2,802 matches
-
București, 2001. WALLERSTEIN, Immanuel, "Culture as the ideological battleground of the modern world-system", în Mike Featherstone (ed.), Global Culture. Nationalism, Globalization and Modernity, Sage Publications, Londra, 1990. WALZER, Michael, The Revolution of the Saints: A Study in the Origins of Radical Politics, Atheneum, New York, 1969. WATERS, Malcolm, Globalization, Routledge, Londra, 1995. WATKINS, J.W.N., "Teoria cunoașterii și politica", în Filosoful-Rege?, Editura Humanitas, București, 1992. WAXMAN, Chaim I. (ed.), The End of Ideology Debate, Funk & Wagnalls, New York, 1968. WILSON, Richard W
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
p. 965. 55 Giovanni Sartori, "Concept misformation in comparative politics", în American Political Science Review, No. 64, decembrie 1970, p. 1038. 56 Așa procedează, spre exemplu, Michael Walzer, în The Revolution of the Saints: A Study in the Origins of Radical Politics, Atheneum, New York, 1969; Reinhard Bendix, în "The age of ideology: persistent and changing", din volumul editat de David E. Apter, op.cit., pp. 294-327; J.A. Laponce, în Left and Right: The Topography of Political Perceptions, University of Toronto Press
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca totalitate suturată și autodefinită. "Societatea" nu este un obiect valid al discursului. Nu există niciun principiu fundamental care să fixeze și care deci să constituie întregul câmp al diferențelor" (Ernesto Laclau, Chantal Mouffe, Hegemony and Social Strategy: Towards a Radical Democratic Politics, Verso, Londra,1985, p. 111). 490 Michèle Barret, "Ideology, politics and hegemony: from Gramsci to Laclau and Mouffe", în Slavoj Žižek (ed.), Mapping Ideology, Verso, Londra, 1995, pp. 235-265. 491 Așa cum arată Mihaela Constantinescu, "din perspectivă postmodernă, pe măsură ce
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mică și cu lungime de undă mai mare decât a radiației absorbite. Energia absorbită poate iniția și o reacție chimică în cadrul căreia slăbește atât de mult legătura între atomi încât molecula se desface în alte două molecule sau în doi radicali care pot reacționa mai departe. Reacția de fotodisociere este specifică fenomenului de decolorare. Molecula excitată mai poate reacționa, datorită energiei absorbite, cu o substanță reducătoare sau oxidantă, în cadrul unei reacții fotochimice care, de asemenea, poate fi întâlnită în fenomenul de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de amoniu deoarece se sintetizează mai ușor și sunt mai stabile pe o scară mai largă de pH (Floru și al., 1980). Din punct de vedere chimic, coloranții cationici cu sarcină localizată pot fi azoici sau antrachinonici. Coloranții cationici azoici Radicalii alchil de la atomul de azot au o influență minoră asupra culorii, deoarece nu participă la conjugare, dar pot influența proprietățile de aplicare ale coloranților, cum ar fi: solubilitatea, viteza de vopsire etc. Deoarece majoritatea fibrelor acrilice se vopsesc la un
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Alfarabi, Avicenna, and Averroes, on Intellect, Oxford University Press, Oxford, 1992 DE ANNA, G., „Mind-World Identity Theory and Semantic Realism: Haldane and Boulter on Aquinas“, în Philological Quarterly, vol. 50, nr. 198, 2000, pp. 82-87 DEHART, P. J., Aquinas and Radical Orthodoxy: A Critical Inquiry, Routledge, London and New York, 2012 EDWARDS, Sandra, „Aquinas on Individuals and Their Essences“, în Philosophical Topics, vol. 13, nr. 2, 1985, pp. 155-163 EMERY, Gilles, The Trinitarian Theology of Thomas Aquinas, trad. de Francesca Aran Murphy
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cîștigă războiul cu Austria (bătălia de la Sadova, 3 iulie); ia ființă Confederația Germană de Nord (Norddeutsches Bund), embrionul celui de-al Doilea Reich. // British Columbia se unește cu Vancouver, dar nu intră în Confederația Canadiană. // Apare romanul Felix Holt the Radical de George Eliot. 1867. Parlamentul votează cea de-a doua lege de reformă parlamentară, precum și o lege (British North America Act) privind statutul de dominion al Confederației Canadiene (de fapt un stat federal), avînd în alcătuire patru provincii: New Brunswick
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care ar fi trebuit s-o reprezinte ea își mai avea rostul: exemplul Revoluției Franceze ar fi putut deveni contagios. Chiar și în Parlament s-au auzit voci care cereau abolirea monarhiei în favoarea unei republici parlamentare, ca aceea a liberalilor radicali Sir Charles Wentworth Dilke și Acton Snee Ayrton. De abia după moartea lui Brown, survenită în 1883**, Victoria reușește să revină la normal și să-și reia treptat atribuțiile de monarh constituțional. Cea de-a treia perioadă, Imperiul, acoperă restul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sau ficat sunt descompuse în glicerol și acizi grași. Glicerolul intră în calea metabolică a glucidelor. Lanțurile lungi ale acizilor grași suferă în ficat un proces de beta oxidare, fiind scindate în fragmente ce conțin câte doi atomi de carbon (radicali acetici), fragmente care se combină cu CoA dând naștere la acetil CoA. Acetilul intră în ciclul acidului citric și este oxidat până la CO și H2 2O. Ficatul nu poate folosi toată cantitatea de acetil CoA formată, în schimb prin condensarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
aparatului cardiovascular includ: vasodilatația dependentă de debit, vasodilatația indusă de diverse molecule semnal (inclusiv efectul moderator față de acțiuni vasoconstrictoare), rolul antitrombotic prin inhibarea aderării plachetare și anti inflamator prin inhibarea aderării leucocitare, efectul antiproliferativ, precum și o participare complexă în tabloul radicalilor liberi. Interacțiunea NO cu endoteliul vascular determină creșterea permeabilității celulare și favorizează pătrunderea, în și prin intimă, a unor componente intravasculare. Una din cele mai importante implicații funcționale pentru NO este vasodilatația determinată de debit, unde o creștere a debitului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Dumnezeul Creator și Izbăvitor polarizeazăîn jurul său întreaga viață socială, religioasă și chiar politică a po porului ales. În ebraica biblică erau doi termeni prin care seexprima întreaga atitudine spirituală a omului: este vorba de sub-stantivul emunah ce derivă din radicalul verbului aman utilizat desute de ori la forma nifal și înseamnă mai mult a „a fi sigur” pecând la forma „hifil” are mai mult sensul de „a avea încredere” sau„a crede în”. Ca substantiv este întânit mai rar fiindcă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de la Bible, publié sous la directiondu Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous. Responsables scientifique:Pierre-Maurice Bogaert Mathias Delcon, Edmond Jacob, Edouard Lipinski, RobertMartin-Achard, Joseph, Ponthot, Brepols, 1987, p. 485. footnote>.Mai apare uneori și cuvântul bitahon ca derivat al radicalului batahcare exprimă siguranța și încrederea<footnote Enciclopedia Iudaismului, traducere Radu Lupan și George Weiner, Hasefer,București, 2006, p. 158; Vezi și Dicționar Enciclopedic de Iudaism, traducere de Vi-viane Prager, C. Litman și Țicu Goldstein, coordonare: Viviane Prager; Schiță a Istoriei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de credință în Dumnezeu secondată de încredereaîn împlinirea făgăduințelor Sale. S-ar părea că acesta este de preferat de către profeți pe motiv că mesajul lor are o mult mai strânsălegătură cu cărțile lui Moise. Așadar, în cuvântările profetice aparefoarte frecvent radicalul bth cu sensul de „a fi încrezător în, a-și puneîncrederea”, secondat de hsh â „a afla refugiul în” (Dumnezeu sesubînțelege). Ambii termeni: emuna și bitahon deși privesc două aspecte oarecum diferite ale credinței se folosesc aproape în paralel.Totuși
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
publié sous la direction de XavierLeon-Dufour et de Jean Duplacy, Augustin George, Pierre Grelot, Jacques Guil-let, Marc-François Lacan, Sixième édition, 1988, Les Éditions du Cerf, Paris, 1988,p. 475. footnote>. Primul termen ebraic ce apare cel mai frecvent înBiblie este radicalul w m a cu sensul de „fermitate” sau „stabilita-te”. Ca verb este întâlnit la forma hifil cu sensul de „credință” sau„adevăr”. Pentru confirmarea unui adevăr se spunea adesea cuivasau despre ceva „așa este” adică „amin” . Utilizat la forma
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe Bistrițe, prin Amărăști. Adaptările formale menite a integra într-o bună măsură numele proprii în sistemul general al flexiunii substantivelor nu afectează particularitățile care detașează declinarea numelor proprii de cea a substantivelor comune. Menționăm, pentru numele de locuri, păstrarea radicalului nemodificat de alternanțele fonetice (Timișoarei - față de florii, Iancăi - față de băncii, Revigăi - față de verigii). Diferențieri apar și în regimul sintactic al numelor proprii care au o extensiune redusă a adjuncților față de cea întîlnită la substantivele comune, cînd constituie centru al grupului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
muntelui există o apă numită Dobrud, iar un afluent al Abrudului se numește Valea Roșie (magh. Verespatak), pe cursul căreia este așezată Roșia de Munte sau Roșia Abrudului. Nicolae Drăgan presupune că elementul comun al toponimelor „gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt), mai ales că ar fi putut fi interpretat ca un urmaș al sl. onpoly, „jumătate“. Nesprijinită de alți lingviști este propunerea lui O. Densușianu potrivit căreia la baza toponimului ar putea sta radicalul iranian ampel< am, „cu“, „împreună“ și pel-, pal„a curge“. Revenind la ipoteza continuității dintre numele antic, probabil trac la origine, și cel actual, Pușcariu a enumerat mai multe exemple, e drept mai ales din dialectele sud-dunărene, în care a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Transilvania (stabilită, prin traducere, tot de către autoritățile maghiare). Unii cercetători însă (primul fiind J.L. Pic) au propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea ungurilor), dintr-un radical indo-european ardva, „înalt“ sau ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au fost, probabil, adaptate fonetic limbii maghiare și preluate ca atare de către romîni). O curiozitate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
principele Andrei de Suzdal îl trimitea pe David Rostislavici să se ducă în Berlad, căci nu-i mai permite să stea în Țara Rusească), l-a făcut pe Ioan Bogdan să reconstruiască, prin comparație cu ceha și slovaca, un străvechi radical slav berlo, „nuia“, „băț“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii, războinicii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vagabonda“. Mai mulți lingviști și istorici au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîlcea“, afluent de dreapta al pîrîului Miniș) și Cîmpia Bîrzavei (parte a Cîmpiei Banatului). Unii specialiști consideră că numele rîului continuă anticul Berzovia, Berzobis, atestat în Tabula Peutingeriană și în alte documente antice, dar nu au reușit să reconstituie un radical potrivit (*bhreg, *bher nu a întrunit o susținere suficientă). Formele ungurești vechi ale rîului din Banat sunt Burzva, Berzva, Borzua, Borza, iar forma actuală - Berzava. În sîrbă e Berzava și în germană Bersova. Alții cred că între numele antic și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Hunedoara (Brassá, Braseu, în maghiară Brasső, în germană Braschen), lîngă comuna Hajdŭ (Brassó), în județele Timiș, Neamț, Vaslui, Ialomița (Brașoveana Mare, Brașovenița, Poiana Brașovului, Brașlovița). În Serbia există toponimul Brașevo (< numele de persoană Braș, Brașa, Brajișa etc. formate de la radicalul hipocoristic Brî, extras din antropo nimele Bratoslav, Bratislav, Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina (care este și toponim). Un astfel de antroponim poate fi dedus și din toponimul romînesc din județul Suceava, Brașca. Sufixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de mii (avînd în vedere că nu mele sate lor polarizează în jurul lor numeroase toponime minore, derivate și compuse). Important este că originea tuturor acestor nume de locuri este romînească, deoarece, indiferent de originea sau de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere, așadar, în urma toponimizării unui nume de grup (bucurești) prin conversiune. Deși nu mai face parte din etimologia directă, singura necesară în algoritmul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
contaminate (Văsui-Vaslui, Bărui- Bîrlui, Bohui-Bahlui, Țugui-Țuglui). Dr. Moldovanu crede chiar că sufixul toponimic de origine turcică era doar -lui, paronimul avînd altă sorginte. Unanimitatea existentă pentru o bună perioadă în legătură cu identitatea pseudosufixului (rezultat din formantul turcic) a făcut ca analiza radicalului să nu mai pară importantă. În cazul lui Covurlui, ca și a alte cîteva, s-au propus anumite radicale, dar restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bolocan în Atlas Mira). Concluzia esențială, în urma acestei noi avalanșe de informații, este că toponimele romînești terminate în -ui au origini, genealogii și etimoane diverse, încadrîndu-se într-adevăr în cîteva tipuri: formații turcice (în cazul în care poate fi „reconstituit“ radicalul: Covurlui), formații romînești de la toponime (dacă baza e atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]