1,715 matches
-
au ușurat așa de simțitor încât conform fizicei și logicei nu poate cădea; ci dimpotrivă. Cine spunea că acest nobil meșteșug cere sforțare, aplicație îndelungă și răbdare? Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care-l recitam în liceu, ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez... Ași! acestea sunt metode învechite, anterioare marei revoluții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rezistă cineva ? / Știința MD Bacău - LPS Vaslui 52-32 (28-14) Așa-zisul derby al seriei A a Campionatului național al juniorilor I, dat fiind faptul că sau întâlnit primele două clasate, n-a fost decât un recital handbalistic avându-i la pupitru pe tinerii băcăuani prin adopție. Handbaliștii pregătiți de Nicolai Gomeniuc au practicat din nou un handbal frumos, curat și e o adevărată încântare să urmărești o asemenea echipă disciplinată tactic și cu jucători inteligenți, precum Vartic. Juniorii Științei au uzat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
voi reveni și eu de la școală acasă la lumina ochilor vecinei mele. M-am opus, deci, pe răbdare, neputând face altfel, și am început să înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu o jumătate de ceas Înainte de sunetul de ieșire. Ne ignora, și pe bună dreptate, pe noi, cei din fundul clasei, strânsura maha lalelor, cu tutun În buzunar și cu Contele de Monte Cristo sau Mâna de mort citite sub pupitru În orele de clasă, acordând atenția lui boierească numai puilor de ciocoi și „tocilarilor“ din primele bănci, puși numai ei să traducă și să scandeze. Până În ziua când profesorul, dispus, se vede treaba, la un diver tis ment pentru plictiseala
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
foarte mare muzician, care face parte din patrimoniul național și mondial.” Apoi a mai adăugat: “Enescu a depășit, cum se spune, MĂRIMEA NATURALĂ!” De aceea poate ilustrul pianist și dirijor a deschis seria concertelor de la Sala Mare a Palatului, la pupitrul celei mai vechi orchestre din Europa Staatskapelle Berlin, cu Rapsodia română nr.2 în Re Major op.11. La fel de important pentru noi ca români este și marea prietenie care îl leagă de Radu Lupu, un alt mare pianist român stabilit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Daniel Barenboim și pianistul nostru Radu Lupu. Această comuniune profesională a fost demonstrată plenar în a doua zi a Festivalului, când în aceeași sală a concertat, după cum era de așteptat, Orchestra Staatskapelle Berlin. De data aceasta, având din nou la pupitru pe același mare om al muzicii mondiale. Cum poate fi numit oare altfel Daniel Barenboim în dubla sa ipostază de dirijor și pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a premierei, distribuția de premieră a fost destul de omogenă, cu interpreți ai momentului bine aleși, deși multe nume anunțate în programul festivalului au fost schimbate. Poate chiar în bine, cine știe? În această privință, face o impresie deosebită apariția la pupitru a dezinvoltei dirijoare canadiene Keri-Lynn Wilson, care a mânuit bagheta cu serioasă cunoaștere a partiturii, înregistrând un succes personal și colectiv cu aplauzele de la final. Viitorul va confirma dacă această premieră, ca și altele asemenea de pe alte meridiane, în limbaj
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii s-a menținut, iar presa Festivalului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am zis, cum se zicea pe atunci, la douăzeci și doi de ani: „Vreți să ne întâlnim, după ce se termină programul cu cititorii, să servim o prăjitură?“. Fata s-a uitat pe lista cu nume pe care o avea pe pupitrul ei de bibliotecară și mi-a răspuns că, după felul cum o priveam, se aștepta să-i dau întâlnire, dar că era liberă abia peste trei săptămâni. Lista pe care o avea permanent pe pupitru, plină de ștersături și paranteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care o avea pe pupitrul ei de bibliotecară și mi-a răspuns că, după felul cum o priveam, se aștepta să-i dau întâlnire, dar că era liberă abia peste trei săptămâni. Lista pe care o avea permanent pe pupitru, plină de ștersături și paranteze, era planificarea întâlnirilor după program cu cititorii săi preferați pe următoarele trei săptămâni. „Aici am băieți pe alese, după cum am chef“, a zis ea și apoi m-a întrebat dacă într-adevăr înțelegeam ce citeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chef“, a zis ea și apoi m-a întrebat dacă într-adevăr înțelegeam ce citeam, fiindcă ei nu-i plăceau deloc, dar absolut deloc, cărțile pe care le ceream. La cealaltă bibliotecă, unde m-am dus după vacanță, fetei de la pupitru îi plăceau toate cărțile pe care le ceream. Poate și pentru că nu era la fel de drăguță ca bibliotecara de dinainte de vacanță. De altfel, nici n-avea listă pentru întâlniri. Mai exista o cauză pentru care nici eu, nici ceilalți studioși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
două orificii situate deasupra cavității bucale. Nu puteam rezista. M-am hotărât să acționez cu prudență și maximum de atenție. Eu ocupam locul din partea dreaptă a băncii. Ușor-ușor, am întins mâna stângă cu palma desfăcută, pipăind cu buricele degetelor interiorul pupitrului. Stop. Un prim obstacol. Obiectul era învelit în hârtie. Nu m-am descurajat; am continuat să pipăi. Am găsit un colț descoperit. După alte câteva momente, care mi s-au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
distanța de obiectul de studiu. Reinhold Niebuhr, teolog protestant (1892-1971), autorul celebrei "rugăciuni pentru liniște". Atât de bine gândită este această rugăciune, că am ajuns să o văd citată recent într-un manual de management intercultural [sic!] uitat pe un pupitru din biblioteca Facultății de științe economice și sociale (SES) din Geneva: Doamne, lasă-ne să îndurăm cu calm acele lucruri pe care noi nu le putem schimba, dă-ne curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat, dă-ne înțelepciunea de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scalpul academic sub securea irochezilor universitari de astăzi. Am asistat doar la o prelegere, una singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rezistență, prin poftă de luptă...”. Dirijorul german Joseph Kleiberth face o criză cardiacă în timp ce conducea, la München, actul al doilea din Tristan și Isolda. Dintr-un necrolog consacrat artistului: „Dirijor neobosit, nu e de mirare că a căzut fulgerat la pupitrul său...”. De ce nu e de mirare? Și: „...dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10: Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
face să explodeze geamul unui reflector: „Am făcut asta cu un acord în sol major” - declară omul de la tubă, după concert. La 25 mai, opera din Viena împlinește o sută de ani - Missa Solemnis de Beethoven, cu Leonard Bernstein la pupitru. HENRY CLARK (deputat conservator care se opune modificării sistemului metric în Anglia): Sistemul englez e întruchiparea simplității... Ce e complicat în a împărți o milă în 1706 yarzi, un yard în 3 picioare, un picior în 12 degete, un deget
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era Cristi, care se ridicase în picioare, trîntind scăunelul mobil de speteaza pupitrului. Băia tul nu stătu pe gînduri și începu să cînte - învăță toarea îl privi cu aprobare și îi zîmbi. Nemaiputînd de ciudă că văru-său i-o luase înainte, Dănuț se ridică și el și prinse de la jumătate prima strofă. Era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Constantin Mănuță, scriitorii Vasile Fluture, Marinică Popescu, Ion N. Oprea au lansat ideea că ea (cartea) ar trebui să se găsească pe masa de lucru a tuturor cadrelor didactice, indiferent pe ce treaptă de învățământ își desfășoară activita tea, în pupitrele elevilor și studenților care se pregătesc pentru a îmbrățișa activitatea didactică. Alți vorbitori (profesorul Constantin Șerban și Lidia Andronache) au formulat propunerea ca acest volum să fie lansat și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, precum și la Casa Corpului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru școlarii începători. Pentru noi, oaspeții asistenți, aspectul era emoționant și trăiam sentimentul că ne aflăm în preajma unui stup de albine. Minunat spectacol! Deprinși cu astfel de treburi, copiii care terminau de rezolvat exercițiile închideau caietul, îl așezau la marginea pupitrului și cu mâinile la spate așteptau în liniște următoarea activitate. - Sunt mulțumit că toți copiii au lucrat repede și bine, le-a spus învățătorul la sfârșitul acestei secvențe a lecției. Mergem mai departe! Și hârști!, mai smulge o altă bucată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu așa putere, încât, nu de puține ori, am sacrificat lecturei, jocul; iar dacă, în orele de repetitor sau de clasă, cartea de școală stătea deschisă dinaintea mea numai de mărturie, e că, prea adesea, ochii mei urmau lacom, sub pupitru, pagini profane și prohibite. Dar mult timp am suportat greu, foarte greu, disciplina școlară, programele încărcate, lungile ore de clasă și obositoarea imobilitate în bancă. Mai ales, mult timp am simțit lipsa libertăței cu care fusesem deprins până atunci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost artist liric (corist) și dirijor la Ansamblul M.A.I. (1951-1952), apoi în cadrul Filarmonicii „George Enescu” București (1952-1958), condus de dirijorul Dumitru D. Botez. În 1958 a preluat de la George Pascu conducerea Corului „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” Iași, la pupitrul căreia s-a aflat până în 1990. Ioan Pavalache a probat calitățile sale dirijorale chiar din primii ani, dovedindu-se un emul apreciat al maestrului D.D. Botez. A fost dirijor permanent (19581963) și dirijor colaborator (1963-1990) al corului Operei Române din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Napoleon-Marinescu e foarte optimist: "cum vine tovarășul Vlădeanu, pornim separatorul". Apropo: știe măcar unde-i clădirea instalației? Știe, că a fost pe acolo cînd se făcea montajul interior. A venit și cu sugestii... Nu-i plăceau scările care urcă spre pupitrul de comandă. E drept, sînt cam în pantă, abia cobori pe ele. A zis că-i toarnă pe proiectanți la director. Bun băiat Marinescu ăsta, surîde Don Șef, de cînd îl știu, tot toarnă. Toarnă și-i place să i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la echilibrarea presiunilor. După echilibrarea presiunilor, voi intra în flux continuu de purificare. Voi deschide ventilele spre rezervoarele combinatului și voi începe să trimit gaze purificate în ele. Cînd se termină legăturile cu dispecerul central, trec de pe comanda manuală de la pupitrul separatorului pe comanda automată a dispecerului central. Mă opresc și aștept părerea celor de față. Prim-secretarul își rotește privirea, provocîndu-i pe cei prezenți la discuții. Ca să ne putem spune părerea, rupe tăcerea șeful Serviciului tehnic, ar trebui ca tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]