2,406 matches
-
De refugiu, zice mama. Ceilalți oameni nu zic nimic, de parcă n-ar fi refugìt o dată cu noi - ba unii Înaintea noastră - prin Codrul adânc. Și mereu tot verde. Plin de copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aș fi desfăcut-o și m-aș fi uitat numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea Înapoi, la oameni, În râpă. E rândul meu să mă supăr, s-o apuc strâns de mână și s-a trag după mine - aș duce-o și pe sus, dar Încă nu mi-a venit vremea și ce bine, ce bine c-am venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo lună, nu toți se predau, ca astă vară, unii mai rezistă..., continuă ofițerașul, ținându-și mâneca În mână. Unii, da - dar ce folos? Rezistă... În inima pădurii, În râpi, În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește trist ofițerul. De acord: și șefii noștri au făcut... și mai fac unele greșeli - să nu intrăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
peste amintirea școlilor speciale și a leagănelor pentru orfani în care crescuse și-n care-și câștigase traiul ca pedagog-supraveghetor. De bună seamă că se grăbea, era nerăbdător, iar graba și nerăbdarea asta ar fi putut să-l ducă de râpă, Rafaele, te urmărea o boare de vină căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aduce un rol bun Într-un serial. Hai să nu mai vorbim despre mine, OK? zise ea cu o grimasă. Ce-i tot dăm atâta cu pacostele astea de porumbei și cu viața mea sentimentală, care se duce iarăși de râpă?! Haide mai bine să vorbim de tine. Povestește-mi ce s-a mai Întâmplat. Am nevoie de ceva să-mi abată gândurile. O să râzi, dar Îți pot oferi exact așa ceva, am spus eu, cu vădită mulțumire de sine. A durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te îndrăgostești, iar ea mă oprește, dar ce ai făcut atât de groaznic, de ce ești convinsă că meriți o pedeapsă atât de cruntă, iar eu știu că ea greșește, știu că Udi a fost devastat, totul s-a dus de râpă, din cauza mea Noga l-a pierdut, din cauza mea nu vom mai avea alți copii. Tu nu ești responsabilă pentru reacția lui, se înfurie Anat, ce dacă te îndrăgostești puțin, îți este permis, nu avem decât o singură viață, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știut că la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos, iar eu îmi spuneam în timp ce pașii lui se apropiau de mine, ai grijă de el, este tot ceea ce ai acum, pentru că totul în jurul meu se ducea de râpă. Mama închiriase pentru noi un apartament în orașul din apropiere, vizavi de școală, dar eu aș fi preferat să mă întorc la fosta noastră casă, la tata care mă privea de parcă aș fi fost o fantomă, figura lui de victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întâmplă, fără furie, fără sentimente de vinovăție, să crezi că toate încercările ni se dau pentru a ne întări, iar eu strig, nu este uman ceea ce spui, cum să nu te înfurii când întreaga ta viață se duce de râpă, iar ea zice, tibetanii spun că acela care te rănește este cel mai bun profesor al tău, apoi o privește pe fetiță ca și când vorbele acestea i-ar fi fost adresate ei, nu mie, și adaugă pe un ton plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ochii inchizitori ai lui Hava, ea se așază lângă mine, sunt deja în luna a șaptea, izbucnește ea în lacrimi, nici nu îmi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie, toată viața mea se va duce de râpă. Știi cine este tatăl, întreb eu, iar ea bocește, sigur că da, suntem împreună de un an deja, dar este căsătorit și are copii, este mult mai în vîrstă decât mine, lucrez în biroul lui de arhitectură. Când am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este mult prea târziu, nu va mai adormi, nici mama ei, care apare în salon, dezordonată, ce s-a întâmplat, întreabă ea, este pentru prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Reiko a strâns toate mucurile de țigări de pe jos și le-a băgat în cutia de conserve. — A fost îngrozitor, continuă ea. Am clădit totul cu grijă, pas cu pas, și când s-a prăbușit, s-a dus totul de râpă cât ai zice pește. Reiko s-a ridicat în picioare și-a băgat mâinile în buzunarele pantalonilor. — Hai să mergem acasă. E târziu. Cerul era mai întunecat, norii mai denși, iar luna nu se vedea deloc. Acum îmi mirosea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu, aceasta nu are absolut nici o legătură cu decizia ta. Tu ai ales-o pe Midori. Naoko a ales moartea. Ești om în toată firea acum, așa că trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru alegerea făcută. Dacă nu, se duce de râpă totul. — Da, dar nu pot să o uit, am zis eu. I-am promis lui Naoko că o voi aștepta și nu am așteptat-o. Până la urmă, i-am întors spatele. Nu spun că e de vină cineva anume, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dermatograf cumpărat de la New York, un pahar cu vin ca să-mi vină cheful de distracție, pupici pentru Daisy și pentru oricine îmi iese în cale și un glas optimist. Timp de o oră totul e în regulă, apoi se duce de râpă. N-are să se întâmple nimic deosebit. Mă aflu cu o prietenă la o petrecere idioată, înconjurată de tot felul de personaje plictisitoare și superficiale, cărora li se pare că l-au prins pe Dumnezeu de un picior, dacă se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din râpă într-un minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă se vor pierde câțiva perciuni! zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea se evită răul cel mare, care e pe drum! Poți însă dumneata să garantezi unde se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani de la așezarea lui acolo, în sat s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față, despărțindu-i doar drumul. Guzu, printre înjurături i-a spus ce li s-a întâmplat. Noi eram ascunși după gardul lui moș Alecu, cumnatul tatălui. Apoi, ușor, ușor ne-am strecurat pe huidiță la deal și am ieșit spre râpa lui Cracea, Dar l-am auzit pe bădia Emil Bodaș spunându-i lui Guzu că va afla cine a făcut trebușoara asta, bătându-și joc de vecinii lui. Ca să-l facem și pe el să ne țină minte, i-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trupe germane se aflau în satul nostru sau pe câmpul dinspre nord. Timp de vreo trei zile cât a ținut lupta, am patru amintiri care mi-au rămas în memorie. Noi căutam să ne ascundem în beci sau într-o râpă din apropiere de unde oamenii luau lut pentru lipit pereții sau pe jos, în casă, un lut galben și în malului râpei săpau și ieșeau niște mici grote unde te puteai adăposti. Deci, cu încă o familie vecină ne-am ascuns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am patru amintiri care mi-au rămas în memorie. Noi căutam să ne ascundem în beci sau într-o râpă din apropiere de unde oamenii luau lut pentru lipit pereții sau pe jos, în casă, un lut galben și în malului râpei săpau și ieșeau niște mici grote unde te puteai adăposti. Deci, cu încă o familie vecină ne-am ascuns într-o grotă, sub mal, stând aproape o zi și o noapte acolo. Așa cum ți-am spus, am patru amintiri pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal, trăgeau și nemții de pe câmpul din fața satului. Multe case au fost distruse. După ce neam retras din râpă, revenind acasă, bunica Marghiola m-a luat cu ea la adus apă. Fântâna era peste drum de casa noastră. Ajunseserăm la fântână, când dinspre satul Vinețești și-a făcut apariția o coloană de tancuri și camioane pline cu soldați ruși
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că bați cîmpii. Vine apoi întrebarea de-abia stăpînită sub un calm profesional : și cine e de vină ? Cine trebuie arătat cu degetul și pus la colț : ce-ai avut, monșer, cu țărișoara noastră, de ce-ai dus-o de rîpă ? și aici, tot așa, răspunsul trebuie să fie precis și bine țintit. Se poate răspunde - și se răspunde adesea - simplu și la obiect : „clasa politică”. Asta mulțumește pe toată lumea. Ascultînd un astfel de răspuns, nea Mitică îi dă un cot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]