1,968 matches
-
să vorbească de idealurile socialismului... că Ceaușescu nu le mai respecta... — Păi, da, dar asta a fost ieri. Au dat azi imagini de la niște discuții. Acum vorbește mai bine, n-a mai zis nimica de comunism. I-auzi, s-a răzgîndit... — Ia tăceți, liniște! Auzirăți că cică lumea i-a linșat pe unii din Partid. Ce n-aș da să pun și io mîna pe secretarul de partid de la noi, să-i umflu botu’, futu-i paștele mă-sii, că cît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
întoarse spre preot. — O, asta n-are importanță. Atâta timp cât vei spune ce gândești. Dar eu... Părintele Bernard își spuse că ar fi nepoliticos să protesteze. Și apoi acum se temea cu febrilitate ca nu cumva formidabilul său vizitator să se răzgândească. Adăugă: — Aveți nevoie de cineva care să vă arunce îndărăt mingea? Da. E o imagine care... da! — Asta nu înseamnă că sunt un partener de joc potrivit pentru dumneavoastră, ca să ne menținem la aceeași metaforă. — E un lucru lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casei. Adam se așeză din nou și luă volanul în mâini. Îl auzi pe Zet lătrând, pe undeva. George, deși era într-adevăr curios s-o vadă pe „aia mică“, hotărî să nu se apropie de grupul din fața Papucului. Se răzgândise sub impulsul unui sentiment care semăna aproape cu sfiala: realizarea subită a faptului că-i venea din ce în ce mai greu să comunice cu cineva, cu oricine. O vizitase pe Alex în parte din dorința de a afla ce semnificație avusese vizita ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și se așeză pe el. John Robert aruncă o privire fotoliilor, dădu să se așeze pe brațul unuia dintre ele, apoi se răzgândi. Tom sări în picioare. — Nu - așază-te... o să... mai este un scaun... în hol. John Robert trecu pe lângă Tom care rămăsese în picioare și se întoarse cu un alt scaun cu speteaza dreaptă, pe care-l așeză cu spatele la fereastră, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-o superi, ai să fii și tu supărat, ai să creezi o zăpăceală penibilă, o oribilă confuzie morală, ceva dezgustător și josnic. Cum ai putut fi un dobitoc atât de iresponsabil? Pot să-i spun oricând că m-am răzgândit. În fond, încă n-am făcut nimic. Slavă cerului că n-ai făcut. Ai să-i scrii și ai să-i spui că te-ai răzgândit? Nu, nu cred c-am să-i scriu. Deocamdată, nu. Vreau s-o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi un dobitoc atât de iresponsabil? Pot să-i spun oricând că m-am răzgândit. În fond, încă n-am făcut nimic. Slavă cerului că n-ai făcut. Ai să-i scrii și ai să-i spui că te-ai răzgândit? Nu, nu cred c-am să-i scriu. Deocamdată, nu. Vreau s-o cunosc. De ce nu? — Ți-am explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după îndelungi controverse, geamuri din sticlă jivrată. Deci pentru George nu exista nici un pericol să fie văzut de altcineva decât de colosalul om care dormea. Se gândi să închidă ușa dublă a băii, ca să mai înăbușe zgomotul insistent, dar se răzgândi repede, temându-se că o bruscă schimbare a vibrațiilor l-ar putea deștepta pe cel adormit. Intră în baie și contemplă mica scenă exotică, familiară, întrucât în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era profesorul Rozanov? Cred că da. Nu exista nici un dubiu că Rozanov îl văzuse și observase că o ținea pe Anthea de mână. Tom se întoarse și făcu un pas, de parcă ar fi vrut să alerge după el, apoi se răzgândi. Anthea împingea cu vârful piciorului cioburile sticlei în șanț. O altă persoană își făcea drum prin bara turnantă. Era Dominic Wiggins. — Hello, Dominic! — Hello, Anthea, hello, Tom. Dacă vă duceți la bâlci, să știți că s-a terminat. Cineva spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea oroare de contactul cu poliția, îi repugna orice fel de tulburare, orice ar fi putut stârni publicitatea sau ar fi putut pricinui apariția numelui său în ziare.) Totuși, a doua zi se răzgândi și telefonă la poliție, fără să o avertizeze însă pe Gabriel. Când aceasta se trezi cu un polițist în prag, fu convinsă pe dată că sau Adam, sau Brian a murit într-un accident. Dar în momentul când polițistul începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu îți interzic. A fost ideea dumneavoastră, strigă Hattie. Dumneavoastră mi-ați cerut să-l cunosc. Acum vreau să-l văd din nou. Și am să-l văd! Vreau ca el să-mi explice... a fost ideea dumneavoastră! M-am răzgândit. John Robert se întoarse către Pearl: Vrei, te rog, să împachetezi o valiză cu cele trebuincioase pentru Harriet? — Ce înseamnă asta? Oprește-te, Pearl, nu te duce! Dar Pearl trecu pe lângă ea fără să-i arunce o privire, ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să ceară explicații. O vedea sub chipul unui pește uriaș, înfulecând tot ce-i ieșea în cale. Se opri în fața casei Belmont, zărind o lumină aprinsă sus, în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și pe lângă garaj și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drumul am băut, nici nu-mi pot da seama cât e ceasul. Ce oră e, Tom? Tom se uită la ceas: — Zece și jumătate. — Pe ceasul meu e... o, e complet aiurea, am dat să schimb ora și m-am răzgândit pe drum. Ce-i cu ochiul ăsta vânăt? — Presupun că există ceva de mâncare în casă, spuse Greg. — Nu cred, răspunse Tom. Nu mai țin minte. Brusc, își dădu seama că și lui îi este foame. — Ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a povestit că Mike Seanu a fost foarte deprimat și scârbit de articolul rezultat din investigațiile lui și chiar s-a gândit o clipă să-și prezinte demisia, dar pe urmă, ca un băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să i-l dea (deși chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mirare cum florile dragi dispar. Când mai rămăseseră trei buchețele, un băiat care a observat-o pe fetiță i-a oferit un bănuț spunându- i: - Uite, ca să-ți cumperi și tu un buchețel. Fetița a întins mâna, dar s-a răzgândit și a tras- o repede înapoi. Atunci băiatul s-a uitat mirat și a plecat mai departe nedumerit. O doamnă a deschis poșeta și își cumpără și ea ghioceii pe care se gândea să-i așeze într-un pahar cu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă iubea! Și cum își dăduse în vileag sentimentele. Ce fel, își pierdea cumpătul chiar de la cea dintâi piedică întîlnită în drum? Am vrut să-i trimit din nou scrisoarea, de astă dată deschisă, așa cum procedasem la început. M-am răzgândit. Ar fi însemnat o totală lipsă de amor propriu din partea mea. Ce? Adică ea să aibă toate capriciile din lume, iar eu să-mi calc în picioare orice urmă de mîndrie? Supărarea mea n-a izvorât din simțire, căci în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atitudinea ei față de viață. ... Ne-am despărțit înainte de revărsatul zorilor... VI Două săptămâni se topiră în sacul fără fund al trecutului și în acest timp ― nici o veste din partea ei. Plecase undeva? De ce nu mai dădea nici un semn de viață? Se răzgândise socotind o ușurință pasul făcut și acum mă evita sistematic? Rătăceam în presupuneri și îndoieli ca într-un labirint. Aș fi vrut să-i scriu, dar îmi era teamă (în ipoteza că-i plecată) să nu pună mâna soră-sa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neeliberat încă de impresia zguduitoare a celor trăite în închipuire, mi-am șters fața udă cu batista. La drept vorbind, mă simțeam foarte nenorocit. Mihaela și-a reluat locul în fața ușii ca o strajă. Se temea încă să nu mă răzgândesc și să fug? De acolo mă întrebă cu grijă excesivă: ― Nu vrei un pahar cu apă? Întrebarea mi se păru deplasată, aproape comică. Am dat negativ din cap. ― Dar o cafea? insistă ea. Lasă-mă să-ți fac o cafea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gata cu reparațiile. ― Prefer să mă duc la soră-mea. (O replică reținută a mîndriei.) ― Te rog foarte mult să faci așa cum îți spun. Mihaela tresări, mirată de tonul meu poruncitor. Parcă ar fi voit să spună ceva, dar se răzgândi și tăcu. ― Vom face acțiune de divorț prin consimțământ mutual pentru a nu irosi timpul degeaba. Eu îți dau scrisoare la mână, tu ― la fel. ― Bine... (Cuvîntul avu o rezonanță gravă). ― Și acum ceva foarte important. După pronunțarea sentinței te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la un asemenea deznodământ, dar tot pe atât de adevărat că nici nu l-ai putut împiedica. Rămâi cu bine, dragul meu! Iartă-mă dacă aceste rânduri iți vor tulbura clipele de beatitudine cu... (scrisese probabil Cici dar s-a răzgândit și a șters durerosul nume). N-am avut încotro. Dacă nu scriam scrisoarea de față, n-aș fi putut să mor. Nu-i nimic. Ai să mă uiți repede și după aceea îți vor rămâne de trăit încă ani mulți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din nas. Nu m-am mai dus, însă, la doctor. M-am temut să nu mă convingă, fie și numai din prudență, să rămân în București. Încât m-am grăbit să plec, pentru a nu-mi lăsa timp să mă răzgândesc. Acum, mă simt de parcă aș fi trecut un Rubicon. Angoasat, dar și mulțumit. Marea înseamnă enorm pentru mine. Dacă n-aș fi venit, aș fi căpătat o psihologie de infirm. Ar fi trebuit să mă consolez cu ideea că marea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a cuprins o revoltă prostească. Mi-am zis că, oricum, nu e mare lucru de văzut acolo. Altarul din Pergam a fost dus la Berlin. Celebra bibliotecă a dispărut. Apoi, după ce Marius Ghica mi-a împrumutat cinci dolari, m-am răzgândit. Probabil, sunt și unii care merg din pricina rezonanței numelui. Știu că locul e vestit și vor să pună piciorul acolo. O mică reverență culturală. În timp ce iau micul dejun în "marele salon", aud la difuzoare buletinul meteo. Cerul e relativ senin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare a relațiilor internaționale îmi lipsește încrederea în mine, nefiind spețialist în descifrarea documentelor și având în această privință mai mult rutină și bun-simț decât înțelegerea tuturor greutăților și criterielor de cari chiar scriitori însemnați sunt învinși. Iată dar preocupațiunile, răzgândite în două zile de-a rândul, cari m-au decis de-a nu încerca - cel puțin nu acum și nu cu mijloacele mele actuale - cercetări asupra documentelor cari poate se mai află încă nepublicate în arhivul din Koenigsberg. Stabilindu-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
viața elegantă, studiind puțină carte, dar ocupîndu-se de sporturi. Lică, de altfel, nu-și părăsise nici leafa" nici ocupațiile la grajdurile Maxențiu. Fusese numai o formulă găsită de Ada. După ce, într-un moment de entuziasm, Lică trimisese Siei bilețelul, se răzgândise. Odată fata adusă acolo, va vroi să mai vie.. O va opri, dar uneori avea încăpățînări și nu se știa ce farsă îi putea face. Lică, de un timp, era preocupat în privința Siei. Nu pentru devenirile ei, pe care credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doi vechi prieteni, dar norul se transformă iar într-un ghemotoc uriaș de vată de zahăr colorată. Costeluș își auzi inima bătând. Încercă să aleagă cea mai frumoasă imagine din toate cele văzute pe cer. S-a gândit, s-a răzgândit... ,, Dacă aș avea o vată de zahăr așa de mare, m-aș sătura și le-aș da din ea tuturor copiilor... Uf! Dar se va termina în curând. Dacă aș avea o pară uriașă, aș mânca o parte așa cum e
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]