KorAP: Find »[drukola/base=reacțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...48 >

1,181 matches

Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926

la mijlocul veacului trecut. Prin "naționalism" înțeleg trezirea conștiinței naționale, determinată, pe lângă alte cauze, de aceeași ideologie. G. I. * După această dată, Ibrăileanu mai scrie despre I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă, în "Viața romînească", 1922, nr. 2; Conu Leonida față cu reacțiunea, Ibidem , nr. 5, ambele reproduse în volumul Scriitori români și străini, 1926; Numele proprii în opera lui Caragiale, "Viața romînească", 1926, nr. 12, reprodus în Studii literare, 1930. I Momentele introducerii culturii apusene, înainte de veacul al XIX-lea Poporul român

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
al Moldovei, de rolul ei de învățătoare a românilor de pretutindeni: "Moldova joacă în dezvoltarea modernă a românilor un rol însemnat. Aici, în mare depărtare de șarlatanismul intelectual, de suficiența și corupția centrului politic al țării, s-a făcut binefăcătoarea reacțiune în contra ignoranței și spiritului de neadevăr al academicienilor"1 . Eminescu e atât de încredințat de incapacitatea culturală a Munteniei, încît, când e nevoit să constate un fapt cultural pozitiv, în București, el își exprimă mirarea: " C-o adevărată părere de

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin aceste cuvinte: " Așa s-a sfârșit Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
opera sa de mai târziu, Momente etc., are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
sunt efecte și ale stării noi de lucruri, introdusă de liberali. (La drept vorbind, D-ale carnavalului e lipsită de semnificație, și acesta e marele ei defect estetic.) Deși personajele din O noapte furtunoasă și din Conu Leonida față cu reacțiunea sunt mahalagii, aceste două comedii sunt, pentru toată lumea, de același fel, din aceeași familie, au aceeași semnificație ca și O scrisoare pierdută, în care personajele nu-s recrutate din mahala. Prin ce lucru, atunci, toate aceste personaje, și din mahala

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea lor zilnică - le ridiculizează însă, mai ales, în ipostazul lor de reprezentanți ai liberalismului. Și cu ce talent, și cu ce

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
care dă substrat liberalismului român; Nae Ipingescu reprezintă formele noi, "guvernă-mîntul", Rică Venturiano, în calitatea lui de redactor la Vocea patriotului naționale, e chintesența intelectualismului liberal. Vocea patriotului naționale de la "15/27 Răpciune", în care Nae Ipingescu citește "Republica și Reacțiunea sau Venitorile și Trecutul" și în care e vorba de "a mânca de la datoriile etc." - nu vedeți aici pe liberalul, pe "roșul" "pașoptist", cu limbajul lui latinist și franțuzit, împotriva căruia a luptat școala critică? Dar versurile lui Rică Venturiano

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Rică, nici cea guvernamentală, ca Nae Ipingescu, nici cea bănească, ca Jupân Dumitrache: el e un "bagabont", un "coate-goale". El nu e o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. În Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale, voind să scoată un puternic efect comic, pune frazele cele mai războinic-revoluționare în gura unui personaj ridicol de fricos, care tremură și de umbra lui. Pentru a face cât mai puternic contrastul dintre frica personajului și "ideile" profesate de

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida față cu reacțiunea, p. 249-257.î adâncă a unui fenomen social mai important, este O scrisoare pierdută. Aici nu se zugrăvește liberalismul român patruzecioptist în ultima-i fază (1883), reprezentat, nu ca în O noapte furtunoasă, prin masa anonimă ce forma substratul acestui

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută, din 1884. Așadar, în primele sale opere, Caragiale luptă exclusiv împotriva liberalismului. De acum încolo, opera lui Caragiale nu va mai avea această semnificație, el nu va mai porni teribila sa artilerie împotriva

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

și să redea partidelor reacționare locul conducător în guvern. Datorită sprijinului energic al Guvernului sovietic, reprezentanții Angliei și ai Statelor Unite ale Americii au fost siliți să accepte soluția dată de acordul de la Moscova din ianuarie 1946. Guvernul Groza a rămas la putere. Reacțiunea nu a obținut decât posibilitatea de a avea câte un ministru fără portofoliu din fiecare din cele două partide reacționare: P.N.Ț. și P.N.L. Dar și acești doi miniștri urmau să fie acceptați de guvernul Groza (Dej: 1956, 106). Au

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
dimensiunea personală a conflictului dintre cei doi lideri comuniști, Dej îl acuză pe Pătrășcanu de lipsă de obiectivitate politică, datorată "influențelor șovine" și "educației șovine" pe care acesta ar fi dobândit-o în tinerețe. Neputând percepe "comunitatea de interese a reacțiunii române și maghiare împotriva democrației", Pătrășcanu a adus un mare deserviciu partidului prin denaturarea poziției acestuia relativ la "problema națională". "Greșesc acei tovarăși români care nu precizează că Transilvania a fost alipită României democratice", prelungește Dej șirul acuzelor. Apoi lansează un

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
a făcut totul pentru a-l salva, dar fără voința și munca proprie a lui Doncea, aceasta nu s-a putut realiza". Acuzat că subminează unitatea partidului și că inițiază "o diversiune politică menită să servească astăzi fostei burghezii și reacțiunii internaționale", fostul colaborator al al lui Dej era acuzat că "se vede pe sine și numai pe sine" și că "n-a înțeles rolul partidului", al "colectivului" în gestionarea grevei din 1933 (Tudor, Cătănuș: 2000, 152-153). Doncea, deci, discredita partidul

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
poarte numele, liderul sovietic afirma că statele socialiste își respectă reciproc suveranitatea și independența. Pe de altă parte însă, afirmarea și apărarea suveranității statelor care au luat drumul construcției socialiste au o semnificație specială pentru noi comuniștii. Forțele imperialismului și reacțiunii caută să priveze poporul prima dată într-una, apoi în altă țară socialistă de dreptul suveran pe care l-au câștigat de a asigura prosperitatea pentru țara lor și bunăstarea și fericirea pentru masele largi muncitorești prin construirea unei societăți

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
de clasă nefiind suficient în acest sens, așa cum o demonstreză și comportamentul partidelor socialiste europene în timpul Primului Război Mondial; nu în ultimul rând, ca mișcare anti-sistemică, leninismul ar fi fost mult mai greu de pus în practică în interiorul statelor din centru, unde "reacțiunea" era atotputernică. La fel în ceea ce privește lumea a treia, insuficient dezvoltată la nivelul infrastructurii și al industriei pentru a gestiona anvergura revoluționară necesară pentru un astfel de demers. Unica soluție era dată deci de semiperiferie, categorie în care Rusia țaristă se

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

și purtat pe drumuri. Alți oameni ajung în fața Justiției, sunt anchetați și între timp vine Sfatul Popular cu o dovadă că nu sunt vinovați, că este o greșeală. Desigur că astfel de cazuri se discută și în special le discută reacțiunea. Sunt nenumărate aspecte dintre acestea. Problema cu diferitele linii și cu dezorientarea a fost mai persistentă, dar nu persistă în orice direcție, ci într-o anumită direcție. Și așa după cum s-au prezentat lucrurile, nu se poate spune că avem

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
fie mai bună, mai rodnică în viitor. Este cunoscut faptul că, datorită succeselor înregistrate de poporul nostru sub conducerea partidului, în construirea socialismului, a preocupărilor și măsurilor partidului și guvernului pentru ridicarea nivelului de trai al maselor, baza social-politică a reacțiunii interne s-a îngustat și se îngustează an de an. Fără îndoială că acești factori au ușurat mult activitatea organelor M.A.I. Așa cum s-a arătat însă în material, unele elemente dușmănoase din țară nu se bucură de succesele poporului

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
în astfel de împrejurări elementele reacționare din interior încep sau încearcă să se activizeze, își manifestă intențiile lor, răspândesc tot felul de zvonuri, alcătuiesc tot felul de planuri ș.a.m.d. S-a subliniat în material că principala bază a reacțiunii interne o constituie în primul rând și fără îndoială și alte elemente, membrii fostelor clase exploatatoare, ai partidelor istorice, condamnații contrarevoluționari eliberați în cursul anului 1964 din închisori. Noi cunoaștem o serie întreagă de fapte prin care aceste elemente, încercând

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
materialiste. Tov. Leonte Răutu: Poate chiar în mai mare măsură. Tov. Nicolae Ceaușescu: Da. Așa că, dacă pe baza acestor confuzii, se trage concluzia că în rândul intelectualilor ar fi o bază mai largă de recrutare a elementelor de sprijin pentru reacțiune, este cu totul greșit, nejust și nereal. Noi putem spune că suntem una din țările socialiste unde intelectualitatea, și veche și nouă, sprijină aproape unanim politica partidului și guvernului. Poate n-o să fie în stare să țină o conferință bună

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
până la urmă, e rău că ne critică că (sic!) luăm o măsură proastă într-un domeniu sau altul de activitate? Oare de aici putem trage noi concluzii că între intelectuali s-ar putea găsi mai ușor oameni care să sprijine reacțiunea? Dar la ce se referă criticile acelea? Se referă la unele neajunsuri pe care noi le criticăm chiar mai tare decât le critică ei, pentru că avem mai multe posibilități, mai multe elemente la îndemână și pentru că dorim să îndreptăm lucrurile

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
S-a scos în evidență [faptul] că în obținerea victoriei în revoluția și construcția socialistă, hotărâtoare au fost linia politică generală a partidului, lupta maselor largi populare pentru înfăptuirea ei, vasta activitate politico-organizatorică desfășurată de partid. În lupta complexă împotriva reacțiunii interne și externe o contribuție însemnată au adus organele M.A.I. - instrument al puterii oamenilor muncii, al partidului și statului. Activitatea acestora este o parte integrantă a activității generale a statului socialist, rezultatele muncii lor oglindindu-se în succesele de

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
miliției. S-a scos în evidență că în obținerea victoriei în revoluția și construcția socialistă, hotărâtoare au fost linia politică generală a partidului, lupta maselor largi populare pentru înfăptuirea ei, vasta activitate politico-organizatorică desfășurată de partid. În lupta complexă împotriva reacțiunii interne și externe, o contribuție însemnată au adus organele M.A.I.- instrument al puterii oamenilor muncii, al partidului și statului. Activitatea acestora este o parte integrantă a activității generale a statului socialist, rezultatele muncii lor oglindindu-se în succesele de

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
în probleme de natură economică, științifică și culturală. Intervenția Securității în aceste probleme a dus la suprapunerea ei celorlalte instituții de stat. Indicații prețioase a dat conducerea partidului nostru în ultimii ani și cu privire la necesitatea menținerii vigilenței revoluționare față de agenții reacțiunii străine, de trădătorii patriei și ai intereselor poporului român. Conducerea partidului nostru apreciază că victoriile istorice în construcția socialismului, ridicarea nivelului de viață al oamenilor muncii, unirea întregului popor în jurul partidului, au înlesnit și înlesnesc considerabil munca celor ce lucrează

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
muncii, unirea întregului popor în jurul partidului, au înlesnit și înlesnesc considerabil munca celor ce lucrează în aparatul de securitate. Drept rezultat al uriașelor transformări pe care le-a cunoscut țara, al victoriei depline a socialismului, a dispărut baza socială a reacțiunii, iar câmpul de activitate al elementelor pretabile să atenteze la securitatea statului s-a îngustat și continuă să se îngusteze tot mai mult. Partidul ne învață însă că atâta timp cât mai există imperialismul se menține pericolul unor acțiuni îndreptate împotriva țărilor

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]