1,446 matches
-
moderne. înainte de Cioran, cu care este tot mai des comparat, Bacovia a avut tăria interioară de a nu se lăsa cuprins de entuziasme facile. Una din sursele nefericirii lui Bacovia e ideea proastei întrebuințări a propriei vieți, altfel spus a ratării profesionale și sentimentale. Starea aceasta începe în anii imediat următori terminării facultății și se adîncește după 1920, cu crize care se repetă pînă la bătrînețe. într-o măsură mai mică sau mai mare, nostalgia de a fi util, la modul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oscilat între „niciodată” și „încearcă”, între „tîrziu” și așteptarea în secret a recunoașterii. Și el a ezitat în fața caietului cu poeziile sale. Dar fiindcă n-a ținut un jurnal, ca autorul Florilor Răului, nu putem aproxima decît în mare numărul ratărilor sale. Bacovia debutează ca un tînăr îmbătrînit interior. Să spun, împreună cu un autor de la începutul secolului XX, în loc de explicație, că „totul atîrnă de la vîrsta inimii”? A lui e, de la început, în plină toamnă. De ce? Motivul invocat: absența iubitei, despre care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
emoționa pe Pantazi: „un vals domol, voluptuos și trist”. Greșim, fără îndoială, imaginîndu-ni-i pe cei care au reușit în literatură ca fiind singurii îndreptățiți să parvină la o asemenea situație. într-o oarecare măsură, succesul lor se explică și prin ratările altora. în „Notița” (o, ce notiță: sînt peste 60 de pagini!) despre Charles Baudelaire, Théophile Gautier amintește de cazul lui Fernand Boissard care, tînăr, părea „mai bine dotat” decît autorul Florilor Răului. Avea o „sănătate à la Rubens”, picta, cînta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
situații, cern amintiri, stărui asupra unor nume și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez ignoranțe și inabilități, lipsa inițiativelor și a supleții în anumite cazuri, timpul pierdut cu lucrări derizorii și cu persoane neinteresante, îmi număr angajamentele eronate, inconsecvențele, abandonurile, ratările, dar n-am tăria să mă acuz, mă încurc în detalii, îmi găsesc și niscaiva scuze, uneori chiar aș vrea să mă „scot”, totuși, finalmente, sentimentul vinovăției revine și-mi marchează fiecare dintre bilanțuri. A te gîndi la tine și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Carter și Leonid Brejnev, prevedea o limită de 2.250 de proiectile pentru fiecare parte semnatară. Acordul era valabil până în 1985, însă, în SUA, protestele opiniei publice (...), neliniștea din rândul experților și mai apoi invazia sovietică din Afganistan contribuie la ratarea momentului 163. Negocierile referitoare la semnarea unui acord SALT 3, privind rachetele nucleare instalate în Europa, au fost amânate. Aceste acorduri, în urma degradării relațiilor bilaterale după invazia din Afganistan, nu au fost ratificate, dar au fost respectate cu rigoare de către
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice ale personajelor feminine din românele naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai aspiră la nimic. Decăderea personajelor feminine se constată în majoritatea romanelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Madame Gervaisais (1869) de frații Goncourt, Marthe (1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aducă la Iași, prin relațiile personale, regizori importanți, nereușind însă să producă mult așteptatul eveniment care să mai scoată trupa din amorțire și suficiență și care să panseze cumva orgoliul rănit al unui teatru ajuns, după ani de eșecuri și ratări, o epavă provincială. Privind retrospectiv, e frustrant să constați că toată această pleiadă de directori la un loc nu au făcut nici jumătate din ce a realizat mult hulitul (după revoluție) Mircea Radu Iacoban, în anii '80. E foarte greu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
coleg de școală Gh. Matei, pe atunci inspectorul general la învățământ în Botoșani, în care mă recomanda și îl ruga să găsească o soluție în vederea transferului meu în oraș pentru a nu-mi pierde mințile, asemeni altor absolvenți împinși la ratare de neiertătorul și criminalul sistem educațional al timpului, la școală de patru clase din cătunul țigănesc Balta Arsă, unde mă trimisese cinismul activiștilor de la București care inventaseră sistemul "repartiției zonale", pe liste separate, și care luaseră postul meu din Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cântărit Îndeajuns consecințele, chiar dacă s-a dovedit a fi mai generos, când deja era prea târziu. O problemă care merită să fie discutată, este cea a eșuării. Scriitorul a creat o Întreagă galerie de personaje care urmează un drum al ratării, chiar dacă acel personaj care pleacă din „Cartea nunții” din 1932 și ajunge până În „Scrinul negru” din 1960 se consideră realizat, Într-o lume a atâtor ratați, sau parcurgând calea unei neîmpliniri, uneori caricaturale. Criticul este tentat să pună În discuție
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
clocot (cursuri, ședințe, doctorate, acreditări de mastere, conferințeă. Despre bucuriile (dar și deznădejdileă unui dascăl am mai povestit. Am bifat câteva cursuri reușite, ba chiar 15 minute pe piscuri cu o parte din anul II, când a venit vorba despre ratare și luzări în proza modernă, când patru băieți s-au ciondănit frumos în amfiteatru și când m-am zdrobit să răspund la întrebarea în fond, cine decretează că suntem luzări? Până și din birocrația universitară am izbutit să storc niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mai plină de goluri“, cum spune un personaj din roman. Apudul este locul din care se pleacă spre Vest, spre Occidentul iluziilor, iar cei care rămân (care nu vor sau nu au unde să plece) sunt condamnați la mizerie și ratare socială. Întregul roman stă sub semnul iernii („- Se-ndeasă frigul. De unde vine atâta frig? ă...ț - Acum poa’ să vină dă oriunde, că suntem liberi... - Da’ noi suntem o țară mică. Unde intră atâta frig? - O parte intră în țară, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
la cap, dau dimensiunea onoarei circulare, rotunde, salvate În final de la orice tentativă de subminare. Acest proces de conștientizare are nevoie de un start, de gradații, de tensiuni explozive, de liniaritate uneori, de iminente căderi și de necesare ridicări. De ratări, de transformări și de eseuri, În termeni de rugby. Există câteva redundanțe și supralicitări (un refren cântat de prea multe ori - „It’s so fascinating“ - anulează efectul scontat, proiecția luptei și lupta În sine, din scenă, trimit la unul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
tocmai pentru complexitatea ei: e vorba despre execuția publică de care pomenești, e vorba de prejudecăți, de lipsă de comunicare, de bovarism, de provincialism patetic, însă e vorba în aceeași măsură și despre clase sociale sub comunism, despre compromis, despre ratare și orizonturi limitate și e, totodată, ca un moment de iluminare în care poți privi în viitor și vedea cum ar putea arăta și viitorul tău. E.C.: Trecând peste faptul că filmul e perceput diferit de femei și de bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Hai perușii! Cum zici?... Aa. Rectificăm, stimați ascultători, scorul este de 3 la 0 pentru noi, Ionel Alupoaie își bate joc de mine și mi-a zis greșit. Te fut în gură, Ioane. Mă scuzați, s-a auzit?... Ptuu, ce ratare! Vasiloaie a fost acolo la minge și a dat în bara de sus, bara transversară, cum se zice în limbaj de specialitate. Acum mingea e la ei, oricum nu mai contează, meciul e aproape câștigat, la scorul ăsta, băieții noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
materiale necesare și un angiografist care să știe să urmărească pierderea de sânge prin sistemul selectiv al arterelor pe care noi le indicăm în baza leziunii pe care am găsit-o pe computer-tomograf. Beneficii - evitarea unor laparotomii nenecesare, riscul major ratarea unor leziuni și efectuarea tardivă a unor gesturi terapeutice. Câteva concluzii:- standardizarea managementului pacientului traumatizat este un progres al întregului sistem de asistență de urgență;- îmbunătățirea sistemului de transport și îngrijiri prespital este al doilea mare progres;- apariția și dezvoltarea
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
discrete. Practicate creștinește, cu alte cuvinte. Din moment ce sunt publice și ostentative, însemnă că semnifică o nemărturisită ambiție a dăruitorului de a rămâne în memoria socială asemenea unui VIP bogat și debordând de generozitate. E ca și cum am încerca să ne compensăm ratările, ambițiile frânte și mândriile îndelung tăinuite printr-o mare cheltuială de sărbători. Este un gest psihanalizabil, săvârșit cu imperturbabila seninătate a unui "imbecil" care nu-și pune nici măcar în vis problema banalității și chiar mediocrității viețuirii sale. 5. Prostia aristocratică
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Susținem sus și tare că suntem cei mai tari și cei mai mari, dar ne asumăm conștient rolul marginalului, exclusului, damnatului. Al victimei unui malefic complot național sau mondial, după caz. Victimizarea poate, uneori, funcționa ca o credibilă scuză a ratării, după cum spune Andrei Pleșu. Alteori este banalul subterfugiu al înhățării unor bani de la stat. Lista motivațiilor poate continua. Am să închei cu un exemplu de incontestabilă actualitate inspirat tot de un excelent răspuns al lui Andrei Pleșu. Formal, toată nația
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ceilalți reușesc cu greu să se adapteze apoi societății libere. Pe de altă parte, cadrele devin incapabile să lucreze eficient în alte instituții în cazul demiterii, transferului sau șomajului. Din acest punct de vedere, timpul reeducării este tot unul al ratării, al eșecului. Timpul carceral este însă un timp al securității, al siguranței. Administrația penitenciarelor se mîndrește că România are cea mai scăzută rată a evadărilor din lume, iar acestea, cînd totuși se petrec, reprezintă de fapt părăsiri ale locurilor de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
încît nasc meserii neobișnuite, care nu au nici o căutare pe piața liberă. Iar cadrele devin atît de specializate în rutina activităților curente, dominate de siguranță și secretizarea oricăror fapte mărunte, încît își pierd abilitățile firești de comunicare și capătă sentimentul ratării pentru societate. Generalizarea activităților mărunte și neconforme cu standardele profesionale învățate în școală îi determină pe unii angajați interesați de profesionalizarea lor să părăsească rapid instituția, întărind astfel percepția selecției negative a personalului. Nefiind o instituție ce favorizează perfecționarea membrilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fixată la 10 iunie 1944, la o oră neobișnuită (ora 8 dimineața). Atacul urma să aibă loc la joasă înălțime, în razmot, pentru a surprinde la sol și a distruge aviația română de vânătoare, care le provocase atâtea pierderi și ratarea atâtor misiuni. Acest raid american, la care au participat 100 avioane de vânătoare Lightning, s-a soldat cu un mare eșec, niciun avion de vânătoare românesc nefiind surprins la sol. În plus, după o luptă înverșunată și impresionantă (pe care
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
diamant, se vede bine cât de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde marii iubiri. Îmi imaginez bine cum cineva își poate rata personalitatea, fiindcă nu a știut răspunde unei iubiri în adevăr mari. Bineînțeles că, pentru mine, care iubesc, această ratare a ființei iubite nu are sens în sine, ci doar tot în iubirea mea, care suferă văzând pieirea, în întunericul din care a apărut, a acelui diamant neprețuit. Iubirea și suferința mea contează. Să se răspundă iubirii mele nu are
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii în imaginea fetei cu zambile din grădina adolescenței (singura în care apa iubirii aduce fertilitate), ajungem direct în grădina cu un stârv îngropat, care pare gata să înmugurească. Urmează viața de cuplu ratată, cu aluzii transparente la prima căsnicie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]