2,414 matches
-
al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din cutare sau cutare punct de vedere. Un element sintactic, de pildă: "modificarea situației" trebuie să găsească în același timp un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o anumită comunitate socială sau națională cu membrii comunității sau cu cei cărora anumite clivaje socioprofesionale le sînt necunoscute (după cum noi nu rîdem la bancurile cu saxoni ale germanilor, la fel glumele noastre cu olteni sau ardeleni nu pot fi receptate de alte popoare care nu cunosc profilul moral al acestor locuitori). Deci glumele legate de specificul național nu sînt înțelese dacă nu avem anumite cunoștințe despre mentalitatea celor în cauză (infra VIII): viii) La stabilirea terenului prin aruncarea monezii la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de combinare și interpretare; 2. canalul suportul fizic al transmiterii; 3. emițătorul ca sursă a mesajului; 4. receptorul sau destinatarul mesajului; 5. contextul și 6. mesajul. CONOTAȚIE (în raport cu denotație) Atitudine emoțională a locutorului față de semnele pe care le emite sau receptează (astfel cuvîntul tren poate sugera pentru un locutor atmosfera destinsă a vacanței, pentru un altul monotonia unei navete zilnice, amintirea unei catastrofe feroviare etc.). Conotația privește deci un sens secund, supraadăugat sensului prim (denotației); ea poate constitui efectul unei alegeri
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
au trezit instalate într-o casă la Mont Desert Island, în largul coastei nordice din Maine acolo unde au locuit împreună până la moartea lui Grace, patru decenii mai târziu, în 1979. Împreună au făurit o imagine pe care lumea a receptat-o ca atare: două femei curajoase luptându-se cu natura pe coasta de nord-vest a violentului ocean. Acolo și-a petrecut Yourcenar mai mult de jumătate din cei 84 de ani, sugerând unor observatori că a fost tot atât de americancă pe cât
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai rău, din incultură ori ignoranță. Preluarea se face păstrând distanța ironică și, în cazuri mai rare, autoironică, ceea ce ne conduce spre perceperea parodiei (în special în secolul XX) atât ca relectură ("semn distinctiv al felului în care arta este receptată în diferite epoci"13), cât și ca formă de autoreflexivitate. Cine sunt parodiștii? Cu uimire constatăm că în foarte puține cazuri aceștia constituie "un nucleu" în sine, majoritatea fiind autori cunoscuți publicului grație unor altfel de scrieri, pentru că practică, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acestuia, procedeele, în fond, nu se modifică. "În roman și în nuvelă, lanțul de evenimente, redate de obicei într-o modalitate narativă, este redat uneori prin intermediul unei alte modalități, folosită pentru a reda alte lanțuri de evenimente. Uneori rezultatul este receptat drept parodie, dar fenomenul, considerat în amploarea lui, este legat de rolul de investigare al artei"18, observa Victor Șklovski în "Nașterea romanului". Va numi acest procedeu "încadrament", iar în "Structura nuvelei și a romanului"din antologia Ce este literatura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să-i asigure trecătoarea faimă), fie declara împotriva generației precedente sau chiar a ideii de generație în sine. Drept urmare, nu trebuie coborâtă în sfera josnică a "bătăii de joc", a "vrăjmășiei" unuia sau altuia dintre participanți; mulți dintre autorii parodiați receptează, de altfel, cu "veselie" textele care-i vizează. Atât la nivel conceptual, cât și practic, e vorba de "atitudinea față de un anume fenomen de la care se pornește, deci de delimitare (s.n.)"287. Delimitarea ca formă a dinamicii canonului face, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
va fi acela pe care-l vom alege de comun acord cu copilul nostru. O comunicare motivațională depinde de o pregătire fizică și mentală adecvată. Alegerea locului și a momentului potrivit este esențială dacă vrem ca mesajele noastre să fie receptate corect. Este nevoie deopotrivă de calm și de o relativă disponibilitate din partea noastră. Fiecare dintre noi ca părinte este liber să decidă care este momentul cel mai potrivit pentru o discuție cu copilul său. Tipul de comunicare pe care ar
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
culturale mediază ficționalitatea și factualitatea", autoarea cărții va avansa o constatare de notabilă semnificație teoretică și metodologică: "ficțiunea nu mai este o problemă de verosimilitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală, dar și modul în care textul este receptat". Această constatare, alături de întrebarea lui Soljenițîn din Discursul Nobel: Cine ar îndrăzni să spună că a putut stabili limitele artei și că i-a întrevăzut toate fațetele?" va deveni un reper constant atât pentru structurarea părții analitice a lucrării, un
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ficțiuni precum visul, minciuna sau mitul interesează pentru realul deformat sau transpus pe care îl conțin, în vreme ce un text literar este valorizat tocmai datorită calității lui de simulacru. Atât pentru a produce un text literar, cât și pentru a-l recepta, este nevoie de o dedublare a autorului și a cititorului, care devin instanțe ficționale prin participarea la o activitate imaginară. Dacă ficțiunea nu este, ea singură, o trăsătură distinctivă a literaturii, ceea ce caracterizează literatura este atitudinea de "blocare a referinței
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
contemporane scriitorului 200. 3.3. Câteva întâlniri semnificative În creația lui Soljenițîn de până în 1974 se înscriu și câteva povestiri mai puțin cunoscute în prezent decât O zi din viața lui Ivan Denisovici și Gospodăria Matrionei, dar care au fost receptate, la vremea publicării, cu același interes pe care îl treziseră deja povestirile anterioare. Elementul care unește povestiri precum O întâmplare în gara Kocetovka, Ce păcat și Mâna dreaptă este motivul întâlnirii semnificative dintre oameni, întâlnirea încărcată de semnificații morale. Incipitul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și viața. În acest caz, predomină focalizarea vizuală, dar nu lipsește nici percepția auditivă. La auzul unor marșuri funebre, cei sănătoși nu reacționau, dar cei bolnavi deveneau atenți, pentru că erau mai aproape de moarte, eroul fiind unul dintre aceștia. Așadar, personajul receptează tot ce-l înconjoară nu în virtutea inerției, ci cu maxima atenție și interesul celui revenit la viață. 4.2.2. Subiecte și obiecte ale percepției Romanul Pavilionul canceroșilor oferă numeroase perspective, aproape tot atâtea câte personaje există. În cazul acestui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pricini, ce vor duce la izbucnirea altuia, de mari proporții, precum cel din 1914-1918. Dimpotrivă, prevederile păcii consfințite la Paris și modul de aplicare vor fi resimțite foarte mult, însă cu precădere de către statele învinse. Germania le-a considerat inechitabile, receptându-le ca fiind punitive și coercitive, fapt ce îi va alimenta resentimentele și atitudinea de revanșism și revizionism. Premoniția cunoscutului scriitor francez Paul Bourget, că deși Aliații au câștigat războiul, imediat „vor începe greșelile”, se va adeveri în evoluția ulterioară
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
se va menține până la 22 iunie 1941 când, după cum e cunoscut, va interveni în Războiul din Est alături de Axă. Promovarea noii politice externe a dus la modificarea componenței guvernului Gh. Tătărescu. La 1 iunie 1940 Grigore Gafencu, titularul portofoliului Externelor, receptat ca unul ce agrea linia politică tradițională anglo-franceză, a fost înlocuit cu Ion Gigurtu. Acesta era unul din apropiații regelui Carol al II-lea în afacerile oneroase și receptat ca un filo-german convins. Un statut asemănător este aplicat și celor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
din vară. De asemenea, liderii țărăniști și liberali erau convinși că România, condusă de guvernul Antonescu, putea fi ferită de noi concesii teritoriale, totodată și de imixtiunile Germniei în politica internă, iar inițiativele lor pe plan intern puteau fi altfel receptate în absența lor de la putere. Astfel, tatonările desfășurate în perioada 6-14 septembrie 1940, pentru realizarea unui guvern, s-au dovedit a fi mult mai anevoioase și mai complicate. Conducătorii Partidului Național Țărănist și Partidului Național Liberal(Iuliu Maniu și Constantin
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
constituirea statului slovac. Între 1939-1940 este însărcinat de von Ribbentrop cu supravegherea informativă a Legațiilor din București, Sofia și Belgrad. Numit ministru plenipotențiar la București, de drept era șeful tuturor serviciilor speciale germane, ce acționau în România. Având această condiție recepta informațiile sub toate aspectele privind statul român, de asemenea și „comportarea serviciilor din România față de problemele la zi”. Aceste date mai erau adunate și de către Gestapoul Secția VI S.D. extern, insistent în România. Serviciul de informații constituit în cadrul Grupului Etnic
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
din clipa în care tocmai captase atenția capitalelor menționate, el a fost virusat și, apoi, contrazis, de un alt mesaj sosit de la București. Mesajul era semnat Iuliu Maniu și fusese emis în premieră la 19 august 1944, apoi reînnoit și receptat de ministrul român la Ankara, Al. Cretzianu, care i-a asigurat cea mai bună difuzare. Se aducea la cunoștință - după cum transmitea însărcinatul cu afaceri american pe lângă guvernul iugoslav de la Cairo, Shantz, la 23 august 1944, ora 7 p.m. - că opoziția
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
metodologic, în formare este important cum: • este definită dificultatea, • este interpretată, • se aleg instrumentele, • se explorează condițiile, • se formulează ipoteze și strategii de rezolvare, • se utilizează competențele existente în rezolvarea noilor sarcini, • se controlează și se folosesc trăsăturile proprii, • se receptează contextul cultural și socio-profesional. Competența este capacitatea de a mobiliza diverse resurse (cognitive, în principal) pentru explicarea, analiza, rezolvarea unei situații complexe, practice, dar și alte resurse interne, formate ale personalității (Perrenoud, Roegiers, De Ketele). Atunci competența apare ca un
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
exerciții și sancționează prin note. • Educatorii sunt izolați ca timp, spațiu. • Managementul este bazat pe bunăvoință, control, comandă, autoritate, ierarhizare, administrare. • Focalizarea pe profesorul care instruiește, care prelucrează primul informațiile, fiind și primul lor evaluator. • Educatorul prezintă, iar educatul audiază, receptează, notează, rezolvă, aplică. • Educatorul monitorizează și corectează evoluția fiecărui elev, după predare sau în final. Adresează întrebări educaților după predarea noilor informații. • În clasă este liniște, pasivitate. • Selectează conținutul, îl organizează linear și logic, pentru a-l prezenta și apoi
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
obiectivele propuse, cu performanțele așteptate. • Mentoratul constă în ajutorul în inițierea și formarea pentru învățarea de durată, de performanță. • Este un receptor pasiv, care ascultă, înregistrează, reproduce, imită, restituie, corectează, răspunde la situații de interpelare, cultivă relații de competiție. • Educatul receptează pasiv informațiile date de către educator și rămâne în lumea lui interiorizată, nemanifestată. • Performanțe în achiziția conținutului și reproducerea lui în testări. • Înțelegerea este raportată la explicația educatorului, la prezentarea accesibilă a surselor de informare. • Se acceptă doar obiectivele, programele, metodele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la nivel de grup sau prin delegați, ca lideri informali, ceea ce este mai acceptat de către educator, într-o clasă numeroasă, dar și datorită rolului formativ-educativ al grupului. De fapt, educatorul va sesiza nuanțele practice aici: educații participă toți la activitate, receptează, sunt atenți, răspund, dar fiecare se implică în alt mod, la alt nivel, iar acest din urmă aspect este important în managementul activității. Participare și implicare nu înseamnă însă doar simpla consultare a educaților, așa cum este tendința practică. Este o
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o clădire (parlamentul, de exemplu). În general, orice simbol care face trimitere la o valoare... Aceste suporturi pot fi direct observabile. Când participăm la o adunare politică sau la o ceremonie patriotică, vedem și auzim (lăsând la o parte mesajele receptate de celelalte trei simțuri) ceea ce se întâmplă, chiar dacă observația noastră este parțială și fugitivă. Dar, cel mai adesea, ne folosim de diferitele surse disponibile pentru a găsi în ele valorile căutate: presa, literatura, scrierile politice, operele doctrinare, publicitatea, jurnalele intime
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
spre Golgota noastră cea de toate zilele. Despre un alt tip de agresiune voiam să vă vorbesc eu aici, o agresiune devenită, parcă pe zi ce trece din ce în ce mai atent orchestrată, mai persuasivă, poate chiar și nițel mai obraznică, atunci când nu receptezi cum se cuvine mesaju-i filosofic. Da, da, nu vă mirați, o asemenea agresiune, care se numește, agresiunea mâinii întinse, se conduce ferm după propriul ei principiu filosofic, enunțat clar în sintagma: „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de altă parte, se poate vedea o renaștere a religiosului la nivel de individ, care, de fapt, înseamnă o influență religioasă (de religiozitate) la nivel de societate. 2.1. Secularizare și religiozitate în Europa actuală Conceptul de secularizare a fost receptat și de teologi, care, depășind întrebuințarea sa în cheie anticlericală, au regăsit în secularizare instrumentul pentru descifrarea procesului istoric de emancipare față de controlul religios și metafizic, fără ca aceasta să comporte negarea deschiderii spre un Dumnezeu complet diferit. Din tentativa de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]