187,522 matches
-
mai degrabă lipsa de grijă față de text și față de condițiile în care acesta e publicat. Recuperarea lui Eliade a fost făcută haotic și cred că pînă la urmă nu e deloc surprinzător că interesul a fost/e stîrnit în primul rînd de omul Eliade și abia într-un plan secund de valoarea culturală a operei sale. Mai toate recuperările comportă aceste două componente situate oarecum la poli opuși, interesul față de valoarea culturală și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
text cu măști, ezitînd între două paradigme opuse. Argumentele lui Marcel Tolcea sînt culese din cîteva mărturisiri și atitudini contradictorii ale lui Eliade, din corespondența acestuia cu Guénon și cu Evola, cunoscuți pentru atitudinea lor antimodernistă, și nu în ultimul rînd din ambiguitatea esențială a textelor științifice scrise de Eliade. Demonstrația din Note asupra simbolismului acvatic, constată autorul studiului, „se sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
-o în felul lor personal, sporindu-i neîndoios prestigiul. Ea rămîne deschisă oricărei noi experiențe. Căci tema provinciei poate izvorî cu generozitate din biografia fiecăruia, ca un dat personal, ca o circumstanță intrinsecă ce-și înfrînge generalitatea. În al doilea rînd, provincia e doar un simbol. Sub toposul său mai mult ori mai puțin pitoresc se ascunde (și nu prea) o criză existențială ce-l depășește, care oricum și-ar fi găsit canalele de deversare în expresie. „Loc al învinșilor”, cum
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
la vlădică (perdantul Lionel Jospin declara în timpul campaniei electorale a fi fost încîntat să-l descopere). El rămîne cel mai “scandalagiu” personaj al literaturii franceze de început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute în primul rînd pentru zgomotul care, într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează înzecit. Pus la zid și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 încoace (asta după ce primul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima întunericului 2. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, încarnează un “om fără însușiri” al postistoriei occidentale. Literatura-mitralieră În al doilea rînd, Michel Houellebecq este un franc-tireur. Recalcitranța sa nu este întotdeauna autentică, dar opțiunea pentru retorica ei nu se poate să nu se fi făcut în absolută cunoștință de cauză. Așa se călește mitul. De la lansare încoace, romancierul francez n-a
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
minabilul portret pe care i-l face. Acest ultim roman houellebecquian este, se poate afirma fără îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din Franța, aflat
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo”. Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. Și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră în tangaj, apoi se unduiește lasciv, ca o dansatoare orientală. În rîndul al doilea, un tip voinic, cu șapcă pe cap, cu o mustață și un cioc care îi maschează oarecum trăsăturile mongoloide, roșu din pricina alcoolului și a înfierbîntării, bate din palme și aprobă cu voce tare unduielile baiaderei...»10) Tzara, foarte
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
antologie lirică de opere cu adevărat futuriste.» 15) Scrisoarea e semnată de Marinetti. Trebuie să-l fi agasat rău pe tînărul Tzara. Dar el a fost acela care a căutat să ia legătura cu adepții avangardei italiene. Luni de-a rîndul s-a străduit să iasă din izolare. Abia sosise la Zürich cînd s-a întîlnit cu un poet tînăr, mare admirator al lui Marinetti: Alberto Spaini. Corespondent de presă la Berlin din 1912, el îi frecventase pe intelectualii grupați în jurul
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Constantin Țoiu Reiau poanta lui Al. Cazaban, întreruptă rândul trecut. „Răducăneni... Răducăneni... făcea Delavrancea, ministru, cu ochii pe sus, gânditor. Niciodată n-am admirat un răsărit de soare mai măreț ca la Răducăneni! Și, mă rog, de ce vrei să pleci de acolo, aud că ești scriitor” - (i-l recomandase
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
vehicula (că nu suntem doriți în Europa, că prezența României la turneul final din Portugalia ar fi însemnat pierderi substanțiale pentru organizatori etc. etc.), realitatea e că ne complacem în postura de victime oloage, care-ar vrea să fie-n rând cu lumea, însă numai la plăcinte. Când e vorba de muncă, de onoare, de dârzenie, de seriozitate, nu contați pe noi. Prostia rostită de Adrian Năstase dovedește că nici acum, în ceasul al treisprezecelea, nici el, nici clica de la FRF
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
de vină pentru că nu se face privatizarea a diverși monștri industriali, fiindcă el i-a proiectat autarhic. Dar de 13 ani, tot Ceaușescu e de vină că la noi privatizarea e făcută imbeciloid? Iar dacă îl întrebi pe omul de rînd, acesta îți răspunde că sub Ceaușescu trăia mai bine ca azi. Pe el nu-l omoară problema libertății, asta nu-i dă de mîncare. El are copii de crescut și o viață de trăit. Ce i-a adus lui revoluția
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
a unor autori care au reușit să transmită, dincolo de frontierele țărilor lor, atît expresia suferinței, cît și a unor realități necunoscute, uitate, ignorate în Apus. Este și cazul dumneavoastră... IK: Așa este. Fiecare dintre noi vrea să transmită în primul rînd un mesaj... RB:...mesajul închis într-o sticlă aruncată în mare... IK:...într-adevăr, „une bouteille à la mer”. Mesajul a ajuns la destinație. Mai important era că fiecare visa să treacă el însuși frontiera. Toți visam așa ceva. Unii au
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
manualele de zoologie. Văzând cine sunt personajele prospere ale tranziției, am o masochistă plăcere la gândul că toți oamenii pe care-i apreciez sunt săraci. Acum câteva săptămâni, într-o noapte sufocantă de august, îngroșam, alături de vreo mie de timișoreni, rândul celor care așteptau să treacă prin fața statuii Fecioarei de la Fatima, sosită în pelerinaj și în orașul nostru. Deși „coada” înainta foarte încet, lumea aștepta în perfectă ordine, de parcă ceva din sfioșenia sfintei catolice s-ar fi transmis, prin ziduri, celor
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
moriști. Afacerea ar fi izbutit probabil, dacă nu intervenea polițaiul orașului. Evreii nu puteau căpăta autorizație de negustor. Cu un pachet de tutun, Zigu a scăpat măcar de a fi tratat drept infractor. A mîncat o bătaie strașnică, într-un rînd, de la niște hojmalăi pe care a crezut că-i poate învinge mînjindu-i cu o măturică muiată în rahat. Necazurile nu s-au sfîrșit o dată cu terminarea războiului. Povestea dnei Juster trece însă mult mai repede peste anii care urmează. Atentat la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
se găsesc condensate aplicații de naratologie și lingvistică, observații de sociologie și politologie, o mică istorie a perioadei de tranziție de după căderea regimului comunist și - aproape că nu mai e cazul să o spun - foarte multă poezie. Nu în ultimul rînd Mortido poate fi citit, așa cum sugerează Liviu Antonesei, ca o incitantă poveste polițistă. Fiecare frază a acestei cărți are sensuri multiple, trebuie citită și recitită, observată la microscop pentru a i se putea descifra toate înțelesurile. Mortido este un roman
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
producătoare de zgomote, îndeosebi nocturne. Acoperiți de primărie și de poliție, acești afaceriști sentimentali îmi impun cu o insistență frizînd patologicul un program alcătuit 90% din manele ca fundal sonor pentru nunțile și petrecerile organizate, de-a lungul timpului, pe rînd, de un „Restaurant SUD”, o „Braserie SUD” și, actualmente, de o „Fundație Sfinx”. Oficial, sînt susținut de Primăria sectorului 4 și de circa 15 de Poliție - dețin o mapă destul de voluminoasă de adrese prin care mi se tot promit măsurători
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
aici, nevoia de amplificare monstruoasă - prin mașinării ori prin droguri - a trăirii...) Oare, printre atîtea drepturi ale oamenilor proclamate viguros de puzderia de asociații de pe mapamond se va fi gîndit cineva să stipuleze și pe acela, umil, în numele căruia semnez aceste rînduri, anume dreptul de a asculta greierii?...
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
al capodoperelor alexandrine, medievale și pastorale, parcurse cu „infinită delectare”), ci și prin decelarea filonului lor prezent în literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel rezidă în evitarea soluțiilor de continuitate: aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
de Jurnalism, de cele mai multe ori printre membrii propriei familii - bunici, străbunici, apoi vecini și prieteni de familie. Subiecții au între 70 și ceva și peste 100 de ani, sînt majoritar femei (poate pentru că media de vîrstă e mai ridicată în rîndul lor, poate pentru că intervievatorii sînt ei înșiși predominant tinere femei), provin fie din mediul urban (uneori din rîndul societății bune de dinainte de 1947), fie din cel rural (chiar dintre cele mai sărace), din Ardeal (cîteodată strămutați în Capitală), din Muntenia
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]