1,326 matches
-
-ți smerești inima și să cazi în genunchi, ca Zosima, în fața briciului împrumutat cu care Domnul rade popoarele, căci a-i ucide în fașă pe cei ce vor ucide și schilodi ar fi răzvrătire și blasfemie, ca și când ai vrea ca răstignirea să nu fi avut loc și Hristosul să nu fi murit pentru păcatele tuturor. Femeia se ridică după o vreme (în care, cu ochii-nchiși, se rugase poate fierbinte) și-l luă-n brațe pe băiețel cum îl luase doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care le trăise în ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm. N-avea decât să spere că nu se va dovedi inutil. Oricum, venise la Arelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nobilul animal care, în comparație cu rasa umană, nu face nimic dăunător semenilor lui. Dostoievski, prin Ivan Karamazov, și-a pus întrebarea dacă există în lumea asta o singură ființă care să poată ierta cruzimea oamenilor. Dumnezeu a trebuit să fie martor răstignirii Fiul Său pe cruce ca să-i învețe iubirea. Ura deja o cunoșteau instinctiv, așa cum știau să respire. Ce poate să mai facă El ca ea să fie uitată? Ne-a oferit alegerile, care, în ultimă instanță ne fac ceea ce suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de spaimă privea scurt, cu alarmă, înapoi.. . Desigur și el simțea că se pierde. Se prindea repede cu palmele de fălci, se încorda, parcă să oprească o alunecare. Și ochii i se lăsau pe spate, ca o cădere, ca o răstignire."19 16 Eminescu, 1878. 17 V. Russu-Șirianu, 1969. 18S.Secula,1899. 19 V. Russu-Șirianu, 1969. 103 Cu o lună înainte de prima criză Maiorescu știe. Cu o săptămână înainte, la Union, poetul îi spune lui E. Ocășianu: "Eu mă apropii cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul de credință, întrucât accede la cele tainice, este mai sigur decât rațiunea. În consecință, trebuie să credem în răstignirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, chiar dacă acestea apar minții noastre ca profund inacceptabile. Ceea ce cugetării comune îi apare rușinos, absurd sau imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) este totuși cert în faptul de credință. Cu o asemenea interpretare, Tertulian nu ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altădată. Apoi, prefer pentru quia conjuncția „deoarece“ (poate fi reluată și mai eloc vent, prin „tocmai deoarece“). Însă nu e vorba, cu această conjuncție, de o rațiune sau o cauză în sens propriu: nu poți spune, de pildă, că faptul răstignirii nu e o rușine din cauză că e rușinos. Ci întrucât apare rușinos (atât pentru Marcion și cei asemeni lui, cât și omenește în genere), nu e o rușine în cazul Fiului lui Dumnezeu. Nu e o rușine tocmai deoarece e rușinos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
știe dreapta ce face stânga. Lipsa îndoielilor în propriile afirmații, exclusivismul credințelor tari, tirada înfierbântată în locul judecății raționale escaladează drumul spre infern care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul că dincolo de frumoasele straie sacerdotale și minunatele ctitorii bisericești așteaptă la colț metanoia. Mărturisirea păcatului și publicarea dosarelor colaborării cu Nefârtatele de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sau ar genera o serie de transformări morfologice ale eului. Prezența trecătoare a celor doi Pescari, purtând pe spinare câte o bârnă, este o proiecție simbolică a omului ce-și poartă povara vieții absurde tocmai prin repetabilitatea nesfârșită a semnului răstignirii, care uniformizează individul: De ce întâlnesc mereu aceiași oameni? - S-or fi îngustat lumea până într-atâta?”, devalorizându-l. în milenara resemnare, un singur motiv justifică gestul sisific: speranța reînvierii, ale cărei semne omul le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci, daca în cazul de față se poate evita prin o alipire analogă o primejdie amenințătoare, atunci nu e un păcat, ci o faptă vrednică de laudă. Fiindcă atât preoțimea cât și populația nu se puteau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i-a mulțumit ironic lui Zeus că i-a cruțat ochii ca să poată privi din locul nalt de unde va fi crucificat (II, p. 67). Rămas singur cu chinurile sale, și-a dat seama că e mult mai înțelept să sufere răstignirea cu suflet nalt și drept (III, p. 89). Când și-a văzut mama și soția venite să-i deplângă năpasta - ca într-o altă pietà -, le-a consolat cu gândul vieții viitoare ( În moartea mea de astăzi - eu văd o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-i deplângă năpasta - ca într-o altă pietà -, le-a consolat cu gândul vieții viitoare ( În moartea mea de astăzi - eu văd o reînviere - III, p. 91). După eliberare, Herakles l-a întrebat dacă nu i-a ajuns urgia răstignirii (IV, p. 107). Respins de oamenii care i-au refuzat focul, le-a arătat mâinile străpunse și sângele vărsat spre fericirea lor (IV, p. 116). În finalul piesei, titanul îl urmează pe scara cerească pe Apolo asimilat arhanghelului Mihail care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos, care scoate în evidență suprapunerea peste veacuri a destinelor celor doi salvatori ai umanității, Prometeu și Cristos : Legionarul cu sulița-l străpunge.../ Se vede că vulturul lui Zeus nu mai ajunge !/ Povestea se noiește pe-același
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
frumusețe; această frumusețe încearcă să i-o păstreze în momentele de cumplită suferință. Însă în tabloul lui Rogojin n-a mai rămas nici urmă din această frumusețe; e cadavrul unui om care a avut de suportat chinuri groaznice încă înaintea răstignirii, răni, torturi, care a fost bătut de străjeri, bătut de mulțime pe când își ducea crucea în spate și a căzut sub cruce, și, în sfârșit, care a îndurat cazna pe cruce timp de șase ore (cel puțin așa rezultă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a Divinității. - Omul n-are alt temei decât lipsa de fund a lui Dumnezeu. Sânt și eu un martir: aș vrea să mor pentru îndoieli. - Scepticismul - fără o latură religioasă - e o degradare a spiritului. Nu îndoielile inteligenței, ci ale răstignirii. Să bați piroane în miezul duhului. Să-ți pleci cugetul cu suferință spre zările lumii; să sângerezi în zâmbet. Când voi aprinde focuri în idei? - Este atâta jăratic în oscilațiile minții! Nu e ușor lucru a te îndoi privind spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e rugăciunea Lui. Când sănătatea și norocul se lasă asupra noastră, peste gânduri se așază o spuză și mintea se retrage. Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului. Dacă inima ar fi redusă la esența ei ideală, adică la Răstignire, ar răsări cruci pe meleagurile ei, de care s-ar spânzura nădejdile - cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor. Luciditatea: o toamnă a instinctelor. Nu mi-e frică de suferințe, cât de resemnarea ce le-ar urma. De-aș putea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi încetat deodată să mai creadă în misiunea și ideile lui - era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic -, dar moartea pentru alții este mult mai greu de suportat decât moartea ta, consumarea destinului tău personal. Isus a suportat răstignirea, deoarece știa că numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. Așa pretind oamenii: pentru ca să creadă în tine, tu trebuie să renunți la tot ce e al tău și apoi la tine. Oamenii sânt răi și criminali; ei vor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvânt în fața a orice, numai în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine, suprema încredere în valabilitatea principiilor creștinismului. Cristos putea foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii - sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții. Cine n-a făcut pact cu diavolul n-are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esența vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul meu este că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această idee nu l-ar fi obsedat. Neapărat Isus a crezut că e fiul lui Dumnezeu, dar aceasta nu l-a putut împiedica, în fața jertfei pentru alții, să se îndoiască sau să-i fie frică de moarte. În întreg procesul răstignirii, Isus a avut momente când, dacă nu s-ar fi îndoit că e fiul lui Dumnezeu, a regretat că e fiul lui. În fața morții, Isus Cristos a regretat că e fiul lui Dumnezeu. Și dacă a primit moartea, a făcut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de Iisus În drumul către Golgota, cu crucea În spate. Cu gândul la „instrumentele muzicale” care l-au Însoțit În zilele când era purtat prin gulagurile comuniste - lanțurile la mâini și la picioare, cătușele, tot un fel de cruce a răstignirii - Alexandru Gh. Tăcu rămâne purtătorul pe mai departe al crucii sale salvatoare. De astă nu și-a pierdut nici zâmbetul de pe față, nici calmul aparent, nici poezia și nici Încrederea În oameni și nici În justiția care l-a dezavantajat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Înaltei Magii, nu suntem babe făcătoare de farmece!” Domnule conte, fac apel la domnia voastră. Domnul Bramanti are, lucru cunoscut, raporturi cu abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate la librăria Du Sangreal, cunoașteți, el Îmi surâde, lipicios cum e obiceiul său, și el Îmi zice să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii. „Mă gândeam să așez deasupra ramei o coroniță, ca o mitră arhierească, dar am văzut pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni, care a ajuns la mine, imaginea aceasta, cu îngerii. Am mărit-o și am sculpat-o. Sulița din mâna
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Domnului - Din partea sfântă Au luat - Strigând c-am dat Pom, Apă, Sat! Erau ale lor: Le mai luaseră odat! ” Cumplita desfacere ” Desfacerea timpului de către cămile - Trupul Cumplitului - cumplit l-au răpus Și nu era trupul - omului - sau al Domnului Ci Răstignirea Neamului Între Răsărit și Apus! ” Nistrule pe malul tău ”Apă, apă de la care Cerul intră-n sărbătoare Apă, apă curgătoare Apă’n inimi stătătoare Oglindește tăriile Tăriile - veciile Unde sunt mutate: Toate mărturiile! ” La Iași, Împreună cu Miluță Gheorghiu, cei doi
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Mungiu Pippidi, încearcă o relație amoroasă chiar cu Iisus. Scena spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus are o încărcătură erotică apăsată, despre care "rușine este a și grăi". Piesa se încheie cu Cina cea de Taină, și nu cu răstignirea și învierea Domnului. Apostolii mor otrăviți de Pavel care, înainte de căderea cortinei, îl înjunghie pe Iisus Hristos. Toată această mascaradă se petrece tocmai pentru a fi păzit peste timp "secretul" lui Pavel, și anume faptul că Hristos, așa cum îl cunoaștem
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
discursurile lui Krishnamurti, dar nu-i spuneam, adică, brutal, că un mare scriitor e totdeauna pentru mine superior unui iluminat fără operă. Cristos a înțeles acest lucru și din iluminarea lui au ieșit nemuritoarele parabole... Sunt opera lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din munți? Urmăream pagină după pagină să-l văd trecând în sfârșit la acțiune, fiindcă ceva pregătea, dar ce? Evanghelia după Matei avea patruzeci de pagini, în care găseai o nouă religie, pe concret, cu parabole clare, o viață, o răstignire și o înviere. Ăsta nu mai termina cu profețiile lui delirante și în plus nu pățea nimic și nici nu era limpede cum după spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfârșit să văd dacă într-adevăr înfîptuia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]