1,588 matches
-
odată la față: — Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau din lifturile din jur. Munro mergea în față, conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsa o părticică din tine pe un drum ca ăsta. — Bine, ia-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă o să descoperi că-i o pacoste. în voce pulsau atîta dispreț, neajutorare și umor, că se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori mai puternic, uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă, pentru că zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zgomot care a sunat sec în liniștea străbătută de troleibuze singuratice a nopții de iarnă, și când un fetus translucid, cât un câine, s-a târât afară, bîțîindu-și capul umed și fără ochi, când jugulara statuii mamei a început să pulseze, am luat-o la fugă spre deschiderea pe unde ieșisem. Am coborât vreo zece etaje, până când m-am găsit deodată pe un palier cunoscut. Eram în fața ușii atât de liniștitoare a apartamentului părinților mei, în Ștefan cel Mare, de unde plecasem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungul anilor destructurarea lumii vii prin angelizare... aș transforma toate bisericile ortodoxe în meduze semitransparente, prin carnea cărora s-ar vedea icoanele din pereți ca niște granule difuze de auriu și azur, preoții în odăjdii ar fi vacuole și organite pulsând lent în jurul altarului, iar enoriașii, filiformi ca-n El Greco - franjuri zdrențuite, palide, purtând pe veșmintele albe baterii de celule ucigătoare. Și sutele de biserici s-ar ridica lent de pe fundul oceanului, dintre blocuri, zvâcnind din cupole, fluturîndu-și dantelele curcubeene, tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de o tăcere țiuitoare, altele scufundate în cea mai adâncă beznă, era straniu și înfricoșător de parcă-am fi coborât în infern... Urlam ca un animal și mă smuceam din mâna mamei, care țipa și ea încercînd să mă potolească, dar pulsam întreg, ca o inimă de pasăre și nu m-am potolit decât când m-am văzut afară, în șosea, și-am privit stâlpii electrici dintre șinele de tramvai, purtîndu-și globurile cu lumină trandafirie. Treceau prin seara roșie tramvaie și mașini
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țărani voinici, în cojoace și cu căciuli de oaie, i se așezau mereu în față. Tot pieptul îi zvâcnea atât de puternic, de parcă nu numai inima, ci și plămânii, beregata, măduva din canalul vertebrelor și ganglionii nervoși i-ar fi pulsat fierbinte, sincron, sufocant. Tânăra femeie în fulgarin cărămiziu, cu buboiul holbat sub cocul prins cu agrafe ieftine, stătea liniștită la vreo trei rânduri de scaune negre mai în față. Apăru mai întîi pe scenă o muiere zdravănă, în costum de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stalagmite groase cât elefanții, clătinîndu-ne pe poduri de sfoară aruncate peste crevase, ne-am trezit înaintînd prin carne. Nu ne dădusem seama când, treptat, șovăitor, cu multe reveniri și alte salturi subite înainte, pereții tunelului se-ncălziseră, se muiaseră și pulsau, așa încît mi se părea acum că-naintăm printr-o venă enormă. Călcam pe un țesut tot mai elastic, iar în peretele gros, hialin, se zăreau nenumărate celule minuscule, cu nucleele violet. Insectele străvezii rămăseseră, dar nu ne mai năpădeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vedem atunci, față în față, ce-am întrezărit mereu, parțial, în oglinzi și enigme. Față în față: pentru că fața noastră e încorporată în fața Lui. Ochi în ochi, pentru că globii ochilor noștri sânt în globii ochilor Lui... Creierul lui Fra Armando pulsa ca un stâlp de foc deasupra neamurilor, scoțând raze poligonale. Coada sa medulară unduia ușor, ca un flagel, în aerul gelatinos al imensei hale boltite. Un tatuaj fin, fluorescent, indica de-a lungul ei traseele complicate ale neuronilor catecolaminergici, noradrenergici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
saxofonist, dar cu un corp minuscul de viermișor atârnat de un fir de mătase. Căci Dumnezeirea e un creier enorm, o meduză solemnă cu miliarde de simțuri, alunecând în noaptea abisală, slab luminată de baterii de lumină albastră. Cupola ei pulsează ușor și transparența ei e doar dragoste aurie. O mare meduză care gândește. O gândire care gîn-dește, dar nu în termenii gândirii, ci ai nimicului abisal care o-nconjoară, de parcă întreaga catedrală pulsatilă, mai mare și mai ornată și mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trei fețe, ieșeau în relief un chip de vultur, unul de taur și unul de leu, livide ca statuile și cu ochii goi, tari, acoperiți de-o cornee gălbuie. Dacă-ți înfundai mâna până la umăr, simțeai pielițe și organe umede, pulsând, retrăgîndu-se și vărsîndu-ți pe piele secreții vezicante, așa încît trebuia să ți-o tragi imediat înapoi, ca de pe-o plită încinsă. Un fel de tatuaje, aidoma arabescurilor șterse de pe covor, ne rămâneau apoi pe brațe, se cicatrizau, se resorbeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vieții mele. Cu mine-n brațe, mama intră încetișor în moliciunea mătăsoasă a covorului. Materia lui hialină putea fi respirată. Deschi-zînd pleoapele, cu senzația de pericol și încîntare cu care le deschizi sub apă, vedeam o lume straniu deformată, vie, pulsând încetișor din lungi și moi conducte venoase. Înaintam, minusculi, prin cavitățile unui corp viu. Am pășit pe sub bolțile sidefii ale unor inimaginabile bășici de pește, am rătăcit pe culoarele interminabile ale canalelor limfatice, ne-am lipit obrazul de carnea lucioasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la o eventuală operație. Dar după un an corpul Soilei deveni ca de jad semitransparent, iar prin cărnița moale a pieptului ei se zărea zvâcnind ceva ce nu părea deloc o inimă. Acea pată de întuneric îi trimitea în artere, pulsând lent, un sânge otrăvitor. Urmă o operație dificilă, instrumente stranii clinchetiră ore-n șir deasupra trupului mic, pierdut pe masa cea albă. În loc de inimă, o tarantulă grea, deconectată de la sistemul circulator al fetiței, își întinse ca o floare de mlaștină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el acolo, plutind, cu părul fluturând nemișcat, și privindu-l cu ochi goi, mari și senini. Hainele lui destrămate erau pline de lintiță și de melci de râu. Rădăcinile sălciei se rășchirau împrejur ca niște vene întunecate, și păreau că pulsează. De-afară se auzeau sunete estompate, o voce caldă spunea cuvinte neînțelese, dar însoțite de inflexiuni care-nsemnau liniște, ocrotire și alinare. Gheața strălucea așa cum în fundul minelor adânci strălucesc cristalele gemele. Cât de frumos era totul! Cât ar fi vrut să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe se lipeau de scândurile de la pupa, rupând cu ventuzele bucăți de lemn putred. Pe pereții umezi ai grotei foiau insecte oarbe. Acum șuvoiul era mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică la bătaia orelor. Nu, Cedric nu-i o rotiță, ci firicelul elastic al unui nerv, dacă un ceas de mână ar avea sistem nervos. Nervul unui ceas moale, al unei meduze pulsând leneș, nervul ce inervează o aripă țeapănă de fluture. Iată distanța, iată diferența: dacă lucrurile sânt toate ceasuri, mai complicate sau mai rudimentare, și, fiind ceasuri, sânt ochi larg deschiși către viitor, în schimb tot ce e viu e un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu într-un uter. Doar prin aceste portaluri putem pătrunde, perpendicular, în lumea volumelor. Dac-am putea intra pe oriunde, am întîlni pretutindeni, pe stradă și-n case, sub pământ și între stele, fetuși chirciți, în diverse stadii de dezvoltare, pulsând lent ca niște peștișori, crescând, devenind nou-născuți. Am intra într-o cafenea și, în fumul de țigară ce se ridică lent, fractalic, către tavan, ar scânteia deodată, la doar o palmă deasupra ceștii noastre, un ovul abia fecundat. Pentru ființele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușa. Trupul fetei era exact așa cum și-l aducea aminte. Când mâna lui întîlni sfârcul delicat al sânului, fata gemu ușor și își lăsă capul pe spate, întinzînd-și gâtul lung și alb. Stin atinse ușor cu buza locul în care pulsa o venă și fata gemu din nou. Cu o singură mână îi smulse haina și se opri o clipă să admire trupul gol al fetei. Sentimentul că unirea lor avea să rămână pe veci stearpă îl chinuia fiindcă, deși nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Toate astea trecuseră acum. Jorlee ajunsese un fel de conducător al tribului lui și totul ar fi fost bine... dacă în mintea lui nu s-ar fi scurs din ce în ce mai multe gânduri care izvorau din sfera de un verde bolnav care pulsa spasmodic undeva în străfunduri. Alaana simți că Xtyn se trezește. - Știi că nu-mi place să intri în mintea mea când dorm, îi simți ea șoapta. Nici mie nu-mi place, ripostă ea. Nu e nimic care să mă apere
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva care... nu... nu putea fi adevărat. Oksana urlă din toate puterile. Se trezi întinsă pe pat și înainte de a deschide ochii simți pe frunte atingerea delicată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bine. Mantia lui Xtyn se învolbură, agitată de furia pe care o citea în mintea tânărului, care își duse mâna la obraz, unde degetele Abatelui lăsaseră o pată roșie, ușor umedă. Pe tâmpla stângă a Abatelui o venă începu să pulseze spasmodic. Xtyn privi însă la cei doi quinți și își aduse aminte de episodul luptei cu ei, iar ceața roșie care i se așternuse pe ochi începu să se mai rărească. - O să mă gândesc la ceea ce ai încercat să spui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea, care sigur nu era nouă pentru el, Balamber, deja tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sprijinindu-l în scobitura umărului său, încât, pentru o clipă, el bănui că era trează. Acum nu și-ar mai fi putut schimba poziția fără să o trezească. își sprijini mâna pe umărul ei și rămase așa: privind stelele ce pulsau prin despărțiturile acoperișului și ignorând sforăitul greu al lui Mandzuk, pentru a asculta respirația regulată a fetei. Apoi, din nou, alunecă în somn. 22 De pe malul ierbos, către care privea un pâlc de mesteceni tineri, Balamber veghea ca oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă transform într-un palid trandafir pe mormântul coșmarului din noaptea de Sânziene. Aștern în drumul ce-l străbat, fânul proaspăt cosit în labirintul din care nu am știut să ies niciodată. Gândurile mele dansează în ritmul în care pământul pulsează sub pașii mei și știu că voi găsi ușa pe care am intrat doar pentru a ieși spre norii care aduc ploaia. Mi-au crescut aripi și zbor spre curcubeul sufletului meu. Trec dincolo obosită de atâta căutare a capătului
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
că o linie, fie și informă, ne dă o idee mai exactă despre lucruri decât fraza cea mai armonioasă. Aceasta, pentru că eu cred În forța culorii. Vremea e a artei realiste la modul general, un realism modern, În care să pulseze trecutul prin vocile pământului urcate În arbori, frumusețea prezentului prin oameni și prin măreția construcțiilor, lumina viitorului să transpară În opțiunea morală a artistului. Nu te ademenește uleiul ? Îl practic În portret, În compoziție. E prietenul meu de reverie, nu
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]