1,300 matches
-
nouă luni), și era cât pe ce să rezolv problema de câteva ori. Am cercetat fiecare colțișor al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în buzunarul drept. Mi-a sărit inima din loc când mi-am amintit de cutiuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile erau încă înlănțuite, Marta șopti, Marçal, Ce e, întrebă el, somnoros, Mi-a întârziat două zile. În ocrotitoarea tăcere din cameră, între cearșafurile răvășite de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre în ea, când Ștrunkovici urla nesătul: „Sanitarnaia, eșcio raz, sanitarnaia, madam!“ După o săptămână, Ștrunțkovici s-a dus cu frontul și n-a mai știut nimic despre el. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
discul de aur. Miercuri. Ce greu trec zilele... Mă simt mai bine și totul pare mai roz acum decât aseară. Continuarea zilei de luni: Aveam îndoieli când am auzit cuvintele directorului. Totul a luat o întorsătură neașteptată. Planurile mele erau răvășite și distruse. Câteva cuvinte au dat peste cap uneltiri ce au fost făcute pe o durată de mai bine de trei luni. Gândindu-mă acum la ceea ce s-a întâmplat, mă întreb dacă nu cumva am acționat prea devreme. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ridicând o mâna, fie zicând pe un ton promițător: "Acuși. Guvernul va fi la picioarele noastre în cel puțin o săptămână". Știam că era tragere de timp și că așa ceva nu avea să se întâmple acum, când planurile mele erau răvășite. Era un dezastru, dar cum să le spui acest lucru mulțimilor care te-au sprijinit și care vedeau în tine un succes, un lider... un Mesia al cauzei lor? Cum să le strivești speranțele când în ochii lor promisiunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a brutei. Vru să continue, dar îl întrerupsei: Mulțumesc. Cred că e de ajuns. Lovitura în rinichi era suficientă, dar nu reacționasem într-atât de repede încât să-l împiedic din a-i sparge nasul lui Perir. Părul îi era răvășit și nearanjat. Nasul, semnificativ mai turtit acum, era roșu și din el curgeau două linii de sânge de roșu rubiniu. Fruntea purta și ea urmele coliziunii cu masa. Stătea încovoiat, din cauza durerii de la rinichi, iar hainele începeau să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie pe undeva prin apropiere! Se uitară prin biroul șefului de post din gara mică, dar nu găsiră mare lucru. A urmat clădirea administrativă, dar nici acolo n-au găsit mare lucru. Totul fusese părăsit în grabă și orice era răvășit. Ba chiar erau urme și ale unui incendiu care făcuse scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Știu că este foarte greu, dar Încearcă, te rog eu, „d-na Obreja” peste numai două săptămâni! Hai, mai fă o minune pentru mine și pentru ... omenire! Te pup și te iubesc „forever”! Frumoasa fată pe care vestea bună o răvășise și o bucurase foarte mult căpătase viteză și clarviziune În gândire, mirându-se și ea de unde atâtea soluții la problema ei devenită cea mai importantă. Apoi, cu luminițe În priviri, se simți datoare să explice: Nene ... Olaru și nu Popa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu o prietenă a ei. Casa mică și scundă se dovedi a fi neîncăpătoare pentru revărsarea de bucurie, de surpriză și de iubire care a avut loc Împreună cu momente de profundă omenie, de plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este răvășit de spectacolul sumbru, de murmurul apocaliptic al foamei, de inocența animalică În fața ei. Pentru prima dată de la asumarea vieții de cloșard, simte cum umilința i-a cuprins ca o gheară sufletul. Îi vine să plângă, Îi vine să-L implore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spune, inadecvat, tata, pentru că am mâncat și vom mânca totdeauna În strâmta noastră bucătarie. Sau living, cum vrea să o boteze, cu eterna ei lipsă de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe țărănește, camera bună. Am răvășit colecția de Clasici ai Literaturii Universale, așezați alfabetic, inginerește de tata, care, altminteri, credincios tradiției sale profesionale, nu servește beletristica, doar o așază În rafturi, ca la cimitir, cruce lângă cruce. Dar În eterna bibliotecă Dana, nimic ca lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se îndesește ceața, nu da drumul pe cărare! Toate râurile-n mare își pierd numele și viața. 2010 Omul autonom 1 Circulăm printre ispite ce ne răvășesc ființa; cine și-a pierdut credința, consecințele-s cumplite... Gândul nu mai suie drept spre ce poate fi frumos, se adună lutu-n piept și îl trage tot mai jos. Verticalitatea este ca o babă deocheată; ce frumos a fost odată
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă noile ploi să spele ale slăbiciunilor noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când dragostea se ntoarce acasă; bogată-i această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
ca să pot afla mai multe despre el. Dar niciodată, înainte de momentul ăsta, n-avusesem curajul să-l întreb ceva cu atâta tupeu. Spre uimirea mea, o umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Chris. Era ca o pală de vânt răvășind un lan de porumb. Așa de tare mă obișnuisem să cred că omul ăsta deținea mereu controlul și că le știa pe toate, încât vulnerabilitatea lui m-a speriat. — Să știi că nu e prima oară când sunt internat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mă gândeam că Nu se simte atras de mine. Știam că era atras de mine. Aș fi băgat mâna-n foc. Luke s-a așezat politicos pe canapea și la fel de politicos nu m-a trântit pe podea ca să mă răvășească. Ce ciudat era să fim amândoi în aceeași cameră și după mai mult de cinci secunde să mai avem haine pe noi! Sunt gata într-o clipă, am promis eu. Stai liniștită, a spus el. I-am simțit ochii urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era...? Se putea oare...? Doamne Dumnezeule, nu se putea să fie... Era... Era el. —Bună, Luke, m-am trezit spunând. Luke s-a ridicat în picioare. Era mai înalt și mai masiv decât îmi aduceam eu aminte. Părul îi era răvășit, iar fața frumoasă îi era nebărbierită. Era o imagine atât de familiară, încât am simțit că mi se oprește inima în loc. Pentru o clipă, am fost inundată de un val de încântare. Luke, Luke al meu, venise să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți aici? am repetat râzând. ― Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care să-i slujească scopului. Începu să-și răvășească uneltele de pictură. Nu pricepea cum, dar nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a privi înainte. Vorbele n-o potoleau, era nevoie de o forță mai mare decât a lor. Plângea tot mai amarnic scuturată de sughițuri. Văzând așa, am cuprins-o în brațe și am acoperit-o de sărutări pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eu. Sufeream de rău de tine, înțelegi? Întrebuințez acest cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și tu la începutul dragostei noastre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De fapt, el nici nu și dorea prea tare să vadă acel chip, dar nici nu putea pleca, căci ceva îl ținea în loc. Chiar oglinda îl oprea, pentru că ea îi era unicul său prieten, pe altcineva nu mai avea. Să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]