11,500 matches
-
rapid: "Nu. Las' că te știu eu pe tine..." Într-un minut, numitul domn doctor Radu fu în holul de la urgențe. Era încruntat și nervos: "Dumneata ești cel cu plaga tăiată?" "Eu sunt, dom' doctor." "Coană Lenuțo, de ce nu-i rana gata pentru prezentare?", o luă la rost medicul pe dolofană. "Violeto!", strigă medicul către interiorul misterioasei camere de primiri: "Tu ce faci, dragă? Te antrenezi pentru concediu? Ce-i aici, mă, azil de bătrâni sau urgență?!". O fetișcană fardată cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am răbdare. Odată cu fiecare secundă, emoțiile puneau tot mai mult stăpânire pe mine. Emoțiile, valuri înspumate, din care se năștea pas cu pas, Venus, Venera, Afrodita, Astarte, Atargatis, Alilat sau Ishtar! Zeița născută din contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană greu de vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
greu s-a așezat pacea în principat dar adevăratul semn al păcii e atunci când foștii rivali există și pot fi mulțumiți, așa cum e dorința Principelui. > În loc de răspuns, Iozefina, roșie la față, mă întreabă ceo să spună ea acasă deseară în legătură cu rana de la picior. Așa e la vânătoare, doamnă Sima - o consolez eu cu voce tare, în glumă, făcând aluzie la text. Iozefina - zâmbește ea, deși fusese de acord cu convenția noastră ca să ne adresăm unul altuia cu pronumele de politețe, ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de a-mi obloji rănile: să se tacă suficient în preajma mea, iar numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în noua viață. Bagajele noastre psihice pot avea toate formele și mărimile, solicitându-ne tot atâta energie ca și un bagaj fizic uriaș și acest bagaj psihic se manifestă sub forma convingerilor și sensibilităților egoului, dramelor din trecut, dorințelor mărunte, rănilor percepute, nevoi speciale, comparațiilor, nevoia de protecție familială, competițiior și altor tipare negative de control. Datorită acestui bagaj psihic, lumina spiritului nostru lăuntric răm=ne îngropată și acoperită, iar frâiele sunt preluate de Egoul nostru fals construit pe tiparele suferinței
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la un moment dat vedeam armăsarul sărind în două picioare peste noi, făcându-ne una cu pământul!...Mama însă și-a așezat la îndemână cele aduse din casă, în timp ce vorbea singură: „Costică, băiatule! Să fii cuminte! Mama o să-ți coase rana, apoi deasupra punem pânza asta curată, peste care așezăm pernuța și pe urmă legăm cu brâul...Asta până mâine, când o să aducem de la târg tot ce ne trebuie...O să-i treacă buba băiatului și la primăvară ieșim la câmp! Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
capăt cusutului...În cele din urmă, am răsuflat ușurat când am văzut că a terminat! Lucrurile însă nu s-au sfârșit aici. Mama m-a făcut atent că trebuie să-l mai țin până aduce apă caldă ca să-i spele rana și pe urmă să-l bandajeze...Bietul armăsar! În ochii lui citeam o mare tristețe și mă întrebam: „Oare el înțelege ce i s-a întâmplat și apoi cum simte el durerea?” Armăsarul însă mușca zăbala și dădea din cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu buza de sus, ca un pămătuf, a cules zăpada din palma mamei...După ce l-a mai mângâiat o dată pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i obrintească rana, iar mâine ne om duce la târg ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă ca să adăp calul și să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce a pornit armăsarul în galop
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi fost o butelcă cu rachiu n-o lăsai tu din mână nici mort - l-a luat peste picior moș Dumitru, stârnind râsul celorlalți, care până atunci nici n-au clipit de atâta încordare... Calului...calului i s-o prins rana? - a întrebat Hliboceanu. Daaa! A doua zi, mama s-o dus la târg, o adus doctorii și în primăvară armăsarul nostru o prins a trage la ham. Pe chipurile cărăușilor se vedea limpede părerea de rău pentru că se despărțeau de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui Hliboceanu. De ce o aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scăpa prilejul de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică cu bucățică... Știi ce îmi mai trebuie, Măriuță? Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță, dacă tot ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui pe rană... Atunci fuguța după rachiu! Cât ai bate din palme, s-a întors cu rachiul. Cotman l-a luat cu grabă și s-a apucat de treabă, dar nu înainte de a grăi: Asta nu-i treabă pentru tine. Mai bine vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact cu lumina zilei. Puteai vedea acolo un general incapabil să-și mai conducă oștile, pentru că stătea lipit de joculețul său, și nu Call of Duty, Freedom Fighters sau Age of Empires, pe care până și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a dat cu o lopată În cap poate fi adevărată. Dar dacă ai fost lovit În cap, de ce nu ești lovit la cap? CÎnd ai intrat și te-ai apropiat de mine, te-am văzut bine și nu aveai nici o rană! — Ei, am avut, dar s-a mai vindecat, explică Pablo. În loc să se supere, David Începu să rîdă. — N-am mai Întîlnit pînă acum nici un mincinos așa de prost ca tine. Dar n-am mințit, am spus ce cred! S-ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți voi ce e mai bine pentru mine? nu se lasă Roja. Pe mine să știi că nu mă impresionezi cu nimic, intervine Curistul presărînd puțină sare pe rană, și eu aș fi preferat o altfel de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trece prin cap în viitor să opereze o schimbare majoră de sistem, zîmbește brusc, arătîndu-și dinții ascuțiți, ca de lup. Mai cere un pahar cu rachiu, și de data asta îl duce la buze golindu-l dintr-o înghițitură, simte rana palpitîndu-i, cu asta am închis și capitolul ăsta, se gîndește simțindu-se dintr odată părăsit, neluat în seamă, pierdut printre ceilalți bețivi. Mai dorește domnul un rînd? aude vocea bărbatului care îi umple din nou paharul fără să aștepte răspuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
linia, nu cred că ai fi putut beneficia de o mai frumoasă reabilitare, Potaie, și indiferent dacă astăzi mai există cercuri de indivizi care privesc exclusivist sau lucid problema vieții și a morții tale controversate, te poți odihni liniștit, cu tot cu rana din piept, pentru că opinia generală, ca întotdeauna, este și de data asta departe de realitate, și nici măcar nu mai este interesată să afle ce a fost în mintea ta cînd ai făcut-o. Nici măcar ostilitatea bine-cunoscută a românilor nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bucată de sfoară cu dinții, o să fie greu să nimerească găurile, asta las-o în grija mea, nu-ți mai bate capul degeaba, și dînd dovadă de o excelentă dexteritate reușește să strecoare firul dintr-o parte în alta a rănii zgîndărindu-l cu vîrful cuiului înainte și înapoi. Ține degetul aici, îi zice, ca să pot face nodul, calculează distanța rămasă, o împarte ochiometric, încă trei o să-i ajungă, adaugă, Dendé îl aprobă dînd din bărbie, cînd te gîndești că alții se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Gulie aplecîndu-se asupra Curistului, hai că știu că ați făcut-o intenționat, zice Roja, o să-mi cer scuze, zice brusc Tîrnăcop, simțind în piept o remușcare intensă chiar în clipa în care Curistul deschide ochii, își duce un deget la rană și întreabă, unde sînt, ce mi s-a întîmplat, cine mi-a spart dinții? Ăsta și-a pierdut memoria, îi face Roja un semn cu ochiul lui Gulie, hai să ne distrăm, se gîndește, data vitoare să fii mai atent
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merita să primească și el aceeași lecție, fără îndoială. Pînă la urmă o să găsească răspuns la toate întrebările care le zumzăiau de ani de zile în cap. Mai avea oare rost să se gîndească la trecut? Să-și redeschidă vechile răni? Dacă le făcea bine, de ce nu? Odată și-odată trebuiau să-și facă ordine în cap înainte să treacă la fapte, să ajungă la o concluzie limpede asupra a ce-a fost rău și ce a fost bun în viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un gest edificator. Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]