1,541 matches
-
s-a născut s-a-nfășurat cu totul în aripi, și-a ieșit murdar de sânge și lichid placentar și fecale proprii, încît a trebuit să-l curăț zile-n șir cu salivă, cu lacrimi, cu lapte. După doar o săptămână era pufos și proaspăt, cu ochi scânteietori, și-și desfășurase aripile, care aveau pe-atunci loc să lopăteze-n voie prin spațiul dintre oglindă și grilaj. La-nceput n-avea mai mult de două palme între vârfurile aripilor, iar albastrul lor nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
exista ceea ce, de-a lungul vieții noastre, n-am văzut, auzit, gustat, mirosit și pipăit niciodată. Viața noastră - limitată la universul nostru, înfășurat pe hoitul nostru ca un lințoliu, ca bandajul înstelat al mumiilor. Lumea noastră - câmpul senzațiilor noastre. Mucegaiul pufos de lumină care ne-acoperă pupilele, pâsla sonoră care ne crește pe timpane. Sfârcurile de femeie pe care și le amintesc buricele degetelor noastre. Limba noastră ca un peduncul de orhidee, limba noastră care nu-i roșie, ci pictată în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui Dante, sau prin distilare fracționată în Deisis-urile icoanelor bizantine, infernul și paradisul, strat de ulei parfumat peste strat de păcură împuțită, sânt în cele din urmă tot înțelepciune. Paradisul - înțelepciune de mâna dreaptă, de emisferă dreaptă, feminină, blândă și pufoasă, ape nesfârșite și nemișcate, iluminate-n adânc de fosforescența îngrozitorilor pești abisali... Infernul - înțelepciune de mâna stingă, emisferă stingă, năprasnic foc paraclet, mascul ce-ascunde în miezul destrucției un suflet de porumbiță. Binele și răul, doi Buddha enormi ieșiți ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apropie cineva de tine din toate părțile deodată; voci care-ți poruncesc, spunîndu-ți pe nume, să-ți retezi beregata... Și, la sfârșitul sfârșitului, groapa fără fund a cârtiței, orbirea adîncă..." Maseurul îmi împingea tot mai mult capul în pântecul lui pufos, de parcă ar fi vrut să mă încorporeze cumva acolo, într-un imposibil uter oval. Toată fața îmi ardea ca jupuită, și-ntr-adevăr, când m-am uitat în acea zi în oglindă, imediat ce m-am întors de la masaj, mi-am văzut fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu mult înălțimea unui om. Plugurile, înșirate unele după altele, încremeniseră lângă trotuar, iar șoferii lor, în pufoaice și cu căciuli rusești pe cap, stăteau în cerc la o țuiculiță. Dimineața, geamurile erau înghețate până sus: în partea de jos pufoasele flori de gheață erau perfect mate și se-n-colăceau în ritmuri An Nouveau, pe când la o palmă de panerul de sus delușoarele de gheață deveneau translucide, umede și vălurite, și prin ele, urcat în picioare pe lada de la studio, îmi plăcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la cea mai extatică stea..." Floarea de oțel era acum complet deschisă, lăsând să zvâcnească în centrul ei creierul, turtit de propria lui greutate, al lui Fra Ar-mando. Mulțimile înfometate de miracol îl priveau cu jind, ca pe-o pâine pufoasă, și așteptau poate să le fie împărțit tuturor, ca toți să se sature, și să mai rămână încă multe coșuri cu firimituri. Undeva, în primele rânduri, o femeie costelivă ținea în brațe, cu un fel de mândrie, un cilindru gros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rostogoleam, înghețată, pe sub cămașă, pe toracele costeliv, o simțeam pe sfârcurile pieptului, o opream, apăsînd-o un pic, în scobitura buricului. Impregnată oarecum, deși atât de incoruptibilă, de mirosul pielii mele, o plimbam în cele din urmă peste paginile manuscrisului meu pufos și interminabil, citind cuvinte lățite brusc, trapezoidal, în bulbucul de cuarț ce lăsa alături un mic și intens punct de lumină. În amurgul adânc, foile erau pielițe, aidoma celor pe care mama le scotea cu cuțitul când tăia carnea, sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
profilau pereți exteriori ce încă-și purtau balcoanele sub care doi atlași cu mușchi de ghips se-ncordau inutil. Cupele dințate loveau în mijlocul flăcării farurilor, zidul troznea, tencuiala zbura în fulgi și în țăndări, cărămizile se depărtau, lăsând la vedere pufoase cuiburi de păianjen, și tot decorul se prăbușea deodată pe spate, prefăcîndu-se-n gunoi și-n relicve sub luna uriașă a lui aprilie. Farurile goleau clădirile de culori și le umpleau cu ceară lichidă. Le apăsau ușor în calupul de ceară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ani de când băiatul Vasili, ales de preotul satului fugar, își lăsase umbra în fluviu, pentru ca podul de gheață prin care străvedeau fluturi uriași să nu crape și să nu-i înghită stihia. Umbra lui pierise atunci, pierzîndu-și contururile-n neaua pufoasă, și dusă fusese pentru totdeauna, lăsîndu-l pe Vasile cu sentimentul, pe care-l ai uneori în vis, că ești gol într-o odaie înțesată de oameni ce te privesc curioși și revoltați. Sătenii din Tîntava, care-i cunoșteau povestea, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asurzitorul imn de slavă al strunelor întregii cochilii, devenind o ființă de o nesfârșită majestate. Era Arhanghelul Mihail, încoifat și-mplătoșat, cu vestmânt de catifea verde-albastră pe sub inelele de fier ale zalei și cu mantie purpurie, amestecată cu penele cârlionțate și pufoase ale viguroaselor sale aripi. Rostogolindu-se ca un asteroid în vidul sferei ai cărei pereți lustruiți se mai zăreau, în vaste depărtări, doar ca o lumină difuză, marele înger se-apropiase de femeia din centru și-i rămăsese alături, la fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sulițele din vârf, se făcuse una cu ele. Pe acoperișuri creștea iarbă cu fire drepte și lungi, cu spice tari ca gloanțele-n vârf. Și deodată, în mersul legănat al tramvaiului, ca o premoniție, am văzut-o: mare și pufoasă, timidă și neajutorată, așezată pe-o bancă într-o curte murdară. În spatele ei, o casă de culoarea lupusului eritematos, cu o scară de lemn ducând către o ușă zidită. O văzusem în metrou, în urmă cu două veri, purtată ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe bancă, în curtea devastată din fața casei ei de pe Tunari, și amurgul reflectat în rochia ei albă de dantelă îi împrumuta o nuanță de floare de cireș. Aștepta acolo, cu mîinile-n poală, cu bărbia timidă ca de fetiță, mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată, cu o scară ce nu ducea nicăieri lipită de zid, gardul de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele, Soile avea un medalion emailat, prins într-un cadru de filigran de argint. În ovalul său era pictată Soile, stând pe bancă, mare, pufoasă, neajutorată, în fața casei ei vineții cu o scară ce nu ducea nicăieri. Purta la gât un medalion în al cărui oval se vedea Soile, în rochie de dantelă albă, pe care lucea emailul unui alt medalion, în care, în fața casei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cotiră de mai multe ori, fiarele aveau colțuri care-i agățau costumul, bălăriile crescute direct din zid îi pălmuiau fața, dar voința femeii care-nainta nepăsător era mai puternică decât dorința lui de a se-ntoarce la Soile. Soile, fata pufoasă și bună pe care-o găsise când credea că nu va fi nimeni, niciodată, în viața lui. Ajunseră, se pare, la destinație, pentru că din spațiul împuțit delimitat de-un zid al fabricii, un șir de lăzi de gunoi cu zoaie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dimorfism sexual) pe satinul încrețit al unei cutii, își însuflețiseră piciorușele și arcușorul trompelor, întinseseră măciuliile antenelor ca să poată comunica unii cu alții și, zvâcnind puternic din aripile țepene ca de țiplă, se smulseseră din acele care le străbăteau corpul pufos. Aripile prelungi, pictate de mână cu peisaje, înluminiuri, personaje biblice și orașe ale viitorului, îi ridicaseră-n aerul gelatinos, înghețat, al sălilor cu diorame, iar ei urcaseră la etaj, fluturând peste scările de marmură, filtrați prin coastele marelui schelet de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ape care nu udau, ape ca de lumină vălurită. Trecură pe lângă temple prăbușite ca niște bucăți de măsea încă rămase-n gingie. Ajunseră-ntr-o vale plină de păpădii cât brazii, înălțîndu-și globurile peste tot cerul. Când sufla vântul, parașute pufoase se risipeau peste lume, având fiecare agățat de capătul ei câte un ou sidefiu. Înclina deja către seară când ajunseră pe țărmul acelei mări. Lunile de pe cer se-ngălbeniseră și păreau acum niște sloiuri înconjurate de o țesătură fină de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-și dădea seama de când începuse să ningă, cu fulgi ce păreau întunecați pe cerul lăptos. Ninsoarea îngustase deodată lumea, copacii din zare nu se mai vedeau, chemările ciorilor veneau de nicăieri. Gheața se acoperi repede, încît o sferă albă și pufoasă rămase din spațiul altădată atât de vast. Maarten înțelese că ar fi putut trece pe lângă moară. Lumina scădea tot mai mult, deși zăpada se străduia s-o răsfrângă cu totul. Avu totuși noroc: ceața se coloră-ntr-un loc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei de cărămidă-nnegrită de vreme i se păru adolescentului mai masiv ca oricând. Avea forma strunjită a unei ture de șah, și nici o fereastră nu se zărea pe curbura ei înzăpezită. Aripile uriașe, cu pânze fluturând sparte, pline de nea pufoasă și roză-n înserare, erau înțepenite pentru totdeauna. Tânărul înghețat ocoli moara, găsi ușa blocată de gheață și se chinui multă vreme să o dea la o parte. Intră în cele din urmă-n marea penumbră. Era atât de-ntuneric
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
troznea-n toate părțile: pe alocuri ajunsese subțire ca unghia. Departe, din aisberguri, faleze-ntregi se prăbușeau în mare. Din adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și erau. Tânărul își înăbuși vertijul și frica și atinse cu degetul scândura cafenie a unei uși. Nu era nici o scândură. Culoarea se-ntindea pe mătasea inefabilă a peretelui. Nu era nici o ușă. Casele însele erau zugrăvite pe-un zid pufos, și acum își dizolvau culorile și contururile una-n alta. Totul ajunsese curând indistinct, cenușiu-palid, ca plastilina pe care-o frămânți îndelung. Doar stelele, deasupra, ardeau din răsputeri, sugând parcă din ziduri și ultimii stropi de culoare. Erau stele frez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai fi crezut văzînd-o de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea să ducă la guriță, dar mămica îl oprește: Nu, Sorinel, nu e papa. Pândește clipa când cei din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe dragii lor nepoței, le-a venit ideea ca, de fiecare dată, să mai sădească un pomișor în livadă. Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei parfumate... În timpul săptămânii, când ograda pare tristă și părăsită, bunica și bunicul se duc, în puținele lor clipe de răgaz, să mai stea de vorbă cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să spună ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. S-a stârnit așa, ca din senin. Spre seară, dacă ninsoarea o să stea, vor pune să facă un om de zăpadă. Ar încerca ei și acum, dar cu bunica nu-i de glumit! E ora prânzului, uite acum o să le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]