1,302 matches
-
în cea de-a treia Critică, personalității creatoare, în artă și istorie. Inspirația acestora a fost, la un moment dat, considerată de sorginte divină - la fel ca în vremea lui Platon - dar, uneori și demonică. Vremea romantismului începe să erodeze raționalismul triumfător al Secolului Luminilor. Apare inconștientul, rolul major al visului, forța iraționalului, a misticului, atotputernicia omului, evoluția ideii de supraom. Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar curentele „personaliste”, de inspirație religioasă. La Școala din Boston, Bisericii Metodiste Americane, Bowne
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lucrarea Mariei Larionescu se constituie într-o reevaluare și dezvoltare a viziunii din cartea lui Herseni Sociologia românească. Introducerea cărții aduce precizări relevante pentru viziunea autoarei asupra istoriei sociologiei. Semnificativă rămâne examinarea originilor sociologiei - văzută în două ipostaze: tensiunea dintre raționalism și istorism, o provocare a pragmatismului american, fundamente discutate prin ideile lui Șt. Zeletin, E. Lovinescu, N. Petrescu. Capitolul „Geneza sociologiei românești” aduce argumente în susținerea tezei autoarei privind similaritatea traiectoriei sociologiei românești cu a celorlalte sociologii naționale. Au existat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lui Maiorescu decât dacă înțelegem necesitățile istorice la care trebuia să răspundă atunci societatea românească. C. Schifirneț plasează concepția socială și politică maioresciană la intersecția curentelor de idei din secolul al XIX-lea, privind-o ca pe o sinteză a raționalismului și empirismului, a liberalismului și conservatorismului, pe fundalul noilor orientări evoluționiste și pozitiviste. Maiorescu este înfățișat ca un gânditor cu o concepție în esență evoluționistă, cu presupoziții și atitudini conservatoare, dar cu deschidere spre ideile de schimbare și progres. Poziția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
se consumă copilăria eroilor, și modalitatea rafinată de transcriere a acestor percepții. Teatrul (radiofonic) oscilează între suprarealism și absurd, sfidând conflictul în absența căruia personajele rămân enigmatice și evanescente. Poeziile pentru copii (ironice și grațioase) și eseurile (dominate de un raționalism sumbru) completează și desăvârșesc imaginea unui autor care, sprijinit pe multitudinea predispozițiilor native și solicitat de circumstanțe, a trebuit să-și asume roluri de pionierat. SCRIERI: Pantomima za nedeljno poludne [Pantomimă pentru o după-amiază de duminică], Novi Sad, 1968; Bărbatul
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
ce însemna literatura pe vremea lui Cantemir. Sau măcar cam ce putea el să înțeleagă printr-un discurs literar, de vreme ce, e limpede, l-a ales în dauna altora, cu posibilități de a reda adevărul cu o mai mare precizie. Prin raționalismul său, prin viziune și procedee, prin cuprindere și prin spiritul ludic, Dimitrie Cantemir depășește cu mult mentalitatea medievală, dominantă încă în cultura română. Oricum, multe dintre sursele sale sunt medievale, chiar dacă le manipulează într-o manieră modernă. Or, pentru medievali
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care și-a asimilat și acest progres în ritmul său, dar Cantemir era perfect racordat nu doar la spațiul răsăritean, ci și la cel occidental.9 Prin urmare, nu era străin de aceste modificări de paradigmă. Mai mult decât atât, raționalismul său îl face și un om al secolului Luminilor, când ia naștere noțiunea de "literatură națională". Dar despre așa ceva nu are rost să discutăm în cazul culturii române. Și nici pe Cantemir nu merită să-l bănuim de asemenea intenții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul Augustin"), Boethius și, în egală măsură, autori laici, antici în special, printre care cel mai des revin numele lui Cicero (numit Țițeron), Seneca, Aristotel (respins cu îndârjire în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, tocmai din cauza raționalismului la care ar fi îndemnat opera sa), Platon, Hesiod, Horațiu, Juvenal, Ovidius, Tacit, Vergilius, Plutarh, Socrate, Sallustius, Lactantiu, Diogenes Laertios, Epictet. Dacă refuz să ordonez cronologic sau altfel aceste nume este pentru că autorul însuși procedează la fel. Sigur, efortul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
instrumentelor de gândire oferite de filosofia antică. Școala lui Teofil Coridaleu se baza pe studierea operei lui Aristotel 33, scolastica occidentală devenise de mult o tradiție autoritară, deși depășită. În plus, în cultura Europei orientale ia naștere un așa-numit "raționalism creștin", la care principele moldovean nu găsește de cuviință să se ralieze deocamdată. O va face însă odată cu Istoria ieroglifică. Cantemir preferă, în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir deocamdată imită anumite modele pe care, în scurtă vreme, le va depăși categoric. Or, această nouă etapă a gândirii sale începe, în mod limpede, odată cu romanul Istoria ieroglifică (1705). Alegând să atașeze unor personaje măști animaliere, Cantemir știe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul. Puteau să apară multe teme care trebuiau contracarate în publicațiile catolice, însă ierarhia era cea care decidea care era strategia de urmat, iar pentru a înțelege asta este suficientă consultarea documentelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ci numai în conformitate cu mandatul încredințat de Cristos lui Petru 133). În sfera intelectualilor, teologia catolică de la jumătatea secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a caracterizat prin reforma tomistă și dorința de a apăra credința față de raționalism, tradiționalism și ontologism; se urmărea aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134. Tot în sfera exegezei, publicația Vida de Jesús
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în numele Bisericii și fără a-și impune opiniile, sugerând că cei ce gândesc diferit nu ar fi catolici autentici" (Leon XIII, Instrucction Nessuno...). 129 Papa Pius IX, Syllabus, 8.XII.1864. 130 În primele 19 propoziții, documentul condamna panteismul, naturalismul, raționalismul moderat și absolut, indiferentismul, latitudinarismul, socialismul, comunismul, societățile secrete, societățile biblice și pe cele clerico-liberale. În următoarele 25 de propozitii erau condamnate greșelile legate de natura Bisericii și a statului, iar cele referitoare la etica creștină, în succesivele 10, pentru ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Introducere Raționalismul s-a conturat ca o linie distinctă de reflecție și cercetare a relațiilor internaționale în mediile academice din Marea Britanie, începând cu anii '60 și continuând, printr-o serie de autori care se consideră descendenți ai acestei tradiții, până astăzi. Înainte de
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
o astfel de ștergere a contururilor și a delimitărilor sărăcește prea mult diversitatea literaturii de specialitate, contopind totul în doar două tradiții: cea realistă și cea idealistă. O a doua precizare necesară pentru fixarea unor repere clare vizează distincția dintre raționalism ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului1 sinonim cu Școala engleză a Relațiilor Internaționale și raționalism ca denumire-etichetă dată de autorii contemporani unui grup de teorii care pleacă de la câteva ipoteze comune: raționalitatea actorilor internaționali, utilitatea metodelor
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
doar două tradiții: cea realistă și cea idealistă. O a doua precizare necesară pentru fixarea unor repere clare vizează distincția dintre raționalism ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului1 sinonim cu Școala engleză a Relațiilor Internaționale și raționalism ca denumire-etichetă dată de autorii contemporani unui grup de teorii care pleacă de la câteva ipoteze comune: raționalitatea actorilor internaționali, utilitatea metodelor pozitiviste pentru explicarea fenomenelor internaționale, posibilitatea unor teorii obiective, verificabile empiric și generalizabile, referitoare la realitatea internațională. Aceste teorii
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
în bună măsură diferită de percepția autorilor americani din Relațiile Internaționale în mare parte marcați decisiv sau chiar formați în perioada celui de-al doilea război mondial și aparținând unei superputeri în mijlocul Războiului Rece. Printre cele mai importante nume ale raționalismului se numără Hedley Bull, probabil cel mai celebru autor al acestui curent, Martin Wight, R.J. Vincent și Adam Watson. Raționalismul sau Școala engleză a Relațiilor Internaționale Școala engleză a Relațiilor Internaționale (raționalismul) poartă amprenta unor teoreticieni ai politicii foarte importanți
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
perioada celui de-al doilea război mondial și aparținând unei superputeri în mijlocul Războiului Rece. Printre cele mai importante nume ale raționalismului se numără Hedley Bull, probabil cel mai celebru autor al acestui curent, Martin Wight, R.J. Vincent și Adam Watson. Raționalismul sau Școala engleză a Relațiilor Internaționale Școala engleză a Relațiilor Internaționale (raționalismul) poartă amprenta unor teoreticieni ai politicii foarte importanți, ale căror idei au fost (re)descoperite și dezvoltate, dobândind valențe internaționale. Precursorii evocați în scrierile Școlii engleze sunt Grotius
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
Războiului Rece. Printre cele mai importante nume ale raționalismului se numără Hedley Bull, probabil cel mai celebru autor al acestui curent, Martin Wight, R.J. Vincent și Adam Watson. Raționalismul sau Școala engleză a Relațiilor Internaționale Școala engleză a Relațiilor Internaționale (raționalismul) poartă amprenta unor teoreticieni ai politicii foarte importanți, ale căror idei au fost (re)descoperite și dezvoltate, dobândind valențe internaționale. Precursorii evocați în scrierile Școlii engleze sunt Grotius și Vattel, sub aspectul importanței pe care aceștia o acordă dreptului internațional
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
în scrierile Școlii engleze sunt Grotius și Vattel, sub aspectul importanței pe care aceștia o acordă dreptului internațional și primelor teoretizări sistematice ale acestuia. Un alt autor al teoriei politice clasice, ale cărui idei se regăsesc în asumpțiile fundamentale ale raționalismului, este John Locke. Concepția sa despre starea naturală (state of nature), fundamental diferită în ipotezele și implicațiile ei cele mai profunde de concepția lui Hobbes, atât de invocată în cazul realismului clasic, constituie o sursă importantă de inspirație și legitimare
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
care să fie respectate de marea majoritate a actorilor internaționali. În consecință, autorii Școlii engleze vor căuta să identifice acele condiții în care înțelegerile, contractele și un anumit grad de certitudine sunt posibile în politica internațională. O altă trăsătură caracteristică raționalismului constă în înțelegerea istorică aparte, explicită sau implicită, a evoluției relațiilor internaționale. Potrivit lui Hedley Bull, relațiile internaționale au evoluat de-a lungul timpului în trei etape, calitativ diferite, din punctul de vedere al Relațiilor Internaționale. Cele trei etape se disting
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
criteriul organizării instituționale progresive a relațiilor internaționale și nu neapărat pe cel cronologic. Deplasările de la o etapă la alta pot avea loc în ambele sensuri, neexistând un determinism unidirecțional. Însă orice perioadă istorică am alege, ea poate fi încadrată, potrivit raționalismului, într-una dintre cele trei etape. Conform autorilor Școlii engleze, în ultimele trei secole avem de-a face cu o societate internațională, ale cărei limite geografice s-au extins treptat, pornind de la spațiul european și ajungând să cuprindă, actualmente, întreaga
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
guvernare globală (global governance). Așadar societatea de state a ultimelor secole se structurează în jurul a trei procese esențiale: războiul (conflictul), schimbul (cooperarea) și solidarizarea (comuniunea). Celor trei fenomene le corespund, potrivit lui Wight, trei școli de gândire în Relațiile Internaționale: realismul, raționalismul și revoluționismul. În privința identificării celor trei linii de abordare, este interesant faptul că, în viziunea lui Wight, dar și a lui Bull, de pildă, la orice moment în timp al existenței unei societăți internaționale întâlnim reunite procesele specifice fiecăreia dintre
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
însă, la fel ca idealismul și, mai apoi, neoliberalismul, trec dincolo de ea. Anarhia nu înseamnă automat haos total și violență perpetuă, ci doar absența unei autorități centrale, superioară statelor. Deși recunoaște anarhia ca punct de plecare în înțelegerea politicii internaționale, raționalismul accentuează elementele de ordine existente. Astfel, autorii raționaliști (Bull, în primul rând) încearcă să găsească răspunsuri argumentate la întrebarea pe care ei o consideră vitală: Există sau nu ordine în relațiile internaționale? Ulterior, ei pun problema formelor pe care le
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
sunt indivizii. Contradicțiile sau eventualele tensiuni care pot apărea între cele două niveluri, unul de facto, pragmatic, și unul moral, absolut, sunt decelabile de altfel în textele autorilor Școlii engleze, inclusiv la Hedley Bull. Cea mai semnificativă contribuție pe care raționalismul o aduce în studierea relațiilor internaționale este teoretizarea ordinii, a elementelor care fac posibilă stabilitatea și reducerea incertitudinii în interacțiunile internaționale. Evaluând în profunzime aportul Școlii engleze, această conceptualizare a ordinii și regulilor, însoțită de analiza implicațiilor ei pe plan
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
a ultimelor decenii. Totuși, nu se poate ignora faptul că ordonarea scopurilor ca atare constituie un argument normativ implicit prin care, de exemplu, salvarea sistemului este mai importantă decât menținerea păcii. În acest punct poate fi identificată o apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de-a face nu cu o constatare a scopurilor și a unei ierarhii existente, în relațiile internaționale, independent de autori, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]