3,620 matches
-
lăsat o dată să intru desculț În pătuțul ei, și să mă joc cu sînișorii ei, ana pentru care- am plătit ce era de plătit, cu bănuții luați chiar de pe pieptul ei, cum altfel!... ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat, pătrunzînd prin ușă așa speriat și bucuros de parcă aș fi cîștigat premiul Nobel. Chiar dacă mărturisesc acum că am văzut plăcuța prinsă În tăblia patului, imediat ce m-am descălțat, În patul unde mi-am primit răsplata
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de când nu mai știam să mă bucur de nimic, de când nu făceam altceva decât să-mi sporesc spaimele. Acum, holbîndu-mă la femeia aceea goală, totul îmi dispăruse din minte. Nu mai eram decât un trup biciuit de dorință. Îi vedeam pulpele strălucitoare, sexul și ochii provocatori. Nu scotea o vorbă, dar mă privea într-un fel care mă scotea din minți. Luase o floare și o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
visam cum sta goală în iarbă la doi pași de mine, cum mângâia floarea și mă privea cu nerușinare. Într-o noapte, ducîndu-mă în mlaștină, am văzut-o la lumina lunii. Se spăla de noroi într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise. Bărbia era mai puțin ascuțită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noi? Cu el și cu mine. Vezi-ți de drum! N auzi? Mai repede! Ăla se lasă păgubaș. Lunganul reluă. Unde-i vițelul, măi, netrebnicule, unde i? De ce nu mi l-ai cerut, mă, dacă ți-a venit a mânca pulpă de vițel? Unde-i? Ce-ai făcut cu el? Dacă-l mai ai, hai cu mine, unde-i, și dămi-l. Nu-l mai am. Ce-ai făcut cu el? L-am halit. Eu și cu ai mei. Acuma ce să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Susan simți că poporul francez venea În căutarea Mariei Antoaneta, dar pe loc se Întoarse la realitatea peruviană, la istoria țării așa cum o vedea Juan Lucas și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar pe loc se Întoarse la realitatea peruviană, la istoria țării așa cum o vedea Juan Lucas și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiecare dimineață, Își puneau costumele de baie, coborau În grădină și timp de cîteva ore ridicau și iar ridicau greutăți de toate tipurile și mărimile; pentru antebrațe, pentru rotunjimea umerilor, pentru piept, pentru mușchii dorsali, bicepși, tricepși, mușchii feselor, coapse, pulpe etc. Își petreceau ore Întregi În felul ăsta și Bobby se uita la ei furios, așteptînd să termine ca să se hotărască odată la ce plajă o să se ducă În dimineața aceea. Au vrut să-l bage și pe el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
citat din Camus sau din T.S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmo sfera de dezmăț din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai oste neau să se strâmbe sau să pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost, și așa am trecut liceul: un ciudat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum eram singur la Amsterdam, de parcă aș fi rătă cit singur prin imaginarul meu adolescentin, prin paradisul infernal al erotismului meu, și nu aveam decât să intru în oricare din acele încăperi ca să-mi realizez viziunile. Erau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel ca-n celelalte șase dimineți din mica mea vacanță pariziană. Același ziar - cu foarte multe secțiuni aruncate pe jos -, același
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniți: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund și ce mijloc subțire, ce țoale pe ea, ce plete de sârmă roșie, răsucită în mii de feluri... Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem și din față: cum putea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
orice vârstă, își imagi nează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoști cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, sem nul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici „bal coanele“ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
În pofida diferențelor în ceea ce privește decorul, simbolizarea și uneori croiala costumelor tungușilor (excepție făcând cele ale golzilor), acestea se compun în mod normal din aceleași elemente: - o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită, luă o pastilă și o frecă de limba ce-i atârna din gură. O făcu bucăți și aruncă toată marfa dosită la gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de ea. —E în regulă, îi promise animalului. În curând, totul o să fie ca înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până m-am prins, dar buna-credință chiar vinde. Trebuie doar să-i înveți pe oameni cum să recunoască ce-i avantajează. Am reușit să impunem fabrica de reciclat hârtie. Ai fost s-o vezi? Ultimul răcnet. Eu îi spun Mea Pulpa... Îl întrebă despre proiectele noi. Când se simți în siguranță, îl trase de limbă. Ceva mare și nou, chiar lângă Farview? Cu el, franchețea mergea cel mai bine. Nu încercă să se ascundă; niciodată nu făcuse asta. El se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la ora fixată, sporovăind de cum se îmbarcau și făcînd glume despre primele lovituri, dar totuși dovedeau o surprinzătoare seriozitate, adevărată încrîncenare, în a-și îmbunătăți coordonarea care lăsa de dorit, a-și struni mușchii lăsați și burțile care le atingeau pulpele atunci cînd se aplecau înainte, amintindu-și de ei înșiși, mai tineri, mai puternici și mai supli. Am ajuns să cunosc apa și pe oamenii ei atît de bine încît dorința de a fi unul dintre ei a crescut pînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
niciodată. Dar a fost o vară în care totul mi-a căzut în poală. Am alunecat prin oraș ca prin vis, neștiind că visul este cel mai frumos, cu puțin înainte de a te trezi. Am simțit materialul pantalonilor alunecîndu-mi peste pulpe, mi-am simțit umerii și pieptul sub cămașă. M-am simțit campion printre oameni. Bătea un vînt puternic deasupra lacului de la Bosbaan, făcînd steagurile să fîlfîie vicios. Miile de copăcei firavi care fuseseră plantați pentru a forma o pădure tremurau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de peste Mureș, din Radna. La moziul din Radna era și o fabuloasă grădină de vară cu niște uriași castani care țineau umbră și răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și Radna case noi pentru că începuse epoca Ceaușescu și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de incitantă, ci erau de-a dreptul lipsiți de profunzime, ca fotografia unei străzi care ți-a fost familiară cîndva. La ușa secretariatului era coadă, așa că intră într-un atelier gol și-și injectă șase miligrame de adrenalină în mușchiul pulpei. Intră în secretariat la puțină vreme după aceea, cu o poză de om de afaceri în exterior, dar relaxat și visător în interior. înmînă formularul și fu invitat să ia loc. — Ei bine, Thaw, cum îți merge? — Binișor, domnule. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
starea mea actuală îi jignea din p d v cultural ca și pe fete care se; simțeau jignite din p d v național sexual dar protestau slab fiindcă mă simpatizau și; nu voiau să mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când; eu recitam de unul singur strigam Isis stă tea lângă mine nu mai zicea nimic (atunci am știut că venise timpul să părăsesc coridorul și să mă îndrept spre mlaștini.) 103 IV Scara 1. Acum, când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]