pufoasă și briséeă. Se transferă aluatul pe planșeta presărată cu făină, se presează cu mâinile, apoi se trântește de mai multe ori pe blatul de lucru. La sfârșit, se modelează cu mâinile și se întinde cu ajutorul sucitorului, până când capătă forma dorită
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]