107,135 matches
-
hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un costum gri, convențional. Se deprinsese să călătorească în lumea întreagă cu o valiză ușoară și un bagaj de mînă. își omora timpul stînd singur cu gîndurile lui. învățase să se mențină în formă cu ajutorul cîtorva exerciții ușoare
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Ovidiu Maitec și Sultana Maitec, prin spațiile atît de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o poartă, nu reprezintă o simplă acțiune conjugală, așa cum s-ar putea crede cu multă comoditate, ci un mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii se unesc aici în mod profund, iar adversitățile aparente au o singură funcție: aceea
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
eroului de operă trebuia uitat și înlocuit cu mobilitate, gesturi flexibile, o altă "cultură a corpului" și mai ales (în cazul de față) cu o ținută elegantă. în teatru se vorbește despre actori "de frac", adică cei care știu "să poarte"o haină. Aș spune că singurul care a dat personajului său alura relaxat-elegantă (repet cuvântul) a simpaticului dandy petrecăreț, a fost Florin Diaconescu, întotdeauna excelent interpret, în sensul complet al cuvântului. De fapt, lucrul cu soliștii, integrarea lor în "pielea
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
Filip-Lucian Iorga " Nu am vrut să fac poezie, ci limbaj" - Nu pot să nu mă gândesc, doamnă Angela Marinescu, la încărcătura de discursivitate pe care, în mod inevitabil, o poartă orice interviu. Știu că nu vă place discursivitatea. - Da, eu nu am vrut să fac poezie, ci limbaj. Iar când faci limbaj, nu poți să fii discursiv. Poeții discursivi nu fac limbaj. Mai ales în Parcul și în Fugile postmoderne
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
oferă în schimb adolescentei pasionate de go este Celălalt: un ofițer japonez trimis incognito să spioneze mișcările chinezilor prizonieri în propria țară. În mijlocul Pieței Celor O mie de Vînturi cei doi se întîlnesc și încep o partidă de go interminabilă, purtată de la un punct încolo ca pretext pentru a se afla zilnic față în față și a uita de război. Dușmanul devine singurul ei aproape. Avem de-a face din punctul acesta cu o rescriere a Celor o mie și una
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
real cu cineva în proiecția de identitate, și de asumare a acesteia, pe care o face asupra Prințesei Diana. Camera este pavoazată cu fotografii ale Prințesei în diferite ipostaze, John Smith trăiește cu voluptate travestiul, toaletele Dianei sînt peste tot, poartă o perucă blondă, se machiază...O Prințesă virilă, într-o cameră sordidă. Foarte bună soluția scenografului Dan Titza. Unde cred eu că este reușita spectacolului. În provocarea actorului Sandu Pop de a se descoperi. În registrele și atitudinile diferite pe
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
de încercat, închis între 1959 și 1964, Nicu Steinhardt trăia plenar în lumea culturii, era interesat și obsedat de tot ce se întîmpla. Revista Nord Literar nr.4 din aprilie, apărută la Baia Mare, publică cîteva scrisori dintr-o corespondență inedită, purtată cu un vechi prieten din tinerețe, Eugen Jenney (Kohn), emigrat după cel de-al doilea război în SUA. După ce au ales, în numerele trecute, scrisori din anii 1978-1982, redactorii se opresc acum la patru epistole din intervalul 1965-1971. La un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Memorial Bridge? Podul de lîngă monumentul lui Jefferson? Sau podul ridicat în memoria revoluției pentru independență? Altceva: se vorbește în carte de un meci de football jucat la Dallas "in the Cotton Bowl". E vorba de un stadion (teren) care poartă numele de Bowl? Sau de un teren sportiv amplasat pe piața bumbacului? N-am de unde ști." O scrupulozitate în cel mai mic detaliu, o neliniște în fiecare comentariu. Răvășitoare pagina aceasta și forța extraordinară a unui intelectual de rasă, devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
la Municipal, să-și bată ăia joc de domnia-sa? Și doamna? Ce dacă spitalul Pantelimon e aproape, acolo n-o cunoaște niminea? Medicii duc adevărate campanii lingvistice ca să-i îmbarce și să-I ducă unde trebuie. Asupra traseului se poartă negocieri, mai tari decît cele cu taximetriștii. Vorba ceea: du-mă la Urgență, măi Salvare, că taxi-ul e scump! Oameni și fluturi Cine nu citește revista Apostrof, are ce pierde. În ultimele numere, nu merită nimic ratat. Recenzia-confesiune a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
hoinărise peste tot, în pădurile de lîngă }arskoe Selo, dar și în Pirinei, în Alpii Maritimi, în Alaska, în Brazilia, cu plasa în mînă, gata de vînătoare. A ajuns un reputat specialist în lepidocterologie. Numeroase specii descoperite de el îi poartă numele. Priviți-l în această fotografie fabuloasă! "Fotbalul, șahul, fluturii: tot atîtea amuzamente artistice, încîntătoare datorită dantelăriei lor fine și inutile. Ca și scrisul, Căruia i-a fost fidel (I.I.), în mizeria inițială, în timpul cîștigurilor decente și în americana bunăstare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
a artei plastice internaționale: neoexpresionismul, având, totodată, ca punct de plecare, simboluri populare autohtone, ceea ce era de natură să satisfacă vechi frustrări ale artei românești care, de la Grigorescu încoace, încerca să regăsească formula magică a unei arte în măsură să poarte deopotrivă amprenta contemporaneității și a specificului național. Se armonizau, astfel, două poziții distincte în epocă, aceea a "frustraților" cu aceea a "revoluționarilor", evident în favoarea Puterii; - partidul se arăta, în sfârșit, înțelegător și deschis, chiar îndatoritor de amabil față de nenumăratele solicitări
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
de cumetrieť, îmbogățirea peste noapte a unor înalți funcționari bugetari etc. etc.". în jurul acestui lider foiește o lume a demagogiei, carierismului, trădării și nu în ultimul rînd a corupției: "Oameni care aveau cîndva o imagine de opozanți în regimul trecut poartă acum servieta oamenilor din regimul trecut. Ce-i drept, nu pe gratis. Asta, doar asta le lipsea înainte de 1989? Titlurile? Funcțiile? Mai mult: spre confortul lor psihic, îi toarnă, demonizîndu-i, ca înainte, pe cei care se încăpățînează în principii, în
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
compusă din indivizi îmbătrîniți înainte de vreme, lipsiți de orice impuls vital, cu sentimentele extirpate, de ale căror iluzii s-a ales praful. Oameni singuri, aflați în imposibilitatea de a comunica cu aproapele. O lume de neînțeleși în care fiecare își poartă propria dezamăgire, drama sa mai mică sau mai mare, îndelung interiorizată, a cărei "exorcizare" nu se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
de o mare diversitate și bogăție. în Prefață, autorul își explică demersul și îl face clar, transparent pentru cititorul dezorientat în enorma abundență și diversitate de materiale. Bineînțeles interesul textelor variază foarte mult în funcție de personalitatea "emitentului", de împrejurările descrise: unele poartă amprenta unei fine intelectualități ca cele extrase din Jurnalul lui Alice Voinescu sau povestirile vii ale lui Ionel Dobrogeanu-Gherea, unul dintre acompaniatorii favoriți ai lui Enescu (alături de care a cântat peste 400 de concerte), mărturiile unor rude, discipoli, colegi sau
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
este o stare de fapt, nici bună, nici rea, așa stau lucrurile și nu altfel. S-a schimbat paradigma, a anunțat Paul Cezar Bădescu, pe tineri nu-i mai interesează literatura. Și, la urma urmei, a continuat Paul Cezar Bădescu, purtat de un straniu elan (neo)proletcultist, de ce i-ar interesa pe tineri literatura, de ce i-ar interesa Război și pace? Nici nu e nevoie de așa ceva! |n cuvântul său, care a stârnit o oarecare rumoare într-o anumită parte a
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
am făcut parte și care nu mai există astăzi - așa-zisa înalta societate - existau foarte multe mediocrități, însă șlefuite, care știau să întoarcă paginile unei partituri, atunci cînd o doamnă cînta la pian, știau să stea frumos la masă, să poarte o conversație banală, dar conversație. Era o lume pe care eu o disprețuiam, dar nu aveam dreptate. Pentru că acești oameni constituiau un palier de la care era posibilă apariția unui Enescu, unui Celibidache sau a cui doriți dumneavoastră". în consecință se
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi spuse furioasă la culme. Un trădător și un laș. Nu ți-e rușine să te porți cu biata femeie la fel cum se poartă exploatatorii cu tine și cu tovarășii tăi? Omul o privea uimit, întrebîndu-se desigur dacă nu avea în față o nebună. În cele din urmă, între rîsetele și bancurile celorlalți, o întrebă cu
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi spuse furioasă la culme. Un trădător și un laș. Nu ți-e rușine să te porți cu biata femeie la fel cum se poartă exploatatorii cu tine și cu tovarășii tăi? Omul o privea uimit, întrebîndu-se desigur dacă nu avea în față o nebună. În cele din urmă, între rîsetele și bancurile celorlalți, o întrebă cu un aer ofensat: - Cine sînteți dumneavoastră? Cine v-
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Cardella, și ale altor coloniști din Partidul Catolic al cărui unic motiv pentru a-l urî pe guvernatorul Gallet era că acesta voia să le limiteze puterile și abuzurile și să-i oblige să respecte legile, să nu se mai poarte ca niște seniori feudali? Era absurd și de neînțeles pentru că, pînă acum cîteva luni, de-a lungul tuturor anilor petrecuți în Tahiti, Paul fusese un ciumat pentru acești coloniști pe care-i servea acum și care îl disprețuiseră pentru boema
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Se duse fără chef, pentru a nu-l dezamăgi pe Paul, pentru care avea în continuare simpatie, poate milă, știind că trecea printr-o perioadă grea. Pierre, care se mîndrea că era mai francez decît oricine (o demonstrase cît timp purtase uniforma și mînuise armele pentru Franța) nu sprijinea războiul declarat de corsicanul Cardella și alți coloniști bogați împotriva negustorilor chinezi din Tahiti, în numele patriotismului și al purității de rasă. Cine putea să înghită o asemenea minciună? Pierre Levergos știa, ca
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată obosit, căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori tace Măcinat de boală Căutarea lui zero 18 (Pour
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
premiilor a avut în vedere, pe de o parte, integrarea lucrărilor în prevederile stricte ale regulamentului, capacitatea lor de a se face inteligibile și aptitudinile lor de comunicare, indiferent de zona de proveniență și de tradiția culturală pe care o poartă, iar, pe de altă parte, calitățile individuale, coerența lor interioară, înscrierea evidentă într-un sistem articulat de gîndire plastică și de funcționare a limbajului. Spre deosebire de prima ediție, în care aceste exigențe au fost confirmate într-un spațiu oarecum restrîns, european
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
camera ascunsă, și-ar unduí trupurile într-un dans trezitor de sălbăticii hormonal-adrenalinice inclusiv în cazul celor mai mari dezlegători de integrame din istoria omenirii. Fiule și frate întru a crede în promisiunile electorale! Oare ce destin blestemat ți-a purtat pașii la cabana aceea unde prinzi TVR 1 la radio și nu auzi decât troznetul lemnelor arzând în godin, geamătul de plăcere al urșilor frecându-se de pereți și urletele lupilor semănând cu niște înfiorătoare strigăte peste văi ? De ce n-
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
din mers tot ce-ar părea că vrea să se adune, să dureze sub forma unei structuri neschimbătoare. Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice ordine este una postumă. De aici, ca artificiu prozastic purtat în epocă, ideea "dublului calendar", a exfolierii timpului, a torsiunii lui în așa fel încît evenimentele de seamă să se împletească printre celelalte, ordinare, într-un fel de colonadă stilistică lipsită de structură de rezistență, doar cu multe "brîuri", toate
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l port până la moarte în melancoliile mele..." (p. 59). Nu cumva naratorul proiectează propriul eșec și propriile nostalgii asupra lui Honigberger și asupra lui Zerlendi? Misiunea lui Honigberger putea să fie, după presupunerile naratorului, acea de a participa la acțiunea spirituală de
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]