6,551 matches
-
de bătaie” este, în Baudelaire și experiența abisului, prejudecata critică reprezintă nimic mai mult decât tot o prejudecată. (Toate eseurile au ambiția aceasta și destule dintre ele o și împlinesc). Ce-l intrigă pe Fondane e preconcepția „cu metodă”, preconcepția rafinată, rezultat al unui efort de interpretare și, subreptice, de manipulare. Nu întâmplător, începutul cărțiii stă sub semnul polemicii cu Valéry, care motivează singularitatea lui Baudelaire recurgând la un binom format din „inteligență critică” și „virtute poetică”. Nu numai că acestea
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
poveste de dragoste, puternică deși nu lipsită de tensiuni, care a durat paisprezece ani. Când s-au despărțit, la dorința ei, au rămas în continuare buni prieteni. Farmecul și vocația erotică specială a acestei doamne, atât de cultivată și de rafinată, au atras, chiar la vârsta maturității, pe un bărbat care avea cu douzăeci și patru de ani mai puțin. Era foarte tânărul Petru Dumitriu, venit de la studii din Germania, animat de dorința de a deveni scriitor. Petru a iubit-o
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
-le, însă, spre perfecțiune. Este inadmisibil să respingi prezența șefului statului în funcție la ședința solemnă a Senatului pentru motivul că ar avea o altă părere cu privire la sistemul bicameral din România. Nici Stalin nu făcea acest lucru, era mult mai rafinat. Tăriceanu, în schimb, este mult mai grobian și nerafinat în practicile împotriva adversarilor politici", a spus Emil Boc, potrivit Mediafax. În plus, Emil Boc susține că Tăriceanu greșește, pentru că ceea ce susține Traian Băsescu, și anume Parlament unicameral, "este un lucru
Boc îl face praf pe Tăriceanu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29367_a_30692]
-
scris ca atare, se mărturisește de fapt, involuntar, printre rânduri. De altfel, Dan C. Mihăilescu excelează la acest capitol, cele mai savuroase porțiuni ale cărții fiind cele care cuprind astfel de dezvăluiri din culisele vieții interioare a „personajelor“ sale, deducții rafinate, nu lipsite de simpatie, dar și de ironie binevoitoare, ori chiar, uneori, de obiectivitate mușcătoare. Obsesia frumosului de care se înconjoară regina, altruismul și generozitatea, magnetismul și fascinația pe care le degajă nu exclud însă, cum remarcă autorul, malițiozitatea privirii
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
greutate finalului, aici diluat. Și ceilalți soliști și ansamblul au răspuns cu profesionalism, întru totul corespunzător, tuturor solicitărilor. Orchestra Operei a fost încredințată dirijorului Ciprian Teodorașcu, iar scenografia a fost semnată de Natalia Stewart. În primul act, costumele, în culori rafinate, erau inpirate din motive foclorice, dar le lipsea vioiciunea exploziei de bucurie potrivite unei nunți, mai adecvată subiectului fiind scenografia din actul doi, cu ruine invadate de vegetație și clasicele rochii albe, vaporoase ale silfidelor. Luminile gândite de Daniel Klinger
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
de lac în tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am intrat în casa Sadovenilor, pânza aceea mică ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul, entuziast tânăr ce eram, la pânzele lui Andreescu. Sunt momente când elanul și exaltarea tinereții în fața frumosului ne fac să uităm de rigorile cuviinței, așa că, netulburat de nici o reținere, am întrebat gazda
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
într-o relație armonioasă obiectele ce compun aceste lucrări. A fost însă cu precădere un peisagist. Lucrările sale, având un soi de calm de factură clasică, degajă o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
engleză de Irina Bojin, 400 pag.), unde credința o determină pe judecătoarea Yun Ling să respecte dorința surorii ei dispărute de a-i face o grădină japoneză și o duce în preajma lui Arimoto, care îi devine maestru și iubit. Romanul, rafinat și subtil ca o grădină japoneză, este surpriza cea mai plăcută a săptămânii ce precedă sărbătorile.
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
Gherea, care analiza printr-o prismă asemănătoare poezia lui Eminescu și teatrul lui Caragiale. Triumful, sociologismul vulgar l-a cunoscut în critica literară a anilor 1950. Pe alte meleaguri, el pare să nu fi murit nici la un veac de la „rafinata” analiză a lui Ibrăileanu. În Franța, s-a tipărit de curând, postum, ultimul studiu al lui Pierre Bourdieu, autor despre care România literară a scris nu o dată cu toată lipsa de respect cuvenită. Studiul este despre marele pictor Edouard Manet și
Neo-sociologism vulgar () [Corola-journal/Journalistic/2913_a_4238]
-
pasiv, adică în loc să spună „Ce contează? Nu-i nici o grabă“, bombăne „Mai bine să ne punem pe treabă” și începe să se agite cu panglicile de hîrtie colorată. Pe de-o parte simt că face asta ca să-l sîcîie pe rafinatul din mine. Am oprit radioul și am participat într-un mod sălbatic, indiferent la culme. De ceva vreme am senzația nereținută că mi-ar plăcea să-i omor. Cînd mi-au reproșat că am ars niște bucăți anoste de ilice
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
unui program nou, ce-i trezește spiritul inventiv și-i asigură succesul. Nao însăși a plecat să studieze la Montreal, în planurile ei de viitor se află și învățarea limbii franceze. Poveste despre timpul prezent este un fruct târziu și rafinat al postmodernismului: polemică discretă cu doi autori de referință pentru început și sfârșit de secol XX, jocuri subtile de intertextualitate, balans peste granița ficțiunii și confesiunii, pendulare între istoria de ieri și cea de azi a Japoniei și a Americii
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
dintre maeștri pun în acord lupta cu un joc al minții, un joc de subtilități învăluit în complicate parabole însoțite de o gesticulație care le armonizează. Biografia maestrului Ip Mân (1893- 1972), interpretat de talentatul Tony Leung, devine o caligrama rafinată care o înscrie în tradiție. Retras la Hong Kong în urma a doua invazii succesive, cea japonează și cea comunistă, răspunde unei provocări a maestrului Gong Yutian (Wang Qingxiang). Dorința marelui maestru este de a unifica stilul din nord cu cel din
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
râma aurita a filmului îl incoporează cu stil. Altfel, fie că este vorba de atmosfera încărcată de culoare, somptuoară, de opulenta bordelurilor din Hong Kong sau a unor case de oaspeți, fie că este vorba de economia aparentă a unui mobilier rafinat, dar lipsit de opulenta, scara pe care se obțin diferitele acorduri armonice în film este cea a stilului. Și iubirea lui Gong Er pentru Ip Mân își găsește expresia într-o serie de gesturi a caror semnificație se devoalează doar
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
constituie, după opinia noastră, o contribuție substanțială la formarea unei educații wagneriene pentru acel public mai puțin avizat în receptarea creației lui Richard Wagner. La succesul seratelor sale au contribuit câțiva artiști importanți de pe podiumul Ateneului: pianiștii Viniciu Moroianu, un rafinat și exigent stilist, tânărul Andrei Licareț, un pianist într-o continuă evoluție artistică, sensibil și creator de sensuri noi în descifrarea unei partituri, apreciatul artist violoncelist al nostru Marin Cazacu, cu ansamblul Violoncelissimo, sopranele Alina Bottez, Bianca Mărgean, Irina Ionescu
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
publicat volumul considerat capodopera lui, North, impresii din țara natală. Este recunoscut drept cel mai irlandez dintre poeții irlandezi, pentru influența folclorică a poeziei sale, în care exploatează și propriile rădăcini țărănești. Ceea ce nu-l face un poet mai puțin rafinat și chiar un teoretician, care a predat, vreme de cinci ani, poezie la Oxford și a conferențiat la Harvard. Poetul turbăriilor din Irlanda și-a croit, cu versurile lui misterioase și frânte între două culturi, drumul spre lumea întreagă.
Despărțirea de Seamus Heaney () [Corola-journal/Journalistic/3281_a_4606]
-
el a învățat muzică și mai ales a devenit receptiv la vastul domeniu al teatrului liric. Datorită unor asemenea date genetice, el s-a dedicat interviurilor cu celebrități ale operei pe care le-a organizat ca un excelent moderator, cultivat, rafinat, dovedindu-și, în același timp, talentul în exersarea la un nivel ridicat a unor limbi străine care-i dădea posibilitatea să se miște cu dezinvoltură în lumea marilor artiști. Calitățile i-au fost răsplătite prin două premii ale Asociației Profesioniștilor
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
orașul de reședință al artistei, în care autorul a incitat-o pe aceasta să se desfășoare cu dezinvoltura care o caracterizează în a-și povesti viața cu bucuriile, emotiile și nefericirile ei. Abundă stilul colocvial; asistăm la un taifas intelectual, rafinat alcătuit dintr-o serie de povești atractive rostite de o persoană care s-a mișcat, a trăit și a creat într-o lume de sfârșit de secol XX, o lume de artiști mari, de regizori, muzicieni, politicieni, impresari care au
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
și o loveam, descopeream ce satisfacție, ce deplinătate îmi provoacă această mișcare mecanică, o loveam din ce în ce mai tare, eram ca un narcoman, cu fiecare zi trebuia să-mi măresc doza ca să simt plăcere, loviturile erau din ce în ce mai puternice, suferința fizică era din ce în ce mai rafinată, sângele i se scurgea pe față și eu de-abia atunci eram îndrăgostitul fericit, pregătit pentru gestul final, să-i iau viața dacă nu pot să fiu totuna cu ea, să-i iau viața, am lovit-o, a căzut neînsuflețită
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român din prima jumătate a secolului trecut cu acela de romancier de primă mână. Ceea ce nici contemporanii și nici posteritatea nu i-au contestat a fost condiția de artist - rafinat, incisiv, inconfundabil al prozei. însă mereu s-a avut în vedere mai întâi proza memorialistică și, merit controversat în regim teoretic, proza artistă a criticii lui literare. E. Lovinescu însă a perseverat, a polemizat pe această temă ani de-a
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
alți fii risipitori piața însă patru colțuri avea” Roza Rozalia pentru ca Roza Rozalia să fie cea adevărată cu inimă gingașă și sufletul înmiresmat trebuie să o culeagă un băiat cu talia subțiratică cu mâna lui albastră să-i atingă metafizica rafinată nu trebuie să îi rămână sub unghii nici o răsuflare a acestei cetăți a lumii cele de sub piele și cele din sânge cele ale istoriei în straie ponosite și alte mărunțișuri sunt doar o parte a mișcării estetice din care o
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
a protagonistei, zburătăcindu-se cu ea de-a lungul întregului roman. Episodic, mai apar un ,trupete de cartier", Renato, certificând potențialul heterosexual al eroinei, fratele ei bun, Sandu, pe care surioara îl proiectează în vise incestuoase, și un Sergiu mai ,rafinat", homosexual, care se învârte abulic prin cadru. Abulie este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
amintea domnul Octavian Lazăr Cosma - moderatorul momentelor lansării, al intervențiilor vorbitorilor - faptul că la invitația maestrului George Georgescu, directorul de atunci al Filarmonicii, Furtwaengler a fost prezent pe scena Ateneului Român în Bucureștii anilor interbelici. Fermecătoare personalitate a acelui timp, rafinată muziciană, subtilă în scrierile sale, doamna Cella Delavrancea l-a considerat a fi cel mai extraordinar șef de orchestră al secolului XX. Furtwaengler și-a asumat cu toată responsabilitatea rămânerea în Germania regimului nazist; iar aceasta pentru a menține prin
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii ,rafinatului" care citează astfel, în fața ,grosolăniei", ,mitocăniei" unui autor excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la apucarea ceștii de cafea)? Cu siguranță mai rău. Despre lexicul poeziei lui Emil Brumaru se pot scrie lucrări de doctorat. La
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
excentrice, asociate la voia întâmplării, în disprețul logicii elementare. În pomele sale sentimentele iau, de fiecare dată, fața imaginilor, tonul elegiac, grav, uneori melancolic, al poetului din fundal, acoperă fără drept de apel jocurile textuale, inteligența și micile probe de rafinată erudiție ale poetului din planul secund. ,Ceci est une pipe véritable" este concluzia la care ajunge Petre Stoica pentru că realitatea în viziunea lui, conține tot ceea ce există în noi și în jurul nostru: obiectele și reprezentarea lor în mintea fiecăruia, faptele
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]