5,766 matches
-
cu un gest hotărât. Chipul Înfiorător și totodată fascinant al sculpturii se aprinse În lumina opaițului. Ochii de smalț parcă Îl fixau, Înzestrați cu o lumină proprie, ca și când ar fi fost pe punctul de a se redeștepta la viață. Se răsuci pentru o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte părul Îmbibat. În această mișcare, un jet de apă țâșni din gura mortului, ca și când trupul i-ar fi fost plin ochi de lichidul care Îl ucisese. Imediat, lăsă părul să Îi cadă la loc, ascunzându-i trăsăturile. Se răsuci ca să vadă după expresia soldaților dacă și vreunul dintre ei Îl recunoscuse. Dar acele fețe pe care citi o curiozitate nătângă, Îl liniștiră. Era chipul lui Brandan. Probabil unul din numeroasele chipuri și, cu siguranță, de data aceasta, ultimul. Călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
va fi Încoronat? Femeia făcu din cap semn că da. Apoi, cu mâna Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată de sosirea lui. - Cecco, zise Dante Înghețat, am venit să-ți spun ceva. Celălalt, curios, se opri. - Astăzi l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează mecanismele, așa cum, cu siguranță, există unul În Natură. Dar, dacă aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși. Francezul Își Îndreptă singurul ochi spre poet, fixându-l. Pentru un moment păru că vrea să replice, dar mai apoi se răsuci din nou spre statuie. - Prietenul nostru pare fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să mai aștepte și să Îi prindă În plasă unul câte unul. - Nimic nu va opri să fie pedepsit asasinul, exclamă el În cele din urmă. Veți vedea, adăugă ridicând degetul arătător. Făcu un pas În spate, iar apoi se răsuci pe călcâie cu hotărâre, părăsindu-i pe cei trei fără nici o vorbă. Simți cum În urmă se lăsase o tăcere vinovată. Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios, În timp ce se Îndepărta. La Priorat Șeful gărzilor se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv pe spate. Între timp, izbutise În sfârșit să scape de pânză. Pentru un moment, bezna de afară Îi prelungi senzație de orbire neputincioasă, apoi Începu să vadă din nou. În picioare, În fața lui, recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-ar fi deșteptat dintr-un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți până sub ziduri, unde se opri, câteva momente, deschizându-și larg brațele. Rămase astfel nemișcat, dramatică parodie a răstignitului pe care Îl luase În derâdere În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
omului. - Întoarce-te imediat la treburile tale. Voi transmite eu Consiliului mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit cuvintele. Însă priorii erau cu toții cufundați În ședința, care continua printre glume și râsete. Încercând să treacă neobservat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mintea. Arrigo, cu beteșugul său de la picior, semnul pe care i-l lăsase necuratul. Arrigo, „omul neîntreg”. Celălalt păru pe punctul să adauge ceva. Stătea acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de laudă Închinat lui Dumnezeu. Astrologul se ridicase În picioare cu o agilitate neașteptată, venind spre el. Dante făcu un pas Înapoi. Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa pe cineva din spate. Poetul se răsuci din instinct: rana dublă de pe trupurile celor uciși Îi reveni În minte și se temea că cea de-a doua mână asasină se ascundea În spatele lui. Dar nu era nimeni. Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în nas. Cel mic tușește. Celălalt nu protestează. — Ați ucis o fetiță, o fetiță de zece ani... Cel mic tresare: — Ce? Ce? Ce? Se pare că a repetat întrebarea de cel puțin douăzeci de ori, făcând salturi pe loc și răsucindu-se de parcă ar fi avut friguri. În ce-l privește pe tipograf, își păstra în continuare calmul și zâmbetul fin. Lui i se adresă judecătorul: — Nu sunteți surprins? Celuilalt ii luă ceva timp până să răspundă, îl privi pe Mierck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încredințase mă făcea seniorul unui domeniu fără stăpân. Am plecat într-acolo, mergând de la cimitir la reședința cea mare ca și cum mă îndreptam spre un lucru ce mă aștepta de multă vreme și pe care nu avusesem curajul să îl văd. Răsucind cheia în poarta înaltă, mi s-a părut că deschid plicul ce conținea hârtia cea fină pe care, cu litere estompate, întregul adevăr fusese scris dintotdeuna. Și nu vorbesc doar despre adevărul Cazului, ci și de adevărul meu, despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înzecit. Așa era, părintele avea de toate, era iubit în satul său, oamenii veneau la biserică, erau mândri de vocea preotului, de slujbele lui, sărbătorile erau sărbători. În dreapta casei lor, departe, se vedea Muntele Kogaion cu vârful ascuns în nori, răsucindu-și întunecos spre cer pădurile misterioase, întors în sine însuși, așteptând, primejdios ca frumusețea. Intri, înconjori casa și, în spate, e bucătăria de vară, soba mare, de lut, dulapul de vase, într-un colț - niște semințe de dovleac, aruncate direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea ea, că ne putea minți pe mine și pe Cristi, eu ajungeam târziu, din cauza șantierelor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-a ridicat și a coborât scara spre livingul de la parter, după ce-a plecat, ușor, am coborât și eu, m-am uitat întâi spre locul lui, nu mai era bărbatul meu acolo, în pat, doar cearșaful sub el se răsucise ca o funie și rămăsese acolo ca o dovadă grea, am coborât ușor scara din dormitor spre living să văd ce face și, în mirosul ăla al ei pe care îl știu atât de bine, că-mi mirosea tot livingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea încet, cu vocea care vine din sex. Loredana vrea să plece. Cine știe ce putere misterioasă o mână înainte, să iasă afară din grădina buimacă, încărcată de vorbe, grădina în care ea nu mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sânul ei frumos. Pe urmă, coborându-și vocea până la intensitatea unei șoapte, le-a povestit pozna cu elixirul de caise. Femeile s-au distrat de minune, fiindcă Beatrice era o măiestrită raconteuse, dar În seara aceea multe chei s-au răsucit În Încuietorile bufetelor, Întru prevenirea unui posibil delict al micului Bobby sau al micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat să-și ia gândul de la piesă și să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă dincolo de buturile celor de la Groton, ținut de picioare de doi adversari, Înscriind unicul eseu al meciului. PSIHOLOGIA PIȘICHERULUI Cu superioritatea ironică a clasei a șasea și a succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]