6,827 matches
-
lume copilașul. După câteva ore, Angelica află cu bucurie că se născuse Flavius, frățiorul ei, care semăna așa de bine cu ea. Când mama a revenit în familie, camera lui s-a umplut de lumină, de jucării, de zâmbete. Angelica radia! Știa că acum în cămăruța lor se află încă un înger. Vru să îl vadă și închise ochișorii. Atunci, în spatele pătuțului, zări un înger frumos așa cum sunt toți îngerii, plin de lumină, care îl ocrotea cu aripile lui pe micuțul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și ea un semn, o inimioară realizată din alipirea degetelor mari și arătător de la cele două mâini. Lavinia a învățat foarte repede simbolul iubirii. De fiecare dată când se întâlneau pe holuri se ,,salutau “ cu acest semn și fața le radia la amândouă. Doamna Irina se gândea adeseori: ,,Doamne, copilul acesta mă vrăjește, mă face să o iubesc nespus de mult. Văd că iubirea mea îi face atât de bine... poate într-o zi va vorbi... Doamne, îndură-te de Lavinia
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să scrie o scrisorică de amor de toată frumusețea, iar, la urmă, îi dădea o întâlnire peste trei zile, pe la opt șu jumătate seara. Cum o primește, Melinte băiatu’, în culmea fericirii, drept la noi vine și ne-o arată. Radia de bucurie și mai multe nu. Noi i-am arătat atunci obrazul, că, adică, ce-a crezut el?, că noi ne ținem de cioace? Vine și seara cu pricina, da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate “iubirile” mele, inclusiv cele mai mărunte și din clipa aceea toate clipele asemănătoare nu au mai putut fi niciodată neînsemnate. Mi-a arătat-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o vizită la alta. Vorbea mai mult decât înainte de accident. Trecea de la izbucniri de furie la o drăgălășenie pe care și-o pierduse de la vârsta de opt ani. Ea îi spuse că doctorii voiau să-l transfere din spital. Mark radia. Credea că se va întoarce acasă. Poți să-i spui surorii mele că am primit undă verde? Spune-i că Mark Schluter a ieșit de aici. Indiferent din ce motiv n-a apărut până acum, știe ea unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până și pe el îl surprinse. Aveți o clipă? Ea se opri și clătină din cap, așteptând ca el să vină mai aproape, pentru ca Mark să nu poată auzi. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu brațele întinse, cu chipul radiind de ușurare, gata să-i îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă atinge! Tu erai la telefon? Nu m-ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sprânceană. —Presupun, spuse el, doar presupun că e posibil să avem chiar o ameliorare spontană. Weber ripostă la atac. S-a mai întâmplat. Terapia cognitiv-comportamentală are la activ multe succese cu ideile fixe. Măcar poate rezolva furia și paranoia. Hayes radia un scepticism sănătos din toată ființa lui. Dar prima regulă a medicinei era să faci ceva. Util sau fără rost, oricât de irelevant sau improbabil - acționează. Hayes se ridică și-i întinse mâna lui Weber. — O să-l trimit bucuros la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
slujbă. Eu tot aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută. Cum? Deja ne-ai dat atât de multe. Nici măcar nu-mi închipui cum te pot răsplăti... Infirmiera radia un calm straniu. Mâna ei pe umărul lui Karin transmitea siguranță absolută. — Lucrurile se aranjează. Toată lumea e răsplătită, într-un fel sau altul. Hai să vedem cum merge treaba. Karin o rugă pe Bonnie Travis s-o ajute să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia că aici îl căutăm pe unul dintre fiii lui Verde Împărat și anume pe Inventator. Cred că ne-a condus licuriciul, de aceea radiază de fericire în părul Anei. Ana a intrat în atelier și aici a dat, iată, chiar de el, de Inventator. Da, el e cel mai mare dintre fiii lui Verde Împărat. E cu cinci minute mai mare decât Învățătorul, pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aprinse. Am mers mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau căldură. A răsunat un clopot de biserică. Am privit în sus spre turle. Era opt și jumătate. M-am oprit în dreptul casei lui David, peste stradă, sub ramurile care atîrnau deasupră-mi ale unui copac mare. Oricine ar fi privit înspre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Nu-mi puteam explica, dar era ca și cum lucrurile căpătaseră o altă încărcătură, mai plină, mai bogată și deci mai adevărată. Nu era ca și cum o altă lumină ar fi fost aruncată asupra lucrurilor, era ca și cum chiar lucrurile ar fi început să radieze, ca și cum lumina venea dinăuntrul lor, revelîndu-le adevărata natură. Într-o după-amiază după antrenament stăteam așezat pe una din băncile din vestiar, cu capul în mîini, cu hainele ude aruncate într-un colț, cu fesele pe lemnul rugos. Prea obosit chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un antrenament solicitant. Era scara pe care l-am văzut pe Schneiderhahn pentru ultima oară, în ziua de după ultima noastră cursă, aceea din campionat. Faptul că și după acea cursă eram așteptați la debarcader, luni după-amiază m-a făcut să radiez de fericire. Deci nimic nu se terminase, nici măcar pentru cîteva luni, continuam, vara continua. Schneiderhahn ne aștepta, fără servietă, cu expresia îngrijorată care-l caracterizase zile de-a rîndul, dar, de asemenea, parcă eliberat, ca după o decizie dificilă, neplăcută
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui Leej, și amândouă erau frumoase. Aici se oprea asemănarea. Patricia radia dârzenie. Poate dârzenie juvenilă - pe care cealaltă nu o avea. Poate că avea această impresie pentru că știa ce era Leej și" cunoștea cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia soartei, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care tocmai se ridica un bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața și se îndreptă spre Elite, pentru că era singurul loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre foaier și urcă scările în grabă, dar cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să-și ia avînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea cum se cuvine. — Ce-i aia cum se cuvin? — în tăcere. Tăcerea e întotdeauna lucrul care se cuvine. Atunci cînd o să înțeleg mai bine, n-o să mai comentez. N-o să mă mai auzi de la depărtări de kilometri întregi. Voi radia tăcerea ca o stea întunecată care strălucește în golurile dintre silabe și dialog. Dar nu ții cont de politică, zise bărbatul cu agresivitate. Politica depinde de zgomot. Toate partidele subscriu la această idee, mai mult decît la toate celălalte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui Leej, și amândouă erau frumoase. Aici se oprea asemănarea. Patricia radia dârzenie. Poate dârzenie juvenilă - pe care cealaltă nu o avea. Poate că avea această impresie pentru că știa ce era Leej și" cunoștea cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia soartei, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
comunitar. Pif Gadget, cu ale sale jucării nemaivăzute și efigii de actori americani, este parte din această rețea de obiecte ce se leagă gradual, dublând discursul oficial. Banda desenată se întâlnește cu știința ficțiune, iar Almanahul Anticipația este obiectul ce radiază, asemenea lui Pif Gadget, energia hipnotică a evadării. La distanță de jocurile celor mari, la distanță de cei care imaginează „rezistența prin cultură”, copiii și adolescenții își construiesc propria navă spațială, cu care se avântă în galaxiile și în evurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acest joc în care se amestecă realitatea și ficțiunea gnostică, ucigașul cel mai redutabil va fi femeia bântuită de spectrul reîncarnării. În Veneția fascistă, Hipazia îndepli nește rolul amfitrionului ce retrezește stilul arhaic și misterios al agapelor antice. Eterică și radiind o aură ce trece peste secole, Hipazia se vede pe sine ca reîntruchiparea celei care a fost ultimul apărător al barocului păgân în fața asaltului religiei creștine, celebra Hipatia. Puntea dintre lumi este asigurată de închipuirea Hipaziei, iar vocația pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui Salam pentru a se asigura că descoperirea fiului său mai era încă înăuntru. Se afla acolo cam de cincisprezece minute când un bărbat mai tânăr, probabil de vreo treizeci și cinci de ani, intră zâmbind încrezător. —Bună ziua, frații mei! spuse el radiind. Cum merge treaba? Râse zgomotos. Unii dădură din cap în direcția lui, alții chiar îi întinseră mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pericolele care persistă, dacă acestea se vor menține și dacă nu vom interveni cu modificări semnificative ale stilului de viață, ale folosirii energiei și dependenței noastre de combustibilii fosili. Pag.158 CRĂCIUNUL LA NEW YORK: IANUARIE 2035 Totul părea că radiază de lumină, pulsând de căldura captată și disperată să caute o cale de scăpare. Clădirile înalte din mijlocul orașului erau prinse în capcana aerului încins la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]