2,050 matches
-
Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet prietenesc, iar eu răsuflu ușurată. Pentru mine, doar niște sau Pellegrino, adaugă, arătând spre paharul său. — Și pentru mine la fel, spune Judd. Sau Pellegrino? Asta beau ei, Sau Pellegrino? Atunci și pentru mine tot niște apă, zic repede. Nu vreau vin! Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și criminalii. Nu pentru oameni care nu plătesc câteva facturi. Bag scrisoarea înapoi în plic și o pun pe blatul din bucătărie, răsuflând greu. — Bex, ce‑ai de gând să faci? zice Suze, mușcându‑și buza. Pe asta n‑o poți ignora. — Nici n‑o s‑o fac. Am să le plătesc pe toate. — Îți permiți să le plătești? — Trebuie. În tăcerea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca loc de negociere dintre ruși și turci și înjurase teribil de furios când descoperise că acele negocieri se purtau, de acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu? Dansai fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și puteau odihni buza, fiindcă nu te puteau lăsa așa, fără muzică... - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fumurile. Și la arătare și la miros. Am auzit pe cineva, poate că chiar pe Moș Iacob zicând că un sat fără fumuri e un sat mort; că fumul e sufle-, răsufletul satului. Uite că Mana noastră e nu-moartă! Suflă, răsuflă... - Uite, mamă, cum s-au culcat gardurile! Mama râde. Râd și ceilalți măneni care se Întorc acasă Împreună cu noi. Careva dă cu pălăria de pământ, de face: Bum!, mai ceva ca tunul: - Așă-i bre! S-o culcat, unu n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu nu-s locomotivă care bea titiun, eu Îs Submarinul-Delfinul, cel de pe Marea Neagră a domnișoarei, o tot pătrund și mă scufund În ea. Când nu mai pot și nu mai pot răsufla din pricina omătului prăbușit Înapoia mea - mă Înalț; de tot, de tot, sparg coaja cu capul; și stau drept și mă uit drept În față-jos; ca să-mi văd isprava. Și zic și eu, cum ar zice tata: Da, domnule... » - adică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o secundă, își pierdu echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar o pălărie hidos de mare de la masa unsprezece îi bloca perspectiva. David, care aparent nu înregistra nimic altceva decât podiumul micuț din față, se afla deja la jumătatea unei anecdote răsuflate despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde se uneau hamada și „pământul pustiu“. Un om înalt, cu o mustață îngrijită, uniformă de culoarea nisipului și steluțe pe manșetă coborî imediat și înaintă cu pas hotărât, oprindu-se în fața targuí-ului. — Abdul-el-Kebir? întrebă. Gacel arătă în spatele său. Ofițerul răsuflă ușurat și clătină din cap ca și cum ar fi scăpat de o mare greutate. — în numele guvernului meu și al meu personal, vă urez bun venit în țara noastră... Este o onoare pentru mine să vă escortez până la postul militar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doi de ani ai lui, n-o fi avut nici el prea multă minte, măcar c-o fi avut el niște socoteli, dacă abia peste trei ani a catadicsit să se cunune cu tine. Îți secase sufletul așteptând, Mirelo, ai răsuflat ușurată să te vezi măritată. Cât de proastă, deh, te-ncurcaseși cu dracu’. Curvar de nu se poate Ticuță, și tu geloasă și ambițioasă să-i faci viața grea cu scandaluri, când ajungea acasă noaptea târziu de la curvele lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-i fie de cap. Bine că scăpase de o grijă: îl anunțase. Se și înfoiase puțin la el, deh, oricum, nu-l putea constrânge. N-aștepta nimic de la Velicu, cum n-așteptase nici de la Ticuță. Asta e, Mirelo, o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu. Ca să vezi, parcă i-ar fi părut rău și parcă ar fi încercat-o mila. I se strângea inima amintindu-și cât de răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
După cum vedea Rafael, treburile se aranjaseră cum nu s-ar fi putut mai bine. Femeia care-l aștepta pe Milică să vină cu câinele de la plimbare și cu târguielile i se prezentă Teodorescu Sabina... Așa carevasăzică... Rafael parcă ar fi răsuflat ușurat: bine că i s-a întors omului femeia acasă; Milică nu se putu abține să nu adauge cu o mândrie abia reținută, soția mea... Să-ți trăiască, Milică-tată. Cu femeia asta i-a mâncat mințile la școală - Rafael îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că eram singură. Nu-mi trecuse prin cap că ar dori să rămână, dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos, chiar dacă ești conștientă că și tu și el veți răsufla ușurați mai târziu pentru că s-a Întâmplat așa. Manierele lui erau fără cusur: mă sărutase, Îmi șoptise „Ne mai vedem“, apoi mă lăsase să dorm. În definitiv, la cât de mic e Camden, știam amândoi că vom mai da unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își Întorsese capul În direcția mea, purtând pe chip o expresie ce n-ar putea fi descrisă decât ca dușmănoasă. M-am făcut mică, instinctiv. Dacă așa arăta Grace Kelly Într-o zi proastă, bănuiesc că Hitchcock trebuie să fi răsuflat ușurat când aceasta și-a Încheiat cariera. — Tu! spuse ea Într-o manieră care ar fi fost teatrală, dacă n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mamei sale, i-au tăiat gâtul și mâna dreaptă, apoi l-au lăsat Într-o baltă de sânge. Dar să n-aveți teamă, Înainte de căderea serii, Ali va fi răzbunat. Glasul Îl părăsi, Își luă o clipă de răgazși răsuflă adâncă, Înainte de a continua: Dacă am venit la Tabriz, este pentru că știu că acest oraș va rezista. Pământul pe care stăm, În acest moment, este În continuare cârmuit de Constituție. De acum Înainte, aici este sediul Parlamentului, sediul guvernului legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șuturi în fund. Filmul rula duminică dimineața la cinema, noi copiii râdeam până ne durea burta. Durerea de burtă apare adesea în cele mai frumoase momente, niciodată când te amenință o dictare. Francesco a intrat în sufragerie și toți au răsuflat ușurați. Paolo s-a ridicat de pe scaun și a dat televizorul mai tare. Francesco era înalt și frumos, un pic semăna cu tata. Când Francesco mă lua în brațe, mi se părea că m-am urcat într-un copac. Francesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el. Ici și colo se oprea un minut, ca să stea de vorbă cu cineva. „Slavă Domnului, n-ați pățit nimic”, a răsuflat ușurată mătușa. „Am stat aici toată vremea și ne-am temut de ce putea fi mai rău. Când auzi știrile de la radio, nu poți să nu te temi de ce e mai rău.” „Capitala e la pământ”, a strigat unchiul din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exact ca pe fețișoara lui Noga. Ce au descoperit în urma investigațiilor, întrebarea izbucnește din gura mea ca un strigăt, atât de mult o repetasem în timpul nopții, încât acum aproape că îmi pierdusem controlul, iar el zice, deocamdată absolut nimic, eu răsuflu ușurată, parcă aș fi luat o gură de apă după o lungă perioadă de însetare, iar acum mi se prelinge prin tot corpul, navigând încet de la un organ la altul, cu acest mesaj liniștitor. Minunat, spun eu pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbunătățire, mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de ciocolată, nu a lăsat nimic, iar eu răsuflu ușurată, deodată lucrurile nu mai par la fel de amenințătoare, nici chiar peșterile acelea pline de morminte, ba chiar sunt gata să mai dau o tură pe acolo în semn de mulțumire, iar Udi spune, vezi, când este departe de tine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva? El nu răspunde, mă uit la el cu coada ochiului, și-a acoperit ochii cu brațul, stă cu gura deschisă, adu-mi o lămâie, murmură el, am o greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el încă nu și-a descoperit semnificația bolii, dar ea îi zâmbește, nu îți face griji, spune ea pe un ton liniștitor, sigur că se va însănătoși, sănătatea se află înăuntrul său, el nu trebuie decât să o găsească. Noga răsuflă ușurată, se așază pe genunchii mei, grea și caldă, îmbibată de somn, iar Zohara se apropie de ea, dacă tot te-am întâlnit, aș vrea să verific ceva, de ce, este contagioasă boala lui tati? Dar ea răspunde, nu, nu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fine, buzele ei se mișcă parcă s-ar ruga, Noga îi întinde brațul încordată, până când mișcările precise se transformă într-o mângâiere blândă pe părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar Noga răsuflă din nou ușurată, tot ceea ce eu încercasem să îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este o copie caricaturală a mea, așa că am trimis-o, du-te și îmbracă-te, deja este opt fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o senzație ciudată, ca și când m-ar urmări cu toții, el, ea și fetița, ca și când ei ar fi adevărații proprietari ai acelei case, iar noi, Noga și cu mine, am fi doar niște musafiri oarecare, speriați și triști, după plecarea cărora gazdele răsuflă ușurate. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" În drum spre cămin, uit să număr încordată semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]