2,217 matches
-
în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech ca să-și întâlnească soțul. Luca zburase înspre Maroc cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
duse să se așeze în tindă, să privească noaptea și deșertul ce se întindea în fața lui, pierzându-se în întuneric. Souad veni lângă el și rămaseră așa, în tăcere, o bună bucată de vreme, bucurându-se de aerul curat și răcoros după o zi întreagă de căldură copleșitoare. într-un târziu, ea zise: — Nu cred că trebuie să-ți faci probleme. Deșertul e foarte mare. E foarte posibil să nu-l găsești niciodată. Dacă îl prind, s-ar putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ce o fac.“ Știa însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe. În fiecare dimineață, el ciugulește din mers, dulceața lor răcoroasă îți taie și setea, și foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe pe stomacul gol. Păi, tot foamea, care ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doctor, pus pe jecmăneală și pe pricopseală, și se gândi că, dacă i-ar fi oferit din capul locului mai mult peste tarif, de bună seamă că ar fi acceptat... Mergea pe stradă ca și cum ar fi plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și se gândi că, dacă i-ar fi oferit din capul locului mai mult peste tarif, de bună seamă că ar fi acceptat... Mergea pe stradă ca și cum ar fi plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai întâlnești cu așa ocazie. 20. Nici el și nici ea nu mai aveau să-și amintească în ce zile și-n ce ani se întâlniseră în acel răstimp de patru ani și ceva. Fusese primăvara sau toamna, atât, vremea răcoroasă de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru ziua de mâine. E prea de ajuns să umbli prin zăduf și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
are reședința Abu Taher, cadiul cadiilor din Samarkand? Și-n sinea lui, Își spune neîncetat: „Nu voi urî acest oraș. Chiar dacă femeia care se scălda nu e decât o vedenie. Chiar dacă realitatea poartă chipul omului cu cicatrice. Chiar dacă această noapte răcoroasă se vădește a fi cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat strâns de umeri, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fix, se urcau amândoi într-o mașină mare și lungă și douăsprezece ore duceau una și alta de aici până colo și-napoi. În ceasul al treisprezecelea, veneau la rând pastele puse pe masă de signora Maria. După ce traversai holul răcoros de la intrare și coborai treptele până la subsol, în dreapta era locuința lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
comercial, însă de cele mai multe ori ele stăteau nemișcate. Tata a observat spaima mea și m-a luat în brațe, Sanowsky deja ajunsese jos și se îndrepta spre ușile mari de sticlă de la ieșire. Jos ne aștepta o sală umbrită și răcoroasă, pe care trebuia s-o străbatem. Dincolo de ea, era foarte multă lumină. Sanowsky tocmai ieșea dincolo, era ca la cinema, când unul se ridică în picioare și îi vezi umbra jucând pe ecran. Atunci publicul fluieră și îl huiduie, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
termine cu bine.” Pe alocuri, la marginea câmpului, câte un țăran stătea rezemat de carul cu boi, mâncând slănină cu pâine. Deodată m-am speriat puțin de pădure: copacii veneau foarte aproape de tren și crengile lor stingeau vagoanele. Un aer răcoros adia dinspre munți. Când am intrat în primul tunel, eu am tresărit de spaimă. Pe neașteptate s-a întunecat totul, apoi s-a luminat din nou. Mama ședea tot acolo, în fața mea. Ei nu-i fusese frică în întuneric. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
florile n-aveau nevoie de apă. Nu s-a arătat nici o soră și nimeni nu mi-a adus micul dejun. Am mers pe coridor până în sala de așteptare. Acolo am privit afară printr-o fereastră deschisă. Aerul era proaspăt și răcoros. Pe cer se târau nori grei, cenușii. Nu se auzea alt zgomot decât al ploii. Atunci cineva m-a bătut pe umăr - era sora, care mi-a spus: „În caz că n-ai aflat încă, Horia Radu a murit noaptea trecută. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Central. Adesea nu întâlneam pe nimeni. Pe mal dormeau uneori câțiva muncitori sau soldați; până și țiganilor le era lene să mai cerșească. Studenții și elevii plecaseră la țară sau la mare și toți ceilalți se ascundeau în locuri mai răcoroase. Curțile din spatele blocurilor stăteau goale și asfaltul era încins. După vizita la bunica, mi-am purtat pașii alene prin piața principală a orașului - într-o parte opera unde mama cânta la vioară, în cealaltă catedrala. Am luat-o de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu întreb, unde mă aflu, ce țară este aceasta, și el spune, aceasta este Țara Conversivă, nu ai auzit de Țara Conversivă? Când mă trezesc, încăperea este deja întunecată și îmbâcsită, un miros greu de prăjeală plutește înăuntru, alungând aerul răcoros și primăvăratic de afară, lângă mine găsesc o farfurie plină de grăsime, mă îndepărtez de ea ca și când ar fi o creatură însuflețită, mama spunea că acela care se trezește după asfințit, nu va mai zâmbi deloc în ziua respectivă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi retez argumentele așa cum retezi trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie patul, pășesc ezitând pe membrele mele, ca la sfârșitul dușului, când apa este încă fierbinte, dar pielea simte deja frigul amenințător care se ascunde în spatele ei, în felul acesta simt eu pentru prima dată începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici nu mai este nevoie de nici un fel de asigurare, nici din cer, nici de pe pământ, tati, spune ea cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era faptul că mă îndrăgostisem... o dragoste cu complicații. Peisajul nu-și putea găsi nici un locșor în mintea mea la vremea aceea. Și totuși, a fost primul lucru pe care mi l-am amintit acum. Mirosul ierbii, vântul puțin cam răcoros, coama muntelui, lătratul câinelui... toate acestea mi-au asaltat brusc memoria. Și cu câtă claritate! Am acum senzația că dacă întind mâna, le cuprind, una câte una. Dar în peisajul acela nu apare nici o siluetă. Nu e absolut nimeni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a început să se umple localul, am ieșit să ne plimbăm. Hatsumi a vrut să plătescă, dar până la urmă am convins-o că eu am invitat-o și deci nu se făcea să o las pe ea. Aerul nopții era răcoros. Hatsumi și-a pus jacheta gri deschis și a pășit alături de mine. Ne plimbam fără țintă, eu cu mâinile în buzunare. Ca atunci când m\ plimbam cu Naoko. Nu știi unde am putea juca biliard, pe aici, prin apropiere? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la cea mai Îndepărtată insulă. VÎntul bătea Întruna și nu erau nici muște, nici țînțari. Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele și femeile se temeau de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scufunde, să fie sub apă. — Cum e, Wemedge? Untură era chiar În spatele lui. — Caldă ca pișatu’. Respiră adînc, Își prinse gleznele În mîini, ducîndu-și genunchii sub bărbie, și se scufundă Încet. La suprafață era caldă, dar ajunse rapid unde era răcoroasă și apoi rece. Pe măsură ce se apropia de fund, apa devenea chiar rece. Nick pluti Încetișor și atinse fundul apei. Era nămolos și nu-i plăcu să simtă asta cu degetele de la picioare cînd se descolăci, așa că se Împinse tare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ce ciudate mai erau și reacțiile astea. Și totuși nu erau mereu cele bune. De data asta nu se mai lăsĂ pînĂ la fund, ci se Îndreptă și Înotă pînĂ aproape de apa caldă de la suprafață, trecînd de porțiunea unde era răcoroasă. Ciudat, ce haios era să Înoți pe sub apă și ce plictisitor să Înoți la suprafață. În ocean, da, e haios să Înoți la suprafață. Acolo te ține apa. Da’ ai și gustul Ăla sărat, care-ți face sete. Apa proaspătĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]