25,657 matches
-
Andrei Pleșu. Deocamdată, dl Constantinescu se vede pus pe picior de egalitate cu Ceaușescu în privința facerii de rău. În această gîndire se află, din păcate, o mare confuzie în privința rolului președinției de ieri și de azi. Constantinescu e acuzat de rele pe care nu le poate face, si asta la zece ani de la căderea totalitarismului în România. Cu alte cuvinte, o parte destul de însemnată a populației nu a aflat care sînt diferențele dintre totalitarism și regimul actual sau, dacă știe de
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
ani de la căderea totalitarismului în România. Cu alte cuvinte, o parte destul de însemnată a populației nu a aflat care sînt diferențele dintre totalitarism și regimul actual sau, dacă știe de ele, nu vede care sînt părțile lor bune, în comparație cu cele rele.
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
adîncit în zgomotele mulțimii, ori o casă de țară, acest supra-personaj e cel mai viu din întreg volumul. Și cel mai inefabil totodată. E gloata de care se teme eroina din "Cheile" lui Bashevis-Singer, necunoscuții care îi pot face un rău în orice clipă, dar care în cele din urmă o vor ajuta să moară împăcata. Străzile cu caldarîmul încins și murdar, sau preeria pustie, ori cîrciuma cu figuri absențe și obosite. America e un fel de background viu, un décor
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
trebuie din când an când ămpins de la spate. an această versiune scenica, acțiunea soților criminali nu clintește morală, ci ordinea. Odată, Macbeth "a fost crezut de toți om de onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede despre sine că ar putea fi, fără prea mare efort, mai rău decât Macbeth: "Dă-mi sceptrul și-am să arunc al ănfrătirii dulce lapte-n iad, să
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
pe o nervozitate orbitoare nevoia de luciditate". Să adăugăm prin cuvintele comentatorului, si portretul, nu tocmai măgulitor, făcut romancierului francez: "Simte nevoia să se ănnegrească. an Voyage au bouț de la nuit, toate datele personale, onorabile an realitate, șanț deturnate spre rău. Apare pe coperta, la l'Illustration, ca viteaz, ăn român e un laș care nu visează decât să dezerteze. Etc.Totul, ca să ajungă la capătul nopții. Nu dincolo de ea, nu an zori. an beznă cea mai neagră. Treptat, reușește. Devine
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea, ca și virtutea, ca și răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine speră că o dată cu trecerea vremii, condamnații se vor obișnui, cu poziția lor, și vor sfârși prin a se simți an infern că peștele an apă." Aici, Bixiou profita de moment și al
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în artă, iar răul, cu atît mai puțin. Este uimitor să constați că proletcultismul, în anii '50, si national-comunismul, în anii '70-'80, dar și după revoluție, s-au folosit uneori de exact aceleași argumente idealiste, cînd a fost vorba să manipuleze artă în
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
poate face întorcînd spatele realității. Continuînd să opunem literatura (frumoasă, ideală, nobilă) vieții, perpetuam atît o greșită idee de literatură, cît și o mentalitate idealista care blochează receptarea la nivelul trivial al consumatorilor de telenovele, cu binele mereu triumfator asupra răului, cu happy-end și tot dichisul. Este un cerc vicios: gustul dominant impune o educatie prin care își garantează poziția dominantă. Se autogenerează la infinit. Cercul acesta vicios nu poate fi spart cu ușurință. Și nu referendumul în probleme de știință
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
timp tot acest scandal al manualelor alternative ai va face pe mulți să roșească sau să compună o literatura a justificărilor târzii, daca nu cumva, vom fi, ca de atâtea ori până acum, martori la exprimarea unor mici păreri de rău, ăn numele dreptului de a mai și greși din când an când.
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
că manipularea nu-și interzice nici cele mai odioase mijloace spre a izbîndi. Fie și punînd în circulație zvonuri despre exorbitantele onorarii pe care le-ar fi încasat autorii. Ce mizerie! Din nefericire, si o spun cu imensă părere de rău, printre cei care refuză schimbarea se numără destui profesori. Inerția lor intelectuală e cu adevarat scandaloasa, nu noile programe. Afirmația unora că, de pildă, manualele alternative de română de la clasa a IX-a ar fi mai dificile decît acela unic
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
fi, și sîntem, iată omenirea intrată pe făgașul omogenizării (conservîndu-se, firește, specificul național - sîmburele, miezul-prim al fiecărui popor). Dar să nu uităm că, pînă mai ieri, alaltăieri, globalizarea de astăzi, în răposatul regim, echivala cu un cuvînt damnat, aducător de rele și de vrăjmășie între oameni, răsplătit fiind cu procese draconice și sentințe numărînd ani grei de deportare (a se cîți: domiciliu forțat) și chiar detenție. Cuvîntul incriminat numără treisprezece litere/sunete, adică opt consoane și cinci vocale: cosmopolitism. Grație lui
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu există melodrame bune sau rele exceptînd tehnică execuției superficiale. Melodramele se află dincolo de principiul binelui și al răului, atît în plan artistic, cît și în plan moral. Le accepți caracterul de fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
THAKATIMUNU SIPEDI/ prin livadă cu vișini depărtîndu-se/ printre zarurile și tomberoanele nopții/ depărtîndu-se/ în timp ce repetăm zăpăcit/ ăGhnoti Seautonă ăZopediă ăImunuă ăKatimosă aSpre Undea/ ăEsti Viața ești Moartea?a ăEsti înfățișarea Ruinei?a THAKATIMUNU SIPEDI, THAKATIMUNU SIPEDI/ Dincolo de bine și de rău așteptînd zorii" (Pasărea neagră). Astfel versurile iau o turnură psihedelica. "Morală" poemului se pierde în aburii halucinației solemne. O a treia ipostază a lui Daniel Corbu o alcătuiește tranziția de la boema (mai mult ori mai puțin stilata) la livresc. De la
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
tradus de Ticu Goldstein e mai emoționant, mizează pe o retorică rafinată a poeticului infuzat în cele mai grave reflecții, e tandru și evocator, sfătos și pe undeva plin de o nesfîrșită afecțiune pentru o lume atît de zdruncinata de rău, cruzime și violență. În vreme ce "celălalt" Lévinas, din Totalitate și infinit (publicată prima oara în 1961, de un editor olandez, ceea ce nu mi se pare lipsit de însemnătate), e mai distant, mai rece în construcție, cu neașteptate fulgurații din nou poetice
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
ceea ce crează fiori și tresăriri de spaimă numai bune să ne transpună într-o altă realitate cît mai diferită de banalul nostru cotidian în care nu se întîmplă mai nimic. Este și un film de suspense atîta timp cît puterea răului pare a fi invincibila și se multiplică la nesfîrșit. Este, în sfîrșit, un film parodic în măsura în care încordarea și tensiunea acțiunii fiind uneori întrerupte prin intermediul unor replici ce pun sub semnul întrebării dacă eroii înșiși se iau în serios au ba
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe el - copil nevinovat -, îl vor umili, batjocori și lovi cu pietre. În tristul sau apostolat va răsună însă strigatul dătător de speranță: aNu vreau și nu pot să cred că răul este condiția umană normală!a (...)"14). Nu se poate încheia acest preambul fără a menționa un nume de referință în critică românească dedicată lui Dostoievski: cel al lui Valeriu Cristea. Acesta adîncește perspectiva oferită de eseul neterminat al lui Dinu
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Feodor Mihailovici a fost un adevărat creștin nu poate fi decat salutara. Cu profundă stima, Valeriu Cristea". Ca si titlul, cuprinsul e incitant (citez la întîmplare): Taină omului, Sondaj pneumatologic, Paianjeni uriași, Tarantula, Dracul, De la Quasimodo la omul frumos, "Biruiți răul cu binele", Chipul lui Hristos, Pomul vieții și așa mai departe; în total 28 de capitole, cărora li se adaugă o Introducere, o Încheiere și un Epilog. Trecînd de la răsfoire la lectură, constați curînd că aportul editurii (ca unic purtător
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
putem spune că și Chirilov, din ăDemoniiă, ca în lumea aceasta ătoate-s bunea" (p. 297)! Cu o asemenea logică, orice fărădelege poate fi admisă! Cum nu toți oamenii sînt/ pot fi că Iisus (chiar răstignitul spusese, fără a consimți la rău:"Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!"), mesajul lui Dostoievski apare răsturnat... Cititorul cărții părintelui Paulin Lecca își poate pune în acest moment întrebarea: bine, dar la paginile 85-86 a fost citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri omenești. Rațiunea, avantajele, educația șunt neputincioase, căci răul nu se biruie prin educație, ci prin minune. Ceea ce este cu neputința la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Nu reeducarea, ci învierea". Pun pe seama unui avînt lacunar, specific monahilor, aceste erori de logică... Un comentariu pertinent era de așteptat
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
pentru colectivitate. Nu există nici formațiuni politice sau guvernări desăvârșite, după cum nu sunt nici activități guvernamentale eminamente dezastruoase (în special în cazul celor de lungă durată, compuse din mai multe etape). Marile filosofii ne conving de faptul că binele și răul nu funcționează separate etanș, în stare pură, în viața colectivităților umane, în epocile istorice, în sistemele sociale, ca și în existența indivizilor. Pozitivul și negativul, favorabilul și contrariul acestuia, norocul și ghinionul se succed sau coexistă, într-o înlănțuire greu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
unei cauze, unui sistem, unei formațiuni sociale aflate în dispută și concurență cu altele, necesită și creionarea unor adversari la polul calitativ opus. Respectiv, plini de bube, adevărați leproși. Prin urmare, crearea unei megaimagini negative, îngrămădirea asupra adversarilor a tuturor relelor, ba și înscenarea unor rechizitorii pe baza cărora opinia publică să se dezică dezgustată și revoltată de „acuzați“. Pentru a ne convinge de toate acestea nu e nevoie să ne ducem cu gândul prea mult înapoi, panorama sistemului multipartidic de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată“ de care se izbea orice minte vie depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la real, a adus un rău enorm teoriei marxiste, provocând repulsie. A fost statuată platitudinea ca mulaj al personalității militante, s-a oprit confruntarea deschisă a opiniilor, examinarea la rece a imperativelor vieții. Chiar multe neajunsuri remediabile nu erau recunoscute și de aceea nu se remediau
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
întrece cu mult așteptările. Omul, Johann Debauer pe numele său, n-a murit. Doar și-a schimbat abil identitatea. Trăiește în Statele Unite (ca John de Baur) și își desăvârșește ceea ce pare să fie marele său proiect existențial: practicarea ingenioasă a răului. A scris, în tinerețe, articole pro-naziste, a schimbat apoi macazul, devenind un marxist convins, iar în cele din urmă a campat într-o universitate americană, unde a pus în practică un sistem de pedagogie concentraționară impecabil. Nici una din aceste adeziuni
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
-i făcută”, spune bătrâna Olimpia, refuzând să participe la reconstituirea istoriei în postceaușism. Mihai Pandrea, deși ajută la prinderea lui Osman, e trimis la Canal, unde are revelația că „secretul lumii stă în răutate, lăcomie și nedreptate; că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
trimis la Canal, unde are revelația că „secretul lumii stă în răutate, lăcomie și nedreptate; că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru Istoria mare. Trebuie spus că Nicolae Stan construiește în acest Macondo ialomițean tipologii feminine marqueziene ca temperament, ce se oferă, fără excepție
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]