1,913 matches
-
prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să ne minunăm, să râvnim la o cât de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin ploaie, pe jos prin ploaie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acuma de când o primesc. Mi-o trimite în țiplă, cu numele meu scris pe ea. Îl scrie pe o etichetă galbenă. Ilarion dădu să-i povestească despre incașii aceia care, într-adevăr, fuseseră văzuți undeva prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ale crengilor. Mimetismul lor putea fi atât de uimitor, încât era cu neputință să descoperi, pe un metru pătrat de teren, locul exact în care se așezase unul dintre ei. Și, deodată, ceea ce părea a fi o bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jos prin apa puțin adâncă. Îi aduseră și lui Brunetti o pereche și el o Îmbrăcă peste pantofi și pantaloni. Așteptă pe plaja micuță cât veniră și ceilalți, blocat acolo alături de Ruffolo, În prezența morții și-n mirosul de alge putrede. Se făcură fotografii ale cadavrului, Îl luară și se Întoarseră la Questura să Întocmească un raport complet, era trei dimineața. Brunetti se pregătea să meargă acasă când intră Vianello și-i puse pe masă o foaie de hârtie scrisă Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a întrebat Hugo. Pe cine ai întâlnit? S-a dovedit că era vorba de directorul revistei. — Un tip fantastic. Îl cheamă Rick, s-a entuziasmat Amanda. E chel, într-adevăr, dar destul de sexy. E un businessman redutabil. Și, evident, e putred de bogat. Hugo s-a gândit întristat că poate un businessman redutabil, care mai era și putred de bogat, era un bun model pentru Theo. În orice caz, era un model mai bun decât el. — Și-o să te măriți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tip fantastic. Îl cheamă Rick, s-a entuziasmat Amanda. E chel, într-adevăr, dar destul de sexy. E un businessman redutabil. Și, evident, e putred de bogat. Hugo s-a gândit întristat că poate un businessman redutabil, care mai era și putred de bogat, era un bun model pentru Theo. În orice caz, era un model mai bun decât el. — Și-o să te măriți cu el? —Poate, a răspuns Amanda cu un zâmbet cochet. — Și-atunci, a zis Hugo dezinteresat, în legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
29tc " Capitolul 29" Lui Hugo aproape că nu-i venea să creadă ce noroc îl lovise. Norii se risipiseră. El și Theo aveau să rămână împreună. În timp ce Amanda avea să înceapă o viață nouă cu businessmanul ei redutabil, care era putred de bogat. În urma divorțului, care virase miraculos de la îngrozitor de dificil la aproape imposibil de amical, el, Hugo, avea să fie liber să se însoare cu absolut oricine dorea. Tot ceea ce mai rămânea de împlinit pentru ca fericirea lui să fie deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu asta era cea mai bună metodă de a comunica. Așa cum nu era nici cea mai intimă. Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită din nou! a urlat el prin fereastra șoferului. Cu un businessman redutabil care e putred de bogat! Restul oamenilor care așteptau autobuzul au început să aclame. — Bravo ei! a bubuit o bătrână solidă, fluturându-și bastonul prin aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp de telegraf fusese putred. Îmbătrânise și obosise sub greutatea firelor o perioadă prea lungă (mult prea lungă) de timp. Se prăbuși peste Land Rover, iar schimbarea poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial dacă un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ne-am convins nezdruncinat că ne-am debarasat de toate tarele Înșirate mai sus, să ne organizăm cît mai disciplinat și mai eficient În vederea mobilizării largi a maselor, a obștii În lupta pașnică cu regimul actual, incompetent, corupt, anacronic și putred, pentru obținerea unor drepturi politice fundamentale ca inițierea de Întruniri, manifestații și dialog, Întemeierea de organizații și de partide politice, complet independente. Din păcate, Însă, tu nici n-ai vrut să auzi un cuvânt măcar din toate acestea. Și mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
minciună, corupție, ateism și hoție, prin Încadrarea a o sută de angajați În loc de zece (cum era În comunism, care de aceea este regretat de către acești oameni vechi și compromiși) e totuna cu a construi un castel pe gunoaie cu lemne putrede. Mihai Stere Derdena debutează editorial la etatea de 64 de ani, În 2 februarie 1998, la editura bucureșteană „Elisavaros”, cu o carte de eseuri „Trei teme literare” (1. Ideea romanității noastre la cronicarii moldoveni; 2. Evenimentele de la 1821 oglindite În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mine totuși. Dar Ăsta era Jean-Claude ! mai mult decât atât, cu el am Început să cred că vindecarea era posibilă. multă vreme după dispariția lui Ștefan Într-o halbă de bere nemțească am crezut că țin În mână un măr putred. Acum mă uitam În palmă și vedeam că mărul era intact, roșu și zemos : Încă mai puteam iubi ! De atunci a trecut multă vreme. — Ai pielea rece, mă plâng eu retrăgându-mă din Îmbrăți- șarea lui. Jean-Claude e obișnuit să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mine totuși. Dar ăsta era Jean-Claude ! mai mult decât atât, cu el am început să cred că vindecarea era posibilă. Multă vreme după dispariția lui Ștefan într-o halbă de bere nemțească am crezut că țin în mână un măr putred. Acum mă uitam în palmă și vedeam că mărul era intact, roșu și zemos : încă mai puteam iubi ! De atunci a trecut multă vreme. — Ai pielea rece, mă plâng eu retrăgându-mă din îmbrățișarea lui. Jean-Claude e obișnuit să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
domnule. Nu-mi restitui capătul degetului, domnule? Nu, domnule. Nici dacă-ți plătesc mult, mult de tot, domnule? Nici, domnule. Hai, te rog, că te plătesc, cu oricât ai pretinde; atunci, nu eram ca acum, de bogat, dar, acum sunt putred - putred de bogat, domnule. Păstrează-ți putreziile dumitale pentru dumneata și lasă-mă, pe mine, cu trofeele mele, care m-au scăpat, prin decenii, de necazuri dintre cele mai cumplite, cum ar fi, de pildă, amenințarea dumitale cu moartea, domnule
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Nu-mi restitui capătul degetului, domnule? Nu, domnule. Nici dacă-ți plătesc mult, mult de tot, domnule? Nici, domnule. Hai, te rog, că te plătesc, cu oricât ai pretinde; atunci, nu eram ca acum, de bogat, dar, acum sunt putred - putred de bogat, domnule. Păstrează-ți putreziile dumitale pentru dumneata și lasă-mă, pe mine, cu trofeele mele, care m-au scăpat, prin decenii, de necazuri dintre cele mai cumplite, cum ar fi, de pildă, amenințarea dumitale cu moartea, domnule. Apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Înlocuiască, cu specii, tot silvice, tinere, care, Însă, cu timpul, să nu mai poată deveni izvoare de noi cumpliri. Și, culmea! După ce i-au retezat pe toți, de la firul ierbii, au văzut că nici un altul, dintre câteva mii, nu era putred, nu era boștir pe dinlăuntru, care să fi putut fi purtător de moarte. Deși a trecut mult timp de atunci, lumea, Încă se Întreabă: cum, oare; cum, Dumnezeule mare, să nu se fi aflat, mașina și familia lui Andreel Conduru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ultimului război planetar, porniseră neînțelegerile, mai peste tot În lume. Chiar stîrnise alte războaie. Pentru că ar fi trebuit să fie dublată de o Declarație a obligațiilor omului, evitînd astfel haosul care, tot mai mult, cuprindea lumea. În Danemarca era ceva putred, spuneau, hamletian, cei din Chistiania; cei din afară spuneau la fel; existau totuși reguli pe care le respectau ambele părți, fiecare să-și vadă de ciorba lui ar fi fost prima dintre ele. De-abia după vreo două săptămîni a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mîna sa și instrumentele potrivite, ce ordine ar mai fi făcut În țară! Nu prea multă; oricum, ar fi schimbat ceva, nu știa deocamdată ce, dar trebuia - Hamlet, mă rog, Shakespeare, nu fusese nebun de tot cînd spusese E ceva putred În Danemarca; Thomas ar fi adus, credea, un suflu nou, un ideal, nu știa care... Alteori, era gata să moară pentru Danemarca, pentru rege, pentru regină, și asta pentru că, bună, rea, țara Îl suportase, bun, rău, necondiționat, egal Între egali
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi știut mai multe despre orașul În care nepotul Își pierduse de tot mințile, ar fi adus iarăși, negreșit, vorba despre Sodoma, pe care, aproape insuportabil, o tot invoca, sigură că Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită atîta stricăciune. Mărul era putred, nu se mai putea face nimic, trebuia distrus, zicea; toate mergeau din rău În mai rău, era convinsă. Planeta putea - lovită de coada unei comete, numai gheață - să ajungă, peste noapte, un deșert de zăpadă, ziceau unii savanți; ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
luni. Un miros din ce în ce mai insuportabil pătrunde de pe coridor (sau mai degrabă din bucătăria doamnei Bordaz). Un miros de pește stricat. (apucase, doamna Bordaz, să facă piața ?) Un miros cumplit pătrunde și de pe stradă, o duhoare de zarzavat alterat, de cărnuri putrede, de gunoaie neridicate. X încearcă să acopere cu fîșii de leucoplast toate crăpăturile de la uși și de la ferestre. După o vreme simte însă că nu mai are aer, că se sufocă. mai mult decît atît, începe să se simtă deranjat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîmpiei și pe deasupra tuturor mărilor ? „încetează să mai extinzi domeniul posibilului prin metoda deductivă.” Unde sunt animalele mari ? Caii ? Unde s-au ascuns caii ? Unde sunt animalele mici ? Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
formidabil, fără oprire, de cosași, vărsați în atâta cantitate pe câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pomenești că nu știi nici ce venit ai! Să știi că am să mă interesez, aflu eu prin oamenii mei, moșu e pezevenghi (Stănică ieși în geamlâc, continuând vorbirea și mai tare, și deschise ușa de la odaia Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu poți ști bine ce are și ce n-are. Aici șade Otilia! Frumos! Frumos! Nostimă fată, Otilia (Stănică făcu cu ochiul lui Felix), are temperament, știe Pascalopol după ce umblă, stai alături de ea, las' că-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în sfârșit, seara noi n-o să mai gătim așa,oboseală zadarnică pentru Marina. Dacă vrei, îți face ție ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
evitând orice însoțire, mizantrop până în măduva oaselor. Acasă masa nu era gata. Fiind cald afară, Felix se dădu jos în curte și începu să se plimbe. Iarba răsărise mai peste tot, împingînd cu încăpățînare în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul de câteva ori, se urcă în el, se dădu jos, privi pe Marina, care cotrobăia prin bucătărie, contemplă casa mucegăită de ploi și zăpezi, enorma ușă gotică de lemn mai umflată și mai râioasă ca oricând, și-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]