1,324 matches
-
stranie legendă etiologică. În legendele românești din amplul ciclu având ca subiect „Căutarea lui Isus de către Sf. Maria” apare următorul episod : aflând că Isus a fost răstignit de „jidani”, Maica Domnului pleacă să-l caute, dar când ajunge la locul răstignirii „o jidancă cu doi copii” se ascund de frica ei sub o covată. „Dacă ești tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata aceasta ce-i ?” „O scroafă cu purcei”, le răspunde Sfânta Maria și evreii fac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În noaptea Paștelui creștinesc, la 28 martie 1836, În Târgu Ocna (ținutul Bacău), localitate În care erau Înregistrați 5.000 de creștini și 109 evrei. În noaptea Învierii, câțiva evrei, amețiți de băutură, s-au mascat sumar și au batjocorit răstignirea, purtându-l pe falsul Isus pe o cruce improvizată. Ei au fost văzuți de târgoveții creștini, arestați și judecați, mai Întâi de „Departamentul Criminalicesc” și apoi chiar de „Domnescul Divan” al Moldovei. În mod exagerat, pentru o glumă proastă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
devenea istorie, dacă nu chiar legendă. Pentru a fi absolviți de acuzația de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese crucificării lui Isus <endnote id="(455, II, p. 166)"/>. În secolele XV-XVI, unii renascentiști creștini Învățau ebraica și studiau Cabbala. La Începutul activității sale reformatoare - pe vremea când scria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În orice vremuri și de către oricine Împotriva evreilor” <endnote id=" (132)"/>. Dar antisemiții Înrăiți refuză să facă acest pas. În anii ’90, revistele românești de extremă dreaptă perpetuează același tip de retorică ieftină a anilor ’30 : „Evreii sunt vinovați de răstignirea lui Iisus” (Mișcarea, nr. 6, 1994), fiind „un popor deicid” (România Mare, 27 august 1993). Iată ce scrie, la rândul său, C.V. Tudor, președintele Partidului România Mare : „Îl iubesc prea mult pe Isus Cristos ca să nu mă gândesc În fiecare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împunsu cu hangeriul. O, minune, că iată că eși dentr-Însa și curse sânge, ca și mai nainte. Și tu, făcătoriul mieu, nu te-ai putut odihni de necredinciosul neamul jidovesc, nici Întâi, nici apoi. Ne Închinăm patemelor tale, ne Închinăm răstignirii tale, Închinămu-ne ranelor Împărăției tale, care le-ai răbdat pe cruce pentru noi oamenii. Și iarăși ne Închinăm ranelor celor de al doilea rându, carele ai răbdat pre sfânta icoană pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrut să moară... Ceva, totuși, a murit în mine atuncea: sufletul... Țamblac o mângâie cu blândețe, cu o nesfârșită milă și bunătate: Sărăcuța de tine, ți-a fost dat să atingi hotarul ultim al suferinței omenești... Poate... poate, numai Patimile, Răstignirea... Dar a trecut! Aparține trecutului... Trecutul? îngână ea chinuită. Trecutul e în mine. E viu. E rană vie. Trăiesc în el. E singura mea viață. Nu pot scăpa... Nu pot uita... Eu sunt rănită pe viață. De moarte sunt rănită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne salveze. Da, să ne salveze. Iar noi, ce-am făcut? L-am răstignit! Vai, vai ce păcat! El ne-a făcut și ne face numai bine, și noi ...? Cu aceste gânduri și inimi zdrobite am ajuns la locul Răstignirii. Biserică Sfanțului Mormânt al Domnului Este o biserică foarte mare, înaltă și Sfântă. A stat și este Dumnezeirea în ea, atunci și acum. Ne-am oprit în curtea ei și i-am admirat măreția. Maica Durerii Treptele care urcă spre
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în curtea ei și i-am admirat măreția. Maica Durerii Treptele care urcă spre Golgota Ca să urci pe Golgota trebuie să intri prin biserică. Din biserică urci trepte spre locul unde a fost răstignit Domnul. Golgota. Urcăm treptele la locul răstignirii. Sunt multe trepte de urcat. De supărare și în starea sufletească în care mă aflam nu le-am numărat și acum îmi pare rău. Iată-ne ajunși pe Golgota! Locul unde S-a jertfit Fiul lui Dumnezeu pentru noi, toți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Liturghie. Iar dedesubtul altarului este o rozeta din aur, de mărimea unei galeți nu prea mari, unde poți pune mâna să atingi locul pe care a fost înfipta Crucea Domnului. Stâncă este albă și se vede cum a crăpat în timpul Răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Porțiunea această de stâncă este acum frumos înrămata în sticlă. Pentru protejarea ei au înrămat-o, deoarece fiecare pelerin caută să ia câte o fărâmitura din stâncă. Pentru a împiedica distrugerea au înrămat-o protector. Acum este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Betfaghe Că la 2 km depărtare de Muntele Eleonului spre răsărit este un sătuc. Din acel sătuc a fost adus mânzul unei asine pentru Domnul. Domnul Iisus a urcat pe mânz, si a intrat în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Răstignire. S-a construit că o capelă pe acel loc unde S-a urcat Domnul pe mânz. Și este o icoană foarte frumoasă cum Domnul intra în Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de interesant, încât aș fi vrut să nu se mai termine. După terminarea cursului, nu geanta cu rotițe pe care trebuia să o recuperez m-a făcut să rămân ultima în sala de curs, ci expunerea profesorului despre vinderea și răstignirea lui Iisus Hristos. Aș dori să aflu mai multe despre acest Iisus, i-am spus când am ieșit împreună din sala de curs. Te interesează religia? De ce, se face religie aici, la Academia „Ștefan Gheorghiu”? A fost prima întrebare pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
incertă... Sub aspectul meu de om relativ tânăr, am câteva mii de ani. De fapt (pentru a fi exact), nu-mi amintesc de istoria mea decât de pe când eram contemporan cu Isus Hristos. Trebuie să știți că, la vremea aceea, episodul răstignirii, chiar al existenței Fiului lui Dumnezeu, a trecut neobservat. Eu îmi amintesc mai bine doar de Pilat din Pont, din suita căruia am făcut parte. Istoria vieții mele este întrerupră de unele perioade lacunare... Mă mai ascultați?" m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
femei conținut de Evanghelii. Femeile au fost continuu aproape de Hristos: l-au însoțit în opera de propăvăduire a veștii celei bune, l-au însoțit cu consecvență, fără să le fie frică, fără să fugă ca majoritatea ucenicilor. Au mers până la răstignire și până la mormânt, femeile niciodată nu s-au sfiit să-i fie mereu în preajmă și nici Hristos nu s-a sfiit să se apropie de ele, să încalce toate tabuurile din legea veche: cea legată de femeia care sângera
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care arta bizantină o va continua
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
crește sau scade în funcție de amploarea strălucirii acestui foc lăuntric. Poate unul dintre cele mai elocvente momente din istoria marilor religii ce exemplifică situarea diurnă religioasă a conștiinței umane îl constituie intrarea în Ierusalim a lui Hristos, ce a precedat calvarul Răstignirii. Tradiția evanghelică ne spune că expresia cea mai semnificativă rostită de mulțimea ieșită să întâmpine sosirea mesianică a fost: Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului! Sensul termenului Osana a cunoscut în paradigma rostirii aramaice, evoluția de la statutul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila răstignire. Pentru majoritatea credincioșilor creștini, supliciul cristic pe calea ce duce la Golgota deține, în prim-plan, imaginea lui Hristos suferind acțiunea agresivă a torționarilor săi. Centrul de greutate semantică al acestui sumbru peisaj este recunoscut, adesea, drept un trup zdrobit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îi însoțește și pe torționarii săi, la fel cum i-a însoțit înainte de supliciu și cum îi va însoți și după acesta. Acești torționari sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur al demonizării, din fluxul de întuneric ce răspunde refuzând chemărea cristică, răsună ecourile mândriei nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide, lascivității primejdios-surâzâtoare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Alături de alte mari religii, scenariul creștin, concretizare epică a vieții lui Hristos, reprezintă unul dintre mesajele Divinității adresate ființei umane, vestire ce nu ne spune însă că omul are de optat între a păși pe drumul crucii finalizat prin tragedia răstignirii și a refuza un astfel de parcurs deoarece odată cu sosirea în planul corporalității, fiecare dintre noi trebuie să-și poarte o cruce pe o potecă a calvarului individual ce duce ireversibil spre agonia crucificantă care ne așează în cripta morții
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește... lasă pe alții să vorbească”. Nu există viață fără muncă, nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte-ai călcat? N-ai lăsat Tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște o înviere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și constructivă întru împlinirea unui ideal măreț: dragostea de Neam și iubirea de Dumnezeu. Nu bogățiile pământești, nu iubirea de arginți trebuie să fie scopul omului, ci iubirea semenului, lăsată nouă de Hristos, prin răstignirea Sa pe lemnul Crucii, care se dobândește prin dăruire și virtute. Orice român de oriunde, trebuie ajutat atunci când e căzut în necazuri sau neputință. Dar legea ajutorului cuprinde și colectivitatea, precum în calamitățile naturale - foc, inundații, cutremure și altele - la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este cel care vindecă sufletele, față de cei care vindecă trupul.” (Sfântul Grigorie de Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pe legionari „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]