1,185 matches
-
credeam însă că seceta dura de o veșnicie, întrucât, de la instalarea ei, numărul de locuitori pe kilometru pătrat scăzuse alarmant: bolnavii, copiii și bătrânii erau sufletele cele mai căutate de îngerii morții. Reveria mea a fost întreruptă brutal de chemarea răgușită a bunicii: Măi țâcî, ian vin' oleacî pân' la mini! M-am conformat rapid ordinului, prezentându-mă urgent în fața ei. Ie țâni tu aista. M-am supus mașinal, mi-era teamă de bunica. Totdeauna când îmi vorbea, mi se adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spunând că starea sa era extrem de proastă și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: 'Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era extrem de proastă și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: 'Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte câteva zile, starea i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
hohote. Ajung amândoi repede la masa din capăt. — Ia uitați, domnule Răcaru, o frumusețe de băiat și alta nu, și Pribeagu îl trage de obraji pe Cristi. Ia spune, băiete, știi să cânți ? îl ia tare patronul, cu vocea lui răgușită și serioasă. Da, domnule, cu asta doar mă ocup, răspunde Cristi. — Păi, dacă cu asta te ocupi, cum de n-am auzit de tine până acum ? Și el și Ion Vasilescu încep să râdă. — Cum te numești ? — Vasile Cristian, domnule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zis, coane Răcaru ? Oricum o dai, iese bine. Și dacă puștiul cântă mai bine ca matale ? îl irită Răcaru. Îl las pe el să cânte și-i dau pe sfert cât mă cureți tu de bani, râde cu vocea lui răgușită. Hai, du-te și prezintă-l pe copil, că m-a făcut curios. — Mulțumesc, domnule. Nu veți regreta ! îi răspunde res- pectuos Cristi. Asta rămâne de văzut, Cristiane, Cristiane. Rămâne de văzut. Hai, Ioane, prezintă -l odată pe copil, lasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și tușește ca un bolnav. — Cristian ! Cu iertare, m-am înecat, domnule. — Te-ai înecat, ai, dragule ? Hai, doi, trei, și ! — Do, re, mi, fa, sol... Și când să treacă mai departe, parcă-i pierise glasul. Un sunet înfundat și răgușit îl făcu din nou să se oprească. Și din nou colegii încep să șușotească, parcă mai tare. — Cristian, vocea asta gâjâită nu e de la amor decât dacă tu cânți aprins când faci amor și numai dacă faci amor așa, cam
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și silențios care ducea spre dormitor. Ochii mi s-au adaptat curând, coridorul înotând într-o tentă violetă. Puterea de a înainta pe coridorul acela provenea exclusiv din panica tot mai intensă. - Hei! am strigat în întuneric, vocea mea vibrând răgușită. Hei! O aplică a pâlpâit în timp ce am trecut pe lângă ea. Apoi alta. După care am auzit ceva. Ca un hârșâit. Venea de dincolo de ușa dormitorului, iar dunga de lumină de la baza ei s-a stins. După care am auzit sunetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită: - Zice că numele lui adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la început. M-am ridicat imediat din fotoliu și am îngenuncheat la picioarele lui Jayne, capul plecat la pământ. A încercat să mă împingă, dar i-am imobilizat brațele. Și am început să fac promisiuni. Am vorbit neîntrerupt, cu vocea răgușită. I-am spus că voi fi întotdeauna acolo pentru el și că totul se schimba și că îmi dădeam seama că în ultima săptămână am realizat că trebuia să fiu acolo pentru el și că era timpul să devin tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amintise. Eram pe drumul cel bun. De unde-ai procurat-o? Puteam să jur că dădea din umeri. - O relație. - Cine? - De ce? - Trebuie să știu, Pete. Cine? - Ești sigur că nu ești drogat, omule? Dându-mi seama că vocea mea suna răgușită și forțată, am încercat să trec pe un ton neutru. - E important, bine? Nu trebuie să-mi dai nume, nimic în genul ăsta. Relația ta a căpătat-o de la un lanț de magazine sau altcineva, sau îmi spui? - Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai puțin încruntat. Ceva fusese rezolvat în sinea lui. Actorul dispăruse. Trebuia să-mi întorc mereu capul, pentru că altfel aș fi clacat. - De ce-ai fugit? am reușit să întreb cu o voce răgușită. De ce-ai fugit de noi? - Tată, a oftat el. Cuvântul suna diferit de cum îl rostise în trecut. Își puse mâna pe a mea. Era acolo. O simțeam. E în regulă. Am întins cealaltă mână și i-am atins fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Andrei ne spune de năcazurile poporului și din ce spune el se vede în țară pornirea împotriva lui Danev... Un bătrân urât ne spune că a avut un copil care a murit în războiu și începe a plânge sălbatec și răgușit. În general soldații se poartă bine; Bulgarii sunt strânși și destul de rău voitori; totuși în fața blândeței nu se poartă ca niște dușmani. Azi plecăm de la Mahlata și venim la Devenci. Pe drum ne întâlnim cu o seamă de soldați bulgari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumului peste Stânișoara, cu Italienii, acu 10-12 ani, când lucrau aici oamenii aceia din rasă de artiști, cântând, improvizând coruri și orchestre. BORCA ȘI BROȘTENI La Broșteni, seara la Cazino, niște nemți rău crescuți și obraznici, și un popă tânăr, răgușit, care joacă biliard. Drum cu un om de treabă, care mă duce cu căruța. Într-un loc și pe drum luându-ne de vorbă de hoți, îi vorbesc de haiduci care prădau numai pe cei avuți. "E adevărat, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de răzlogi și cere darul ce socoate el că i se cuvine: o bucățică de zahăr, o felie de pâne, un fruct. După ce-și primește dreptul, se retrage spre umbra brazilor. Când vizitatorii pleacă într-un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nemira, 1995) - prin extensie, tînăr la modă din punct de vedere muzical, vestimentar ș.a. -, cît și pe cel de toxicoman. În continuare am folosit termenul „branșat”, care conservă parțial această ambiguitate. Comic american, celebru pentru nasul său mare și vocea răgușită. În original kicked a habit cold: renunțare bruscă la drog, fără o perioadă de tranziție și fără o medicație ajutătoare. Blue Grass (Iarbă albastră): „porecla” oficială a statului Kentucky. Provine de la nuanța unei vegetații care crește pe pășunile din centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț eu singur, spre a-mi primi pedeapsa ce vei socoti că merit. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să căutați!... Ei văzură steclind țevile puștei, auziră sunând cucoașele și imediat au rupt-o de fugă peste câmp, unul spre dreapta, celalalt spre stânga, dispărând în întuneric, iar în urma lor am putut prinde cu urechea numai câteva sudălmi 157 răgușite și neputincioase, care au trezit în deșert ecoul adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat. Dar nu ele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la butoi“, cei atât de afrodiziaci; și am dat gologanul meu ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă la pământ, începând a bate mătănii, din care nu se mai oprea. Între timp călugărului de la strană, i s-a alăturat altul ca să-l sprijine, dar cu o voce și mai stridentă, mai răgușită, ca a celui dintâi, lansânduse într-un duet jalnic, pe alt glas, cântând în falset cât îi țineau gura, o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]