2,574 matches
-
mere, preparat atunci, fără zahăr, răcorit. A dormit bine (continuu) după amiaza și noaptea care a urmat. În ziua următoare s-a sculat sănătoasă, nu o mai durea nimic, nici febră nu mai avea. A mers la serviciu. Și-a recăpătat integral sănătatea și a scăpat complet de durerea din gât și de frisoane. FEBRA, TEMPERATURA RIDICATĂ A CORPULUI ESTE CEA MAI BUNĂ METODĂ PENTRU OMORÂT MICROBII ȘI PENTRU DEZINFECTAT ORGANISMUL UMAN. 2.3.TRATAMENT PENTRU AJUTAT ORGANISMUL ÎN CAZ DE
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
medicii și oamenii din jurul meu erau convinși că dezlipirea de retină a ochiului duce la orbirea definitivă, eu nu am acceptat nici un moment acest lucru. Permanent m-am gândit că se va petrece un miracol cu mine și-mi voi recăpăta vederea. Sigur că acest miracol trebuia să-l produc eu, prin acțiunile mele și încă sper, să-l înfăptuiesc. Deci nu am acceptat boala și nu am acceptat condamnarea la întuneric. Am gândit, după indicațiile lui Joseph Murphy, din cartea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
sper, să-l înfăptuiesc. Deci nu am acceptat boala și nu am acceptat condamnarea la întuneric. Am gândit, după indicațiile lui Joseph Murphy, din cartea „ Puterea extraordinară a subconștientului tău”, că eu pot să-mi vindec durerile și să-mi recapăt vederea. Pentru aceasta am citit de mai multe ori pe zi, textele recomandate la paginile : 30 , 31 , 44 , 47 , 78 , 113 , 114, 115 , 126 , 134 , 153 , 173. Mi-am aplicat terapia Reiki, recomandată de Dumitru Hristenco, în cartea „Reiki tradițional
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu sine dincolo de aripile sale autointitulate socialistă, liberală etc. Națiunea nu pare să fi ieșit primenită din această poveste, ci mai degrabă mînjită. Bineînțeles, știam de asemenea că proprietatea colectivă, de stat, este un fals și că trebuie să ne recăpătăm cu toții proprietățile noastre. După „libertate”, cel mai important cuvînt de ordine al lumilor post-comuniste a fost, astfel, privatizarea. În graba de a reveni la proprietatea privată, unele proprietăți de stat sau cooperatiste au fost însă pur și simplu distruse, aruncînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
momentul când se resimte mai puternică oboseala de a mai lupta, sau de a uita. În acest moment de capitulare, în acest gol operativ, în această suspendare a trăirii și a dinamicelor clare, reapare întrebarea existențială și, odată cu ea, își recapătă motivația filosofia. Pascal a adus această critică filosofiei: «singurul mod de a face filosofie este acela de a râde de filosofie»; «filosofia nu valorează o oră de osteneală». Însă filosofia căreia i se opune autorul Cugetărilor este sistemul închis, elaborarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
luptei și să se reîntoarcă la izvoarele cele mai specifice activității filosofice. La baza demersului se află un evident exercițiu al îndoielii, o serie de certitudini nedogmatizate și aplicații metodologice, dar și o admirație pentru întreaga realitate, care și-a recăpătat posibilitatea mirării și a magnanimității. Conștientizarea globală a universului ce are un sens, devine și un angajament concret de a-l face explicit. Viața însăși, înțeleasă ca o constantă atenție și tensiune spre ceea ce dă sens, devine, dacă se realizează
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deci că am fost un copil frumos .După trei ani am început să slăbesc și, în loc de un portret în culori, am devenit un chip în cărbune. Și ca să duc ironia până la capăt, să scriu că doar de două săptămâni am recăpătat frumusețea de atunci - de fapt am depășit-o cu mult. O asemenea revărsare de frumusețe asupra cuiva nu poate să însemne decât dezastru și moarte. Nu oglinzile și paternitatea, ci frumusețea este abominabilă. Într-o noapte am visat-o pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în acea cetate moartă de la Fatehpur-Sikhri, sau în vreo colibă părăsită diri junglă. Asistam ziua întreagă la desfășurarea aceluiași vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine și pe Maitreyi, de cealaltă lume. Fapte de mult uitate își recăpătați prospețimea, și închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega între ele. Amănunte pe care atunci nu le luasem în seamă schimbau acum întregul câmp al viziunii mele interioare. Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini și mesteceni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
despărțit. - Nu, nu mă refeream la asta. Îți aminteam doar că tânăra chimistă locuia în strada Luceafărului numărul 13, iar la 13 bis locuia Zevedei... Pantelimon înghiți de mai multe ori, cu efort, ca și cum ar fi încercat zadarnic să-și recapete glasul. - E greu de crezut că n-ai întîlnit niciodată pe Zevedei. - Și totuși acesta este adevărul, izbucni Pantelimon. Nu l-am întîlnit! - Să admitem și asta, continuă calm Năstase. Dar este de neînchipuit că n-ai aflat nimic din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stâlcească și acele puține cuvinte pe care izbutea să le rostească. Dar dacă îi vor cere să scrie? Își privi, parcă pentru întîia dată cu atenție, brațul și mâna dreaptă. Pielea era netedă, bine întinsă, proaspătă, și începea să-și recapete culoarea de altădată. Își pipăi încet, prudent, brațul până la cot, apoi mângâie cu două degete bicepsul. Ce curios! Poate imobilitatea aproape absolută, de aproape patru săptămâni, și lichidele acelea nutritive pe care i le injectaseră direct în vene... "Ăsta e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul care se întindea de cealaltă parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare rău... — Ei, ai văzut ce fel de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e? — Dă-l dracului! Mor de frig, mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dibui cu piciorul gaura care de sus era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe una din treptele mai plate care duceau în mare, ca să-și recapete suflarea, și își spuse: „Încep să îmbătrânesc“. Se aruncă în clocotul valurilor de la baza stâncii și ieși la suprafață când simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată la iveală, dar pe care Pearl i-o cunoștea. Nu se gândise nici o clipă că Rozanov ar fi putut-o încuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemenea chestiuni. — Rezervată! Alt cuvânt al tău. Cum detest vocabularul! Nu exprimă decât putere, putere, dispreț, dispreț, și totul gravitează în jurul tău. Oh, Doamne, de ce-a trebuit să te întorci acum, diavolițo, tocmai când începusem și eu să-mi recapăt echilibrul. Nu știi ce-ai făcut, ai stricat totul, ai distrus totul, și ai făcut-o dinadins, ai auzit că am fost cu Diane la înmormântare. Nu-i așa, nu-i așa? — Da. Dar nu ăsta a fost motivul reîntoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Conform Bibliei cuvântul lor s-a împlinit, mai întâi în Nord, în Regatul lui Israel, care a căzut sub dominația asiriană ce a durat până la sfârșitul secolului al VIII-lea, nucleul populației sale fiind deportat și fără a-și mai recăpăta vreodată independeța (2Reg 17). După aproximativ un secol și jumătate, cuvintele lor s-au împlinit și prin sfârșitul Regatului lui Iuda și deportarea populației de rang înalt. În timpul exilului babilonian (587/586-539 î.C., când a încetat independența regatului, cu excepția
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fără a neglija partea de umbră care îi aparține de asemenea. Gentleman pentru că, oricum, îi lasă lui Dumnezeu locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sale fundamentale. Prin aceasta vreau să spun, dincolo sau dincoace de dorința individuală și psihologică, libidoul care o pune în mișcare. Pulsiune colectivă făcută din impresii imemoriale gravate în psihicul colectiv și care, printr-o reîntoarcere ciudată a lucrurilor, își recapătă forța și vigoarea în spiritele individuale. Acestea sunt "informate" de departe, iar rațiunea discursivă a filosofilor nu este decât un element, printre altele, în structurarea lor. Imaginația este făcută din elemente eterogene. Ceea ce Lévi-Strauss a arătat foarte bine vorbind despre
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
explicarea ei, implicarea specifică tuturor acestor fenomene traduce o întoarcere la surse. Desigur, nu ca nostalgie, vag reacționară, a unui paradis pierdut, ci ca o înrădăcinare dinamică. Anamneză a unui substrat care revine în memoria noastră. O memorie colectivă care recapătă forță și vigoare. Așa cum o arată Heidegger, "începutul este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
întrebării. Istoria care, așa cum au putut să o spună Heidegger și Arendt, "nu determină în mod necesar ființa umană în esența ei"2. Există destinal! Destinul pe care morala progresistă îl crezuse depășit ca manifestare, prin excelență, a obscurantismului își recapătă forța și vigoarea. Nu avem, în privința aceasta, decât să observăm importanța ghicitului, a astrologiei, a sincretismelor religioase sau chiar dezvoltarea tehnicilor New Age pentru a ne convinge. Același lucru este valabil pentru succesul lucrărilor de spiritualitate sau de edificare și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
face o lume". Coincidența celor ce sunt opuse este desigur unul dintre fundamentele memoriei sociale și ale inconștientului colectiv. Că există în istoriile lumii durate fără Istorie, momente eterne aproape imobile. Arhetipuri sau "tipuri ideale" care, în anumite epoci, își recapătă forța și vigoarea. Astfel, mereu și din nou actuală, participarea la lume și la ceilalți exprimă preștiința, presentimentul unei corespondențe pe care o calificăm din ce în ce mai mult ca holistică. Încrucișare profundă a acestor vene geologice ce constituie spațiul comun. El însuși
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
inițiatice. Trăite, desigur, într-un mod inconștient de diverșii protagoniști sociali. Dar această inconștiență sau acest inconștient nu este mai puțin o "formă amprentă" (geprägte Form) care, după Goethe, se dezvoltă trăin-du-se. Amprentă venită de foarte departe, figură arhetipală ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
personaje acolo, plus multe altele care lipseau din poze și lipseau deopotrivă din amintirile mele, dar nu lipseau din lumea care se bucurase de însuflețire până mai ieri-alaltăieri. Un lucru era însă cert: se apropia vremea ca lumea să-și recapete vechea demnitate pe care i-o conferea vestimentația și onoarea pierdută a celor din trecut. Lumea nouă nu putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]