1,700 matches
-
lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnu Titu, se scuză doamna Gavrilaș, trăgând cu ochiul spre Marioara care zâmbea șiret. Că zicea că e moartă de foame și că ea nu mai așteaptă nici pe prințul... Titu se simțea atât de fericit, că trebuia să se răcorească. Se repezi deci la Marioara, o luă în brațe și începu s-o sărute pe gură, pe ochi, pe obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boierul, zise plutonierul când înțelese despre ce era vorba. Dacă are, are. Nu-ți spun eu mereu că aici toți sunt tîlhari? Acu vezi bine și dumneata... Silvestru Boiangiu, mustăcios și țanțoș, și voinic munte, glăsuind astfel, căuta să-și răcorească inima speriată. Primarului ce-i pasă la adică? Se spală pe mâini. De ce sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la conac, că jandarmii sunt slabi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii se tot înmulțesc, dar pământul nu se întinde ca pelteaua. ― Ce mai atâta vorbărie, măi oameni! strigă deodată Vasile Zidaru, care tăcuse toată vremea, fiindcă ar fi avut prea multe de spus și nu l-ar fi lăsat ceilalți, răcorindu-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm la boierul cel bătrân, să-l rugăm frumos și să punem mâna pe moșie! Matei Dulmanu tocmai își isprăvise băutura și-și ștergea mustățile cafenii cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă-n vorbă, Petre se răcori, tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul l-a așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta, că o nuntă costă bani mulți și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pământ, și de aceea se tot sfarmă să câștige. ― Nici eu nu zic să nu câștige, s-ar putea? făcu arendașul împăturindu-și la loc hârtia. Să câștige, Chirilă!... Dar tocmai moșia mea, Chirilă? Platamonu de mult aștepta să se răcorească. I se părea că țăranii au fost nerecunoscători când s-au prezentat Nadinei să-l concureze. Chitanța însă n-o socotea chiar așa de pretențioasă cum se arăta și deocamdată o întrebuința numai pentru consolidarea prestigiului său în fața lumii lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alergau, se împleteau, se goneau, făureau planuri, le sfărâmau, stârneau speranțe... Trecuse mai bine de un ceas și nici urmă de somn. Poate e și prea cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți voi numai prostii? C-altminteri parc-ați fi oameni de treabă ca toți oamenii! Unde-ați mai pomenit voi ca un boier
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fetei, le-a bătut pe amândouă. Pe urmă i-a părut rău. Se găsea mai vinovat pe el însuși că, din lăcomia prea mare de câștig, a intrat în slujba grecului, deși le cunoștea năravurile. Simțea totuși nevoia să se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni cu rușinea asta în obraz? Se duse la preotul Nicodim, îi povesti, se plânse și-i ceru povață. Preotul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele ce se petrec în Moldova decât o agitație contra ovreilor. Și, cum spuneai și tu adineaori, ce pagubă dacă o să mănânce bătaie niște jidani? Lasă-i să mănânce. E o supapă de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași, care nu-s jidani, dar îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău. Să nu-ți închipui că astea-s vorbe de clacă, puiule! Urmărește toată presa! Pretutindeni, mai în surdină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o mângâiere. Murmură răcorit într-un târziu, reluîndu-și meremetiseala: ― Fire-ai al dracului să fii! ― Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici șeful postului, plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu ești, Popescule? Bată-te, nu-ți cunoșteam glasul... Pe-aci bine, liniște, Popescule! La voi, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță, mormăiră ca într-un glas: ― Să nu mai puie mâna pe dînsul!... De ce-a pus mîna? Primarul, profitând de amestecul lor, continuă cu aceeași energie: ― Hai, Serafime, și tu, Nicule, haideți, luați-l voi și duceți-1 să se răcorească!... Hai, hai, nu stați! Sugestionat parcă de stăruința primarului, Petre își croi drum spre uliță, urmat de cei doi și apoi, ici-colo, de alții. Depărtîndu-se însă, striga mereu aceleași cuvinte, parcă limba i s-ar fi răsucit astfel, încît altceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în drum îi dau cu toporul... să nu mai rămâie picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
auzea din urmă și cuvintele ei parcă-l împingeau înainte. Își zicea, totuși, în același timp, că se duce degeaba, căci el singur n-are să se poată lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau ar fi dorit o împotrivire ca să justifice gloanțele. Suduia neîncetat printre dinți, răcorindu-și puțin nervii, apoi iar comanda: ― ...stai!... ochi!... foc!... Grosul trupelor rămăsese la marginea satului pe loc, așteptând întîi curățirea terenului. Împreună cu ele rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai dădea seama cum s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore Iuga îi mărturisi pe nerăsuflate că o iubește de mult, că s-a luptat cu sine însuși în zadar, că i s-a urât cu viața, că ar vrea să înceapă o viață nouă... Predeleanu îl lăsă să-și răcorească inima, ascultîndu-i cu toată seriozitatea de rigoare în asemenea ocazii. ― Uite, dragă Grigoriță, zise în sfârșit Victor. Spuneai că vrei să pleci mâine la Amara. Amână plecarea cu o zi. Poimâine pleacă și Olguța acasă. Poți s-o însoțești, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o întreabă, iar ea îi povestește ce i-a făcut bărbatu-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mine însumi: - De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veți da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prin respirație. Ochiul drept, cel sănătos, l-am ținut închis, uneori chiar l-am acoperit cu mâna dreaptă. Întreg capul l-am acoperit cu un prosop. Aburirea aceasta dura 5, până la 10 minute, timp în care punga cu planta se răcorea. Așa călduță, o storceam cu mâna deasupra castronului de plastic. Îndepărtam castronul de plastic și utilizam în continuare numai punguța cu plante, așa călduță. Puneam punguța cu plante călduță, direct pe ochiul stâng. Cu degetul, practicam o concavitate în punguța
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a revenit vederea ochiului stâng. TRATAMENT CU DECOCT (FIERTURĂ) DE PĂPĂDIE Am experimentat tratamentul cu spălături la ochi, cu decoct (fiertură) de frunze de păpădie. Am fiert frunze de păpădie în apă, circa 30 de minute, am lăsat să se răcorească și am spălat ochiul într-un păhăruț. Întâi am spălat ochiul drept, apoi ochiul stâng. Am mișcat ochiul aflat în contact cu lichidul, apoi am ridicat capul și l-am aplecat spre spate, pentru ca lichidul să pătrundă mai bine în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în clocot, am adăugat flori de mușețel uscate și plante de cimbrișor înflorite și uscate. Am lăsat să dea un clocot împreună, apoi am stins focul. Am introdus oala într-o găleată de plastic și am lăsat să se mai răcorească puțin. Găleata de plastic face manevrarea mai ușoară și mai sigură (nu te frigi). M-am retras lângă pat, cu găleata. Stând pe pat, am aplecat capul deasupra aburului. Am acoperit capul și găleata cu un prosop. Am lăsat să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de frunze de nuc. Am pus vreo 5 frunze de nuc, cu tot cu bețișorul central (nervura), în apă (cam jumătate de litru) și le-am fiert 30 de minute, la foc mic, supraveghind fierberea, să nu deverseze. Las fiertura să se răcorească și din când în când, introduc degetul cu fisura, în fiertură. Introducerea degetului cu fisura în fiertură, o repet de mai multe ori pe zi. De fiecare dată, șterg excesul de lichid de pe deget. În trei, patru zile, rana se
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
-o într-un cearșaf udat cu apă rece cu oțet (o lingură de oțet la un litru de apă). Fiica mea deja delira. Când cearceaful cu apă cu oțet s-a încălzit, l-am îndepărtat și am început să-i răcoresc corpul fiicei, cu un prosop udat în apă rece cu oțet. Când s-a mai liniștit, am învelit-o din nou cu alt cearșaf udat cu apă rece și oțet. De fiecare dată am utilizat alt cearșaf și alt prosop
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
așa cum se scoate din saramură. În acest caz elementul activ este acidul lactic. În cazul de la punctul 2.2. , am folosit apa cu oțet (acidul acetic). Pentru reducerea febrei sunt recomandate și cireșele: mâncate sau comprese. Cu cireșe se poate răcori corpul prin interior sau exterior. 2.4. TRATAMENT NATURIST PENTRU DESFUNDAREA CĂILOR RESPIRATORII LA COPIL PREȘCOLAR Nepoțica mea, la vârsta de patru ani făcea guturai, i se înfunda nasul și ajungea să tușească, până la bronșită cronică. S-a tratat la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]