1,605 matches
-
Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
riscați pielea pentru atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai că aici v-ați înșelat amarnic din două puncte de vedere. Unu: nu poți face niciodată bine cuiva ascunzîndu-i adevărul, și doi: pentru cultura voastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de unde și pînă unde să mai crezi că ei au avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie bine, adăugă luîndu-și imediat tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că sînt neînarmați, însă au fost împușcați ca niște cîini fără nici o deosebire. Singurii care au scăpat cu viață după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iar sergentul Petrache Boldur va prelua comanda plutonului unu!”... Am uitat să spun că la sfârșitul instrucției Petrache a fost făcut sergent, iar eu plutonier. Toată ziua aceea am stat ca popândăii... Dinspre Poiana se auzeau - din când în când - rafale de arme automate. Pentru noi cei trecuți prin celălalt război asta însemna liniște. Pentru novici era o groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându-ne să folosim terenul din plin. Ca la carte. Din când în când, se auzeau exploziile grenadelor. Mă apropiam cu repeziciune de casa mea... O rafală de mitralieră m-a forțat să mă trântesc la pământ. Cred că un rus mă dibuise, pentru că mitraliera a pârâit din nou. Nu m-a lăsat să ridic capul măcar. Caporalul Tânjală, de lângă mine, a strigat: „Trage o rafală lungă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
O rafală de mitralieră m-a forțat să mă trântesc la pământ. Cred că un rus mă dibuise, pentru că mitraliera a pârâit din nou. Nu m-a lăsat să ridic capul măcar. Caporalul Tânjală, de lângă mine, a strigat: „Trage o rafală lungă, să pot face un salt până la nucul din față!” Am apăsat pe trăgaci lung... lung... Caporalul a zvâcnit ca un arc. Un pas... doi... și în clipa următoare șiîncordat trupul într-un mod nefiresc, bătând aerul cu mâinile... S-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și... două rafale scurte... Atât am auzit... Un nou salt nebunesc al umbrei m-a convins că mitraliorii din cerdac nu au avut nici o scăpare... Măi, să fie! Nu care cumva am atacat amândoi în același timp inamicul din casa noastră! Dacă tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă își căutau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe acești nenorociți de lângă mine. Dă-le gândul cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
va spune că a văzut mai mult de-atât. O vedea înăuntrul plasei pentru țânțari a tânărului său general. În timpul acelor zile, pieptul i se umfla. Durerea îndepărta de acolo orice altceva. * Într-o noapte cu vânt puternic, bătând în rafale furioase, iubitul meu își face apariția la mine-n prag. Îi spun că m-am hotărât să nu-l mai văd niciodată. Te rog să nu mai vii, îi zic. El e tăcut. După un timp, mă roagă să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din satul nostru, chiar și cântecele lor sunau aidoma cu cele de la petrecerile noastre din sat. Când cânți cântece din astea, îți simți limba grea în gură și ți se umezesc ochii. Câteodată, pe ruși îi apuca nebunia și trăgeau rafale în aer. În asemenea nopți, nimeni nu putea să doarmă.” „Ce înseamnă: ți se umezesc ochii?” „Înseamnă că ți se umple inima de tristețe.” „Așa ca mamei, când ne-a condus la plecare și a rămas singură pe peron?” „Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită de la aburul scos de espresorul imens și vechi. Rafale de aer cald veneau prin ușile de la bucătărie care nu se îmbinau perfect și se bălăngăneau înainte și înapoi, scoțând un sunet înfundat. Venisem aici direct de la secția de poliție. Era mijlocul zilei acum și ultima oară când mâncasem fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
strigat: —Judith! Ce facem cu umătorul tablou al Victoriei? Judith a răspuns din dreptul ușii biroului cu un dezinteres aparent. — Pe peretele din spate, nu crezi? Lângă celălalt? apoi a dispărut prin ușă ca și cum ar fi fost zburată de o rafală de vânt. Doar stilul lui Judith era vag. Și observasem că deși Shelley părea să fie șefa, mereu se ghida după raționamentul lui Judith. Mi-am luat o linie de măsurat și am început să însemnez peretele. Shelley s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate, lăsând păsărelelor dreptul de a stăpâni liniștile văzduhului, dangătul acela repetat la infinit tot mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și proptește un scaun în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase pe pieptul lui Gaie un colan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, în poziție de tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din lemn ale unor case scunde și dughene cu obloanele trase. Manfred scoate automatul pe fereastră și apasă pe trăgaci pentru o rafală scurtă, fără efect. Ar fi fost și greu să nimerească ceva cu toate mișcările haotice la care sunt obligați să le facă. În scrâșnetul cauciucurilor exploatate fără milă, Marius pătrunde brusc într-o curbă strânsă cu speranța că cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]