1,269 matches
-
o fascinație a propriei taine (p. 146), își continuă ancheta până la catastrofă. Destinul crud, dar nu absurd îi arată celui mai inteligent muritor nimicnicia ființei omenești și iluzia puterilor raționale atunci când nu se recunoștea legea dată de zei (p. 148). Răvășit de inconsistența imaginilor fugitive ale vieții între care a crezut că poate pune ordine rațională, Oedip își asumă răspunderea faptelor de parcă le-ar fi comis de bună voie, și o ia înaintea destinului prin automutilare (p. 149). Pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
câteva sute de metri înălțime. În acel loc am rămas fără să știm până când. Circulau diferite zvonuri care de care mai înfricoșătoare. Până la urmă ne-am lămurit despre ce era vorba, Bucureștiul fusese bombardat de aviația americană și Gara de Nord fusese răvășită de bombe și nu mai primea nici un tren. După două zile de staționare, într-o noapte fără stele pe un întuneric de plumb “trenul fugarilor“ se puse în mișcare spre o destinație necunoscută.
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
pe maestrul Wang, care ieșise neatins de sub hăinăria lui chinezească, cum behăie ironic: "Asta era deci măsura dumneavoastră?" "Du-te dracului!", zise ea fără să se întoarcă. Acum se află în mijlocul mulțimii. O tânără măslinie iese dintr-un butic și, răvășind totul în cale un veritabil ciclon fata asta! -, năvălește spre ea pulverizând un parfum care o face să tușească. Se clatină și își apără fața cu mâinile. Fata nu încetează să-și descarce revolverul olfactiv, râzând ca de o glumă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ocupă Viena (13 aprilie) și trece Oderul. Pe 25 aprilie, în urma unor lupte crîncene, Berlinul este încercuit, iar joncțiunea dintre ruși și armatele Aliaților occidentali se realizează pe Elba. Capitala germană, centrul unui seism care, timp de cinci ani a răvășit continentul european și prin ruinele sale devenită simbol al prăbușirii visului militarist hitlerist, cade în mîinile sovieticilor pe 2 mai cu două zile după sinuciderea Führerului. Coșmarul la sfîrșit pe 7 și 8 mai cînd germanii semnează la Reims și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de pe cer, parcă și ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în același timp el fiind un generator de idei și proiecte de viitor. Nu sunt acestea vorbe mari, de laudă, cum se mai întâmplă uneori. Dragul nostru Iași, cufundat în toamne lungi, fie ele și bacoviene, are darul să-ți răvășească sufletul și să-ți pună mintea la încercare și prin îndemnul cetirii, fiindu-ne și sprijin moral. Cineva spunea: cartea este ca o fereastră pe care intră dar și iese lumina... Deschizând-o, crede că ceva se înveșnicește undeva, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
inspirat de o sintagmă a lui Hölderlin. Dar nu tocmai în "vremuri sărace" cultura îl ajută pe om să depășească dificultățile mai ușor, în speranța că mâine va fi mai bine? În fond, deschizând o carte ne simțim mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de acele eșecuri producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. În condițiile în care parcă totul e agresiv cu omul și toate îl sfidează, apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unde există bunul obicei de a deschide din când în când o carte pentru a afla câte ceva din conținutul ei înseamnă că există ab initio o posibilă salvare, o ieșire din nimicnicia vieții. Deschizând cartea ne simțim parcă mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără a fi prea patetici, recunoaștem că nu suntem decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
biete umbre care dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veșnicia nicicând, această teribilă și eternă veșnicie, abstractă și impenetrabilă gândirii noastre. Sunt tresăriri, uneori tulburătoare la ideea trecerii dincolo... 34 Deschidem o carte și ne simțim parcă mai puțin răvășiți de lumea "nebună de legat". Citim și reflectăm, citim și percepem câte ceva din cunoașterea umană. Dacă foamea există în forma sa de manifestare primară, foamea de lectură conduce la evoluția firească a vieții în spirit, de la omul biologic se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mondial; dar glasul acelui eveniment nu a avut, la drept vorbind, un ecou potrivit și în viața noastră personală și socială. Acum, după o a doua catastrofă mai rea decât cea dintâi, după rezultatele îngrijorătoare ale curentelor ideologice care au răvășit lumea, după o perioadă în care societatea a reușit niște transformări, care în alte vremuri ar fi pretins efortul mai multor secole; astăzi, când alte transformări și poate mult mai radicale se întrevăd; dacă astăzi, noi, preoții și călugării, nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de Unsprezece analfabeți, li s-a poruncit să meargă să învețe întreaga lume. Unsprezece ignoranți pe de o parte, iar pe de alta, în fața lor, popoarele pământului. Nimicul în fața creatului. Și pentru că Unsprezece neînsemnați au reușit pur și simplu să răvășească lumea potrivit planului prestabilit, iar opera lor a rămas și astăzi cea mai solidă dintre toate, recunoașteți și spuneți că, de fapt, ne aflăm în fața unei a doua creații. De două ori a creat Domnul: prima dată când din nimic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu 120.000 de călugări, în afară de călugărițele franciscane. Adăugați călugării tuturor celorlalte Ordine și Congregații; puneți alături preoții clerului diecezan, pe atunci foarte numeros. Cum se explică, cu un număr atât de impunător de apărători, catastrofa Revoluției franceze care a răvășit mai apoi lumea întreagă prin ideile sale? Și totuși, Isus a început cucerirea lumii cu numai 12 bărbați. Dar 11 erau sfinți! Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului» (Fap 6,14). 52. Aspirațiile preoților și ale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și de universalitate, ce se concentrase în Biserică, s-au ridicat, din toate ungherele întunecate ale dușmăniei și ale rivalității, nori de furtună ce au luat forma unor persecuții din exterior și de erezie din interior, care au încercat să răvășească organismul ecleziastic, atacându-i universalitatea și unitatea pentru a-o suprima și a o reduce în fărâmituri. „Popoare din Asia și din Europa - scria Igino Giordani - obișnuite să vadă religia blocată în sfera politicului și delimitată de un teritoriu sau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
al XV-lea (+1922) orientează lumea însângerată spre Maria, Regina păcii (1915). Pius al XI-lea (+1939) ținea aprinsă prin îndemnuri frecvente flacăra devoțiunii mariane, dăruind Bisericii Solemnitatea Maternității Mariei (1931). Pius al XII-lea (+1958) consacră creștinătatea, din nou răvășită de ororile războiului, Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria (1942) și proclamă dogma Înălțării ei la cer (1950). Cine nu vede în această însuflețire crescândă a evlaviei creștinătății către Maica cerească un aspect foarte delicat al Inimii Fiului ei, mereu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
deputat conservator, a făcut parte din comisia de anchetă parlamentară cu privire la activitatea guvernului liberal în timpul războiului. Ca membru al acestei comisii, a avut o atitudine extrem de agresivă față de liberali. La descinderea făcută la locuința lui Brătianu de la Iași, Cancicov a răvășit toată casa, a căutat prin toate colțurile, pînă și sub saltelele paturilor, ca să găsească ceva compromițător. Familia Brătianu n-a putut uita această ofensă. După război, Cancicov, devenit liberal, aspira să intre în guvern. Tătărăscu, știind că o numire a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pare că sînt prea mulți poeți în istoria lumii, dar mai puțină POEZIE, încep cîte 5-6 cărți, le citesc sincopat, sînt rare lecturile care să mă captiveze la modul serios. De la Marquez încoace parcă nici o lectură nu m-a mai răvășit. Deși aș fi nedrept uitînd de Céline, Bellow și Preda, ca să mă refer la ultimele luni de lectură. Îmi convine singurătatea, mi-o asum, o apăr. Dar simt mereu nevoia să plec, să plec ("Să pleci, să pleci, vorbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și restul români care vor pur și simplu să afle, sau să-și aducă aminte cum a fost și ce a reprezentat comunismul în istoria țării lor. În ceea ce privește reacțiile, îmi place să stau la ușa muzeului și să privesc figurile răvășite de emoție ale celor care au petrecut câteva ore înăuntru. În cele mai multe cazuri pare că au străbătut o experiență existențială. De altfel, cartea de impresii o dovedește cu prisosință. Memorialul este format din Muzeul de la Sighet și Centrul Internațional de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aduce clasificări asupra capitalului funciar activ și pasiv. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 17 În anul 1937 profesoral Cornățeanu a publicat lucrarea Criza agricolă și criza agrară, aducând explicații asupra acestui fenomen al economiei care a răvășit lumea la confluența deceniilor 3 4 ale secolului nostru. El este de acord cu Warren și Pearson de la Universitatea Cornell din Ithaca. care au susținut că «pricipala cauză a crizei a fost de ordin monetar și nu de ordin economic
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aceasta e ușoară, Întrucât tot terenul fermei e Înconjurat cu sârmă ghimpată, nefiind nevoie de pază. Trecem pe o porțiune de șosea ce Împarte terenul unei ferme În două. Pentru trecerea vitelor s-a săpat un tunel sub șosea. Porumbiștea răvășită de vite e acum culcată la pământ cu polidiscul, după care e grăpată, făcută grămezi, cărora li se dă foc. Se cultivă apoi ovăz, soia sau uneori porumb după porumb. Pentru porumb se face arătura de bază. Pentru ovăz uneori
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
că un specialist i-ar putea sugera să nu mai cânte îl teroriza. Faptul că își putea pierde singu- rul său talent, singurul lucru pe care îl desăvârșise în viața sa și cu care schimbase atât de puternic lumea îi răvășea nopțile și liniștea. După fiecare acces de tuse se ruga la Dumnezeu și-i spunea să-i ia orice, să-i ia averea, notorie- tatea, să-i ia, dacă poftește, tot ce-i e drag în lume, numai să nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el face, cu o forță de caracter și morală ieșită din comun! - eu mi-o pun adesea, În forma ei „individuală”. Noi, cei născuți În prima jumătate a secolului trecut, am trăit o vreme dramatică, Întreg continentul european a fost răvășit și perturbat din fundamente, democrațiile au fost puse la grea Încercare, se părea că „timpul lor trecuse” și că „zori noi” Îi așteaptă pe milioane și zeci de milioane de inși, zăpăciți și, nu puțini, Încrezători. „Zori sau aurore” roșii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istorică se datorează faptului că a fost un teritoriu de graniță, cu funcția militară corespunzătoare. În Evul Mediu a aparținut Ungariei. În secolul al XVI-lea a fost cucerit de turci. Aceștia l-au pierdut În 1718 În favoarea Imperiului Habsburgic. Răvășit de războaie, teritoriul a fost colonizat și pus În valoare de noua stăpânire. Încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea s-au refugiat aici sârbi de la sud de Dunăre. Au fost aduși numeroși germani (numiți aici „șvabi“), mai ales din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cuprinzând biografia poetului-soldat, textele cântecelor imprimate și fotografiile muzicienilor implicați în realizarea lui. CD-ul, sper, mă va ajuta să „reintru” în atmosfera locului când voi transcrie pe curat aceste note de drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri imberbi, secerați de gazul otrăvitor, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul Siretului) cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei. Cetele care veneau unele după altele s-au răvășit ca valurile. În groapa aceea s-au împotmolit caii multor mii de oameni și picioarele multor trupuri, rămânând astfel în mlaștina morții. După ei au venit dușmanii și trântindu-i și pe cei care nu căzuseră încă de pe calul vieții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]