5,656 matches
-
este amintit „excepționalul dar imagistic al lui Blaga” sau „originala sinteză clasică”. Vorbind despre o „structură duală, contradictorie”, autorul conchide: „ai sentimentul că pătrunzi în universul unui mare poet”. Articolul lui Matei Călinescu despre Lucian Blaga reprezintă un moment în receptarea acestui mare scriitor, aflat în mod dramatic sub vremile de după 1945. Făcînd referirile obligatorii și la aspectele politice ale existenței scriitorului, Matei Călinescu dă însă dovadă de o nuanțare la fel de necesară, dar și spectaculoasă în anul 1963. Amintește, de pildă
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
acum pentru recuperarea canonică a acestui „mare poet”. Cronica e intergral superlativă, în sensul evaluării artistice a creației lui Lucian Blaga, iar gestul lui Matei Călinescu de a scrie despre Lucian Blaga, într-un moment încă tensionat în ceea ce privea receptarea sa postumă și într-un moment în care exista o altă tensiune în jurul poeților tineri pe care Matei Călinescu îi susținea și din rîndurile cărora făcea el însuși parte, este cît se poate de semnificativ. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
mitologie aurorală (ceața fiind atât de densă încât astăzi mai nimeni nu poate spune cu precizie când a apărut de fapt Aer cu diamante, în 1981 sau în 1982), cu Cinci zxlucrurile au stat totdeauna un pic diferit. Nu ca receptare, și unul, și altul fiind bine, foarte bine primite de criticii care contau și grosolan mărunțite de mercenarii de la Săptămâna. Diferența la care mă refer e una, ca să spun așa, de carismă. Se poate ca și titlul (mult mai terestru
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
USR aspiră să fie forma cea mai credibilă de recunoaștere a valorii unei cărți în cadrul breslei scriitoricești, și nu expresia „gusturilor” idiosincratice ale unui grup alcătuit din 5 + 5 critici, ele nu pot face abstracție de anumiți indicatori „obiectivi” ai receptării, precum verdictele cronicarilor titrați, topurile și anchetele cu rol de bilanț anual și, nu în ultimul rând, de celelalte premii literare. Nu e vorba, desigur, ca un critic să premieze o carte pe care ar considera-o proastă sau mediocră
Precizări ale juriului de premiere al USR () [Corola-journal/Journalistic/5497_a_6822]
-
Gheo (la proză), Ultimul Culianu de Horia-Roman Patapievici și Portret de grup cu generația „optzeci” de Mihail Vakulovski (la critică-eseu-istorie literară), umilirea animalelor de val chimic (la debut). Acestea nu sunt opțiuni idiosincratice, „subiective”, ci titluri care se impun ansamblului receptării avizate. Consider că absența lor - sau măcar a multora dintre ele - de pe lista finală a Premiilor USR pe 2010 poate ridica suspiciuni de natură să pună într-o lumină nefavorabilă criteriile valorizării. Și aceasta după ce, în anii precedenți, Premiile Uniunii
Precizări ale juriului de premiere al USR () [Corola-journal/Journalistic/5497_a_6822]
-
se cristalizează un consens etic. Să nu fim greșit înțeleși. Baștovoi nu face nicio clipă propagandă creștină. Discută pe înțelesul cititorului actual, pe care, se vede treaba, îl cunoaște foarte bine în subteranele spirituale. Psihologismul integrat acaparează un nivel al receptării bine calculat la nivelul expresivității. La marginea dintre autobiografie și ficțiune, Fuga spre câmpul cu ciori este un roman despre identitate și revelație, dar și un manual despre știința revelației. Povestea destinului înfățișată de Ștefan Baștovoi trece prin tarele nebuniei
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
a unui spectacol de operă trebuie „să poarte cu sine întrebarea dacă subiectul are sau în ce măsură poate avea o semnificație pentru publicul contemporan”. În cazul de față, după opinia noastră, libretul permite cu ușurință o adaptare temporală și spațială necesară receptării publicului contemporan de operă. Și din aceste considerente, abordarea poveștii de dragoste a lui Nemorino pentru Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
folosindu-se de mecanica ironiei, dar placând-o numai asupra altor mecanici (a emfazei, de pildă), scrisă precis și curat (voi arăta imediat la ce mă refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie să pornească de la schimbarea principiilor editoriale. A afirmat-o cel mai serios exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
cu participare, incitat de multitudinea și varietatea problemelor puse în joc, ca și de spectacolul inedit al polemicilor de idei pe care le deschide. Față de apariția precedentei versiuni, cea de acum vine, am impresia, într-un moment sensibil mai favorabil receptării, chiar dacă, institu- țional vorbind, în 2004 criticul era încă președinte al Academiei Române. Eu însumi, multă vreme victimă a unor idei primite de-a gata, aș fi scris altfel atunci decît acum. Ar merita, cîndva, studiate pe larg și la rece
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
a schimbat din nou casa de editură, apărând sub auspiciile Editurii Semne, cea de-a opta (!) gazdă a textului rămas de la acest martor de primă mână al comunizării forțate a României. Schimbarea nu e, desigur, de bun augur pentru continuitatea receptării, dar în aceste timpuri de austeritate e bine să ne mulțumim, câteodată, cu faptul că textul apare pur și simplu. Cezura între volumul anterior și cel de față nu este numai calendaristică. 1 ianuarie 1946 nu este doar începutul unui
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
cele mai bune spectacole wagneriene cu opera Lohengrin să fie reprogramat, cu atât mai mult cu cât este o nouă producție, care nu a avut timp să se rodeze și să fie vazută de mulți spectatori. Considerăm că gustul pentru receptarea operelor wagneriene trebuie educat și rafinat prin spectacole de calitate, în interpretări de referință.
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
origini până în prezent a lui G.Călinescu și 31 de ani de la prima ediție postbelică, dacă o ignorăm pe aceea anastatică, cu falsuri, comandată de Iosif Constantin Drăgan. Ca orice operă monumentală, Istoria și-a avut criticii, lăudătorii și detractorii. Receptarea ei a cunoscut două momente penibile, imediat după apariție și imediat după război, o lungă perioadă de ignorare oficială și, cu câtva timp înainte de reeditarea din 1982, cuvenita formă critică de interpretare, care n-a exclus nici, de obicei, elogiile
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
care nu-i cuprinde neapărat pe contestatari, de la faimosul articol al lui Ș. Cioculescu despre Caragiale din 1935, nu fără oarecare ironie, dat fiind că autorul articolului se numără el însuși printre cei dintâi detractori ai lui G.Călinescu. Istoria receptării operei lui G.Călinescu a debutat cu „Bibliografia”, până astăzi inconturnabilă, a lui Ion Bălu din 1975 și a continuat cu două modeste „dosare”, unul în anii comunismului ( G.Călinescu interpretat de...), altul după 1989, alcătuit de Petre Gh.Anghel
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
nu un simplu mercenar ideologic. L-am avut coleg de catedră aproape patruzeci de ani. Devenise un fanatic călinescian. Când fusese sincer? Partea proastă e că bănuiesc a fi fost sincer în ambele epoci. Ne lipsește deocamdată o istorie a receptării adusă la zi. Ea ar arăta multe lucruri interesante, între care evoluția opiniilor de la extrem de favorabile în generația șaizeci, chiar și în lipsa reeditării cărții, la prudente sau defavorabile în generația optzeci (adversar ireductibil, Ion Bogdan Lefter). Cât îi privește pe
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
Universitatea din Budapesta și, mai nou, doctor în Litere la Universitatea din Cluj, sub coordonarea lui Ion Pop, autorul e o prezență discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția și relativa extrateritorialitate explică, probabil, ceva din cvasiabsenț a receptării. Avînd la origine o teză de doctorat, volumul său nu are, din fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
unul dintre cei mai neînțeleși. A fost posibil, astfel, să i se reproșeze în același timp (și pornind de la aceleași texte!) radicalismul și timiditatea opiniilor, lipsa de reacție și atacul prea prompt. E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea de după 1990: cea americană (occidentală), mai deschisă la chestiuni ideologice delicate, respectiv cea românească, unde degetul clarificator nu făcea decât să inflameze răni încă foarte recente. Dubla receptare a cărților lui Norman Manea a funcționat adeseori
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
E adevărat că trebuie ținut cont de dubla receptare a volumelor lui Manea de după 1990: cea americană (occidentală), mai deschisă la chestiuni ideologice delicate, respectiv cea românească, unde degetul clarificator nu făcea decât să inflameze răni încă foarte recente. Dubla receptare a cărților lui Norman Manea a funcționat adeseori ca turnesol, dând seama de diferența orizontului cultural dintre Est și Vest. Cu toate acestea, pentru cine caută adevăruri strigate la portavoce, Despre Clovni e o dezamăgire. În primul rând, pentru că nu
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
pe care l-au profesat. Înțeleasă din nou ca formă de comunicare (și nu de euharistie), poezia și-a asumat (cu mai multă sau mai puțină îndrăzneală) sarcina de a restabili raportul, pe cât se poate, codificat cultural, cu instanțele de receptare. Inclusiv intertextualitatea, care este probabil, cel mai frecvent invocată caracteristică a poeziei lunediste, reprezintă în definitiv tot o variantă a acestui dialog mediat (ceea ce reducția la clișeu a conceptului omite cel mai adesea): cu cititorul, care devine astfel un complice
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
numit prezență - indisociabilă de tăcere, de revelație, de transcendent sau indicibil.” Știută pe de rost de unii dintre admiratorii lui Ion Mureșan, Cartea de iarnă reintră, așadar, astăzi în circuit pe calea regală: însoțită de promisiunea unei noi etape de receptare.
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
a amintirilor din copilărie. O imago mundi ar fi în ele de regăsit. Primul element pe care criticul îl consideră în măsură să-i dea indicii privitoare la spectacolul lumii lui Creangă este acela pe care-l numește, simetric, spectacolul receptării. Al modului în care a fost primită creația surprinzătoare a lui Creangă în lumea în care apare și de mai târziu. De spectacolul receptării se ocupă Constantin Trandafir în prima secțiune a cărții sale, urmărind felul în care Creangă a
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
dea indicii privitoare la spectacolul lumii lui Creangă este acela pe care-l numește, simetric, spectacolul receptării. Al modului în care a fost primită creația surprinzătoare a lui Creangă în lumea în care apare și de mai târziu. De spectacolul receptării se ocupă Constantin Trandafir în prima secțiune a cărții sale, urmărind felul în care Creangă a fost văzut în timp, mai întâi de junimiști , primii săi cititori și descoperitori, în fond, și apoi de seriile de cititori și comentatori din
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
teze formulate în legătură cu Creangă în diferite perioade, nu o simplă recapitulare, ci un comentariu critic în sens deplin. Ia poziție față de ce s-a spus până acum, aprobând sau dezaprobând. Caută explicații, reface ambianța culturală în care s-a petrecut receptarea lui Creangă, pune în relație această ambianță cu personalitatea celor care au emis opinii despre insolitul autor. În esență, observă Constantin Trandafir, în două feluri a fost taxat Creangă în mediul Junimii și în altele: drept un transmițător ideal de
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
moraliștii, suntem muște la arat. Citesc: „...cultura (religii, valori, idealuri, comportament).” Arta nu-i. Într-un fel, are dreptate. Cartea fiind despre mersul lumii, arta, prin gratuitatea ei, este în afara chestiunii. Numai că până la gratuitate există trepte - de sens - ale receptării la capătul cărora cei mai mulți nu ajung. Prin urmare, pentru că este inadecvat receptată, arta intervine totuși în starea lucrurilor - și nu puțin. „...momentul când trecutul nu va fi decât o amintire îndepărtată și vagă ar putea fi aproape.” Momentul acela a
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]