7,950 matches
-
Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de piele răsărind printre dunele cearșafului. Apoi, pentru a sta trebuia ca În prealabil să te fi mișcat, or pe bietul Jimbo nimeni dintre cei de-aici nu-l văzuse vreodată măcar deplasând un deget. Sosise ca o legumă, În urmă cu vreo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de extindere al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul căruia despărțea ziua de noapte. Dacă priveai În sus, nu vedeai tavanul, pereții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arată prea interesați de subiect, dar organizează o grevă generală de o săptămână. De ziua națională a Americii, pe 4 iulie, se poartă dezbateri aprige În Congres. Se pune problema dacă imensul deșeu plutitor este un obiect sau, Întrucât a răsărit din intimitatea mai multor persoane, o ființă, dacă să i se citească drepturile sau să fie dinamitată fără somație. Cât timp problema e dezbătută, o furtună Împinge Țâța În apele internaționale. 10 iulie. Antrenată de David și de Victoria Beckham
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orice, Însă, la drept vorbind, n-am văzut nimic, pentru că nu exista Încă nimic care să poată fi văzut. Nici măcar nu știu dacă a fost un drum lung, pentru că timpul de-abia atunci Începuse, primele secunde se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâi, niște cilindri prelungi, semănând cu acele baloane din care clovnii confecționează animăluțe, numai că respectiva nu le-a Înnodat În forme de girafe sau de cățeluși, ci le-a lăsat pe o policioară să se bălăngăne jucăuș. Au mai răsărit din valiză un aparat de pirogravat și unul asemănător celui folosit În resuscitarea cardiacă, o zgardă, o cușcă având Înăuntru ceva ce părea a fi o nevăstuică turbată, o pereche de cătușe, un clește de grădinărit, un set de cârlige
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privit ca un erou. Multe dintre iubitele sale neglijate Îi duceau dorul. Lirelete amțeninau să inter și ele În gervă. Pe cetâva zdiuri se vaedeu deja așife scirse de mănâ chmeând la relovtă. Era, așadar, naceser să iua msuări rugent. Răsărind, soarele trimitea către cilindrul În care locuia Vera, aflat nu departe de sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Vasea, de peste drum. Am intrat. Înăuntru era pustiu. — Unde naiba-i toată lumea? m-am Întrebat cu voce tare. — Le-am dat liber, s-a auzit o voce peltică. Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-a scris singur și cronicile de pe copertă. Când se referă la El, trece toate pronumele cu majusculă, de parc-ar fi Dumnezeu. Dintotdeauna și-a bătut joc de mine. Știi tu, iubito, că În vremurile bune, când de-abia răsărisem În mintea Lui, trebuia să fiu contabil? Visam la o viață confortabilă, În slujba unui mafiot cumsecade, căruia să-i ascund taxele de protecție Încasate prin deconturi ingenioase, să construiesc imperii off-shore În paradisuri fiscale, iar seara, Întors acasă În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din buzunar, pregătindu-mă să-i asigur ciutei un viitor culinar de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură - care, bineînțeles, și-a luat rapid copanele la spinare -, șuierând ca o bere proaspăt desfăcută: — Nu care cumva să te gândești să omori creatura asta nevinovată! Marș de caută mâncare În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
socializantă, cât nerefuzând esteticei, urâtul. Lăsați de o parte gesticulația lui Goya, înverșunarea asupra fizionomiei umane, și veți înțelege ce vreau să spun. Dacă veți pune la rând și pictura flamandă, italiană din epocă, intenția devine clară... Imediat vă va răsări în minte, în literatură, Don Quijote, proza lui Cervantes, lucrând în aceeași direcție, pe linia distorsionată a handicapului mental. Ficțiunea, ca dereglare, a naturii, tot umane... De unde, prin acuitatea viziunilor, geniul. * Estetica urâtului! Hm. Mulți confundă lucrurile, mai ales în literatură
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
e un mare mincinos, Îi răspunse tot În șoaptă Vic. Poate că totuși Michel dormea. Atîta doar, că nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă parte. Știam acuma ce aveam de făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de plan. — Cercul al șaselea, ereticii, zice Tîrnăcop, asta sîntem, niște eretici, pînă și Florentinul s-a rătăcit în mijlocul lor, cu toate că-l avea călăuză pe Vergilius care era mult mai experimentat. Era în jur de trei dimineața, Peștii se vedeau răsărind la orizont, exact în clipele în care Carul Mare se pregătea să apună, ce coincidență, tot luna aprilie, dar Roja îi întrerupe gîndurile cu numărătoarea sa silabisită. — Trei, doi, unu, sper că v-a intrat bine în cap, o s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ori pînă sa ia o hotărîre definitivă. Iar sînteți pus pe fapte mari, dom’ Roja, se aude din senin vocea subțire a Croitorașului. — Ca întotdeauna, simte Bulgarul nevoia să completeze, închizînd cu atenție ușa în urma sa. — Voi de unde ați mai răsărit? tresare Roja surprins, răsucindu-se cu tot cu scaun în direcția lor. — Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc care a rezistat timpului și arată ca un trup purulent, cu răni deschise și nevindecate, au răsărit cotloane jalnice În care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe chipul ei și, în timp ce mă privea în lumina palidă, expresia ei mohorâtă deveni melancolică. Acum fața ei era gravă, severă, cum sunt fețele din tablourile spaniole cu tematică religioasă, chipuri care răsar din umbră, crude și totuși hotărâte. Oricum nu contează, spuse ea. A fost un impuls de moment. Am considerat că e timpul să mai vadă și ea o figură nouă. — Contează pentru mine, am răspuns. Mă întreb dacă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am identificat mai multe trăsături la Dora pe care le consideram definitorii pentru ea. Era felul În care evita să mă privească În ochi și uitându-se În schimb la buzele mele de câte ori spunea ceva important; era râsul Înăbușit care răsărea de nicăieri, vesel și rebel; felul În care-și mușca buza inferioară, gânditoare, pe punctul de a se hotărî, astfel că dintele ciobit ieșea la iveală; și În care-și prindea brațul cu o mână răsucită la spate. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cu puțin noroc, s-ar putea să fie tocmai ce ne trebuie pentru a aduce cazul În justiție. Inspectorul zâmbi. Haideți să considerăm asta contribuția dvs. la literatura cenzurată. Când ne-am despărțit, cerul tocmai se Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mi-e silă de goișe în sus, goișe în jos! Dacă e de rău, de vină-s goimii, dacă-i de bine, e meritul evreilor! Nu pricepeți, dragii mei părinți, din al căror pântec s-ar zice că am răsărit, că o astfel de gândire e un pic barbară? Că, de fapt, nu dați glas decât spaimei voastre? Sunt convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu totul aparte a acestei femei, Mihai a reușit să-i ajungă în preajmă tocmai cînd secretarul literar al teatrului s-a apropiat de fată: "Cum stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază. Te rog să nu faci panică! se înfurie arhitectul. Sînt arhitect și știu ce-nseamnă un pod pe o șosea internațională! Iar eu știu din ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]