3,048 matches
-
teamă fereastră larg deschisă să nu te rătăcești mirifica făptura ne-am întâlnit sub valul nopții cel negru și tăcut erai că fulgul de zăpadă de rază lunii atins un început călătorim alături buze că focul se nasc săruturi ce răscolesc amoruri tresare în inimi rază de iubire un val se-nalță pe el speranța înlăcrimată-n zori un singur pas făcut în doi realul va învinge. Referință Bibliografica: În rochia de catifea / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN ROCHIA DE CATIFEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353631_a_354960]
-
Constanța. Își revăzu bunicii care îmbătrâniseră și cu părul alb arătau de parcă erau Moș Crăciun și Crăciunița! Dar litoralul românesc îi accentuă și mai mult sentimentul apăsător de singurătate, chiar dacă acolo regăsi întâmplător vechi prieteni. Valurile leneșe ale mării îi răscoliră tristețea. Doar briza parcă o purta pe tărâmuri de vis, mângâindu-i trupul întins la soare. În cele din urmă, se hotărî să treacă granița în Bulgaria și să-și îndeplinească visul. Voia să vadă Constantinopolul, apoi Atena, iar de
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
rândul său, Prințișor se lăsă fermecat de feminitatea și frăgezimea fecioarei. Trupul ei mlădios se unduia lângă al lui. Îi simți respirația caldă și bătăile inimii din ce în ce mai repezi. Era plăpândă și gingașă, cu pielea catifelată, încât dorința de amor îi răscoli profund. Se lăsară ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. Narcisa se lipi de trupul său și-i simți mușchii încordându-i-se. Cu delicatețe îi desfăcu năstureii de la bluziță și continuă să-i presare sărutări pe gât și pe
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
volumele personale: “Poeme pentru el”, “Vise prăfuite” “Lasă-mă să cred...”și „Clipă în rai”. Nu mă opresc aici, lucrez deja la volumul 5 „Dialog cu inima” și atât timp cât respir voi scrie pentru oameni, despre iubire, privind luna, ascultând furtuna, răscolind frunzele căzute, numărând secundele și iubind iubirea. Voi scrie poezii cu rimă-mbrățișată, Până când inima-mi va înceta să bată, Și până când acolo-n ceruri vor apune Iubirea, luna, toamna... și un dor anume . Referință Bibliografică: GÂNDURI DESPRE MINE / Marilena Velicu
GÂNDURI DESPRE MINE de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353731_a_355060]
-
tare, totul de la început nimic acum nu poate să ne mai despartă căci eu nu mai sunt, decât cuvânt acolo, împreună, ne vom citi noi viața tu pe pământ, iar eu ... un zâmbet, zburând în vânt prin primăvara care te răscolește, amintește-ți ultimul meu cuvânt dimineața? pune doua cești pe masa albă cafeaua pune-o cu-n zâmbet, cu mine-n gând și ... îndulcește-o, gâdește-te că încă sunt sunt pe cealaltă parte, acolo, undeva, privește-mă, te aștep! și
SUNT CUVÂNT de VIOREL MUHA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347046_a_348375]
-
a se mai mișca ținea la distanță o fire sensibilă, precum cea a Doamnei Bărbat. - Atât de bolnavă am fost... mi se plânge dumneaei acum. Și urmele bolii sunt vizibile. Mă doare să o văd așa. Nu vreau să-i răscolesc rănile. Încerc, totuși, să mă apăr. - Dar eu, eu de unde era să știu dacă nu mi-a spus nimeni?... Doamna Rodica Bărbat nu mi-a fost profesoară. Am admirat-o însă mereu pentru ochii ei frumoși albaștri, pentru bunul gust
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
acum mai bine, nu-ți mai face atâtea griji din cauza mea... îl liniștea unchiul binevoitor. Uită-te și tu la mine, vezi că-s bine! Mitică înghițea greu mămăliga, deși îi plăcea, dar acum i se părea anevoios... mai mult răscolea cu furculița mâncarea, fără s-o ducă la gură... Trebuie să ies afară, a spus la un moment dat și a lăsat mămăliga caldă pe masă. Toți au știut unde merge băiatul, dar nimeni nu l-a oprit. A aprins
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
cu căldură, m-am cutremurat de ceeace mi-a fost dat să simt între palmele mele: Amândoi aveau palmele pline de bătături... Dar de ce? - i-am întrebat eu revoltat. Îl ascultam pe unchiul meu povestind și a început să mă răscolească cel mai amar sentiment în inimă, căci profesorii mei locuiau la bloc: Oare ei cum s-or descurca, căci n-au nici măcar o palmă de pământ cu care să-și poată completa strictul necesar! „Domnilor guvernanți, când plănuiți o lege
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
Dumnezeu! Și ciocniră gâturile de sticlă ale țoiurilor, sorbind, apoi, câte o înghițitură. -Ce căutăm noi în țara aia depărtată? Adică feciorii noștri! -Îi ajutăm pe americani să facă liniște și să-i democratizeze pe sălbaticii ăia. -Băi, Marine, au răscolit mușuroiul și e greu să-i liniștești. -Și eu mi-am dat seama că este foarte greu. Cum adică, să ... ” * -Florin, hai să mergem să ne plimbăm la Colina, până la prânz. Doar suntem la pensie. -Bine, draga mea, închid calculatorul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n pripa, ca râul pe izvor, din dulcea-nvăluire iubirea ne sporește suntem doi feti frumoși, veniți dintr-o poveste. Eu mă las furat de vraja-ți, tu-mi trezești tainici fiori răscolindu-mă-n adâncuri, mă înalt, plutesc și zbor, revenit din lumi celeste, mă las iarăși ție pradă și stârnindu-te iubito, nu las noaptea să se piardă. Doamne, focul gurii tale simt cum arde al meu trup și dornic de
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi. Te ascunzi, te știu șireato, iti ferești ochii și gură dar în lupta asta dreapta trupul tău e-al meu de-acuma. Tu te-ntinzi, ușor, că visul, eu pătrund ușor în noapte răscolindu-te-n adâncuri, trezind plăcerile toate, gemi ușor, ușor mă-nvălui, mâna ta vrea să mă cheme mă cuprinzi, mă strângi în brațe, vreau să plec și nu se poate, simt că-ți place, lăsând jocul, înrobiți acum de pătimi
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
grijă, o grijă exagerată, să nu întârzie, să sosească printre primii și să se apuce conștiincios de treabă. Devenise,în timp, un robot, un mecanism... Pornise spre serviciu cu pas ștrengăresc, bine dispus și conștient că zvâcnetul primăverii întârziate îi răscolea adrenalina. Nu se mai simțea obligat, se minuna de sine cât de deschis și dezinvolt se simțea. Tocmai traversa o stradă când, din sens opus, venea o doamnă între două vârste cu un cățeluș în lesă. - Sărut-mâinile, distinsă doamnă, simțiți
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
hamul undeva la călcâiul dorului de a fi el este liber eu rămân în cușca necunoașterii până când... până când de pe ramul necunoașterii rodul gândului cade devine bila din centrul privirii noastre de ce Doamne mărul se împarte în patru când frica noastră răscolește amurgul vieții vieților Te-ai înălțat Doamne Te privesc în tăcere printre gratiile necunoașterii printre spinii înfipți adânc în Tăcerea Ta ca un cântec prelung al dorului de cer... 29 mai 2014 Referință Bibliografică: ramul necunoașterii / Anne Marie Bejliu : Confluențe
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
și începe simfonia vocii și feeria gândului! Numai un fir de crin din mâna arhanghelului mai are puritatea copiilor pe care-i pregătește. Ei au cântat mirabil și au primit îmbrățișarea și dragostea cristalului inimii Medeei; numai trâmbițele cerești pot răscoli atât de lin și fermecător, atâtea inimi câte s-au alipit într-o singură iubire pentru Medeea Marinescu, alături de copiii ansamblului condus de Maria Șalaru! Nu, nu am uitat de cel mai iubit actor român, Florin Piersic! Numai că, dragă
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să transmită atâtea emoții cu versuri
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
rostiseră antice versete și zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau și zburdau mânjii folk-iști, înaripați, fără șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul, ca păsările libere către toate zările. Un cer cu armonii sonice învelea țara când recitatorii și cântăreții cenaclului „Flacăra” abăteau asupra scenelor impetuoase și grandioase grindini de poeme și
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DESCĂTUȘARE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015 Toate Articolele Autorului Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie lumea Dintr-o parte în cealaltă, Supărat pe a mea soartă, Am să las pe toate baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]
-
acestea( vreau să spun: în pofida inteligenței), adânc înfiptă în miezul vieții, angajată, palpitând de o neliniște uneori insuportabilă. Sunt trist că num ă simt în putere să scriu despre această carte, contribuind la succesul ei, articolul pe care îl merită. “ Răscolind presa vremii în Biblioteca Universitară”Lucian Blaga “, din Cluj-Napoca, am dat peste o fotografie în care Malraux, gânditor, discută cu marele cineaste Eisenstein, ascultându-l atent, despre pregătirile pentru filmul La condition humaine. O dată cu apariția cărții La condition humaine, una
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357860_a_359189]
-
tu frate să nu taci! - Implica-te! cât este încă timpul potrivit, Si poluarea-i la-nceput, încă nu ne-a -năbușit Implica-te ACUM , căci mâine poate fi sfârșire Pământul nostru AZI are nevoie de iubire! Conștient de Răul răscolit prin chimizare Omul - corect consideră că nu are scăpare! Tot prin cunoaștere, prin știință, să revină La puritatea cea dintâi, la viață în Lumina. Învățați bacteriile cum să se hrănească Cu petrol sau cupru fără să-ndrăznească A se cuibări
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii. Ce chef ar avea el să zburde peste tot, să răscolească frunzele uscate și să se lupte cu norii cei dulci, care aduc cu ei apa cea hrănitoare ... dar e prea cald astăzi și n-are chef de zburdălnicii. Crinii de pădure, cu petalele roze pătate cu purpuriu, ar vrea să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ei fericiți, of, bărbații ăștia, care ne promit luna de pe cer ... dar astea erau gîndurile ei, la fel cum acasă ea își ocrotea acel teritoriu sacru al bucătăriei de incursiunile lui devastatoare în care, pentru a găsi solnița cu sare, răscolea dulapurile, încurca capacele la oale și strica ordinea și bine că nu avea un astfel de bărbat, ca acesta al ei, acces la raftul cu galaxii, pentru că ar fi tulburat mersul soarelui și direcția lui de rotație în jurul axei universale
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
cu modesta noastră experiență din aceeași perioadă. Străzile înguste, înțesate de turiști, piețele publice cu fântâni arteziene, una din ele donată de venețieni, pavajul omniprezent, diversitatea produselor comerciale, vechimea instituțiilor culturale (o universitate și o bibliotecă din sec.XVII, muzee) răscolesc în săteanul din România stări sufletești greu de definit: entuziasm, mirare, frustrare etc. Și ca să probeze continuitatea ingeniozității înaintașilor, urmașii maeștrilor de demult au ridicat pe zidurile construcțiilor medievale nivele noi, în stil modern, în confortul cărora coexistă cu trecutul
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
acestea( vreau să spun: în pofida inteligenței), adânc înfiptă în miezul vieții, angajată, palpitând de o neliniște uneori insuportabilă. Sunt trist că num ă simt în putere să scriu despre această carte, contribuind la succesul ei, articolul pe care îl merită. “ Răscolind presa vremii în Biblioteca Universitară”Lucian Blaga “, din Cluj-Napoca, am dat peste o fotografie în care Malraux, gânditor, discută cu marele cineaste Eisenstein, ascultându-l atent, despre pregătirile pentru filmul La condition humaine. O dată cu apariția cărții La condition humaine, una
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357970_a_359299]
-
la neființă! Dacă temniței i-ar fi dat mereu podoaba de acum Acolo doresc să trăiesc viața-mi cu-n singur drum. De acolo simt că vineri Vraja vieții pentru mine. Nu..., Zada! Mâine în zori acela care m-a răscolit Nu trebuie să moară, trebuie iubit. Să-l știu pe acest pământ ori unde ar fi Al meu să fie! Ași îndrăzni... Dar...gândule neâmplinit Nu te văd, încă, să fi înfăptuit. De la moartea slăvitei mele mame Tata m-a
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să transmită atâtea emoții cu versuri
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]