2,918 matches
-
Cea de-a treia dimensiune evaluată contribuții sau inputurile este definitorie în reproiectarea sistemului de recompense, deoarece echitatea poate fi menținută atâta vreme cât inputurile sunt recunoscute și valorizate de ambele părți implicate în schimb. Din această perspectivă organizația ar trebui să recompenseze ceea ce angajații consideră inputuri: competențe, experiență profesională, efort etc. Modelul Adams a furnizat informații despre nivelul general al satisfacției, precum și indicii privind corecțiile care pot restabili echilibrul în schimbul cu organizația. Acest model a completat, prin introducerea dimensiunii etice a echității
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
punct de vedere al percepției individului, avem două mari categorii de putere: puterea care respinge și puterea care atrage. Puterea care respinge este cea agresivă, cea intangibilă, cea care domină, pe cînd puterea care trage este cea blîn-dă, cea care recompensează, cea care ocrotește. Sigur, prin putere se obține un anumit control, dar sistemele mari trebuie astfel să-și construiască imaginea de putere încît ele să atragă și nu să respingă. Aroganța este unul din elementele care trebuie total eliminat din
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
în ciripit și cu animăluțele din curtea palatului în alergare. Florile erau cele care o priveau cu mare drag și împrăștiau parfumul lor în toată grădina palatului. Prințesa le iubea foarte mult și cu o stropitoare de cleștar ea le recompensa zilnic pentru parfumul lor cu o ploicică rece din stropitoarea ei. Ea călăuzea fluturii să mângâie petalele florilor și să se răsfețe cu parfumul lor. Pentru că ea îi îndruma spre cele mai parfumate flori, fluturii o răsplăteau cu dansul gingaș
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Facultatea de chimie industrială în anul 1959 la Iași, după care lucrează timp de 32 de ani ca chimist în industria de profil de la Onești și Iași. O dată cu ieșirea la pensie, a început să scrie și lucrările ei au fost recompensate cu premiile amintite mai sus. În august 1998 se stinge din viață soțul ei, Grigorași Constanțiu, fost inginer electro, după care viața i s-a părut inutilă și fără sens, buimacă și plină de suferință. Prezenta carte, tipărită la TIPOMOLDOVA
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
acela, "imprudent mărturisit", recunoștea Rim, făcând haz cu bunul său amic, "el însuși", făcuse din Lina roaba lui benevolă. Cu acel secret o ținea subt teroare fără osteneală. La ce bun să-1 aprofundeze! Totuși femeia asta nu avea recunoștința să recompenseze pe soțul generos și discret. Era în dreptul lui să ia singur ceea ce i se cuvenea. Mai anevoie era de găsit formula. Achiziția unei case era o bună ocazie. Rim era, deci, sârguitor la acea idee. Zăpăcise pe Lina cu tirania
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea predilecție. Subt mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul fin de aripi; erau fluturi de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu vrea să discute cu ea pe tema asta, iar ea și-a pierdut dreptul de a-l presa. Simte nevoia să se răscumpere față de el. Să îndrepte un lucru, pentru o persoană reală, în tot dezastrul ultimei perioade. Să recompenseze încrederea lui nemeritată și să dea ceva înapoi singurului om care-l iubește pe fratele ei la fel de mult ca ea. Un lucru îi poate da, unul singur. Ceva ce-i trebuie apei. Aproape că reușește să se autoconvingă că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însușit de Ignațiu de Loyola... Probabil nimeni nu se gândea la măgar, atunci când îi cântau lui Isus: „Osana Fiul lui David, binecuvântat cel care vine în numele Domnului...”. Aplauzele nu erau pentru el; faptul de a-l purta pe Isus era recompensa și gloria lui. Aceasta îl învață măgarul pe preot: să se facă plăcut și util lui Isus, să guste bucuria de a-l purta pe Isus personal pe umerii săi și în inima sa, să simtă gustul spiritual de a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri ar putea, mai devreme sau mai tîrziu, să fie recompensat de către acest peisaj. De obicei, ne întorceam înainte de podul celui mai apropiat sat, un kilometru sau doi după borna de margine a orașului, și la puțin după acel punct, în acea după-amiază, ceva păru să se schimbe. Era încă cald
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru mine, mă rog aici, la icoana asta de argint, din a cărei platoșă se vede, neajutorat, un cap mic de femeie și-un cap și mai mic de copil, mă rog să fiți sănătoși, buni și să nu fiți recompensați cu pedepse, ca mine. Mă rog să îmbătrâniți frumos și liniștit ca trandafirii. Mă rog, dacă auziți o voce de om, s-o înțelegeți. Te rog, pe Tine, Necruțătorule, cruță-ne, cruță-mă, fă să scap din plasa de pește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai întâlnit ieri în fața Bisericii Icoanei. Nicu oftă și-și descheie surtucul: vasăzică asta era. Nu accidentul cu țurțurele și nici portmoneul, care n-ar fi vrut să intre în atenția Poliției, fiindcă atunci nu și-ar mai fi primit recompensa. Și nici maică-sa, cu vreo boroboață. Era prima dată că vorbea cu conu Costache, și de-aproape îi păru mai puțin înspăimântător decât de departe. Povesti ce-și aduse aminte, începu cu partea cea mai frumoasă, vaca de jucărie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâlnit din nou în timpul discuțiilor dintre nord și sud din Sudan. Era un element de două ori neobișnuit în peisajul diplomatic de la Washington. În primul rând era un diplomat adevărat, nu doar un contribuabil generos către partidul aflat la putere recompensat cu un post avantajos de ambasador. Ca ofițer de carieră, mai curând decât ca subordonat politic, a ajuns cât de departe se putea: n-ar fi putut niciodată să devină secretar de stat. Faptul de a fi ajuns în postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea curaj și o atitudine hotărâtă. Și orice ar fi să se întâmple, Fundația Leon Levy va exista. Chiar dacă mama și cu mine o să trăim în lipsuri, eu tot voi înmâna aceste premii. Vreau să-i cinstesc și să-i recompensez pe acei oameni care dau dovadă de curajul și hotărârea pe care le-am văzut la tatăl tău. N-am să te las să-i târăști și lui numele în mocirlă. După ce termină Abelman cu tine, să fii mulțumit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A făcut semn cu capul, după care mi-a zis: - Bine. Mâine să vii la mine, cât poți de repede. Giuliano mă aștepta acasă. - Datorită ție am putut să-i fac împăratului un mare bine. Cum aș putea să mă recompensez? M-am eschivat: - Ospitalitatea și prietenia pe care mi le-ai dovedit sunt deja un dar neprețuit. Aș vrea capul exarhului de Ravenna, dar nu-i așa că asta e deja prea mult? Și, de fapt, eu n-am făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat: - Ți-e milă de mine? Am clătinat cu tărie din cap că nu. Ea a surâs forțat și a șoptit: - Dacă ai fi spus da, te-aș fi urât. Mă mulțumesc cu fidelitatea ta. Cu ce pot să te recompensez? Dar, pe cât de rău și de meschin i s-a dovedit sufletul, pe-atât de judicioase s-au arătat a fi opiniile ei politice. De aceea i-am răspuns: - Să-mi acorzi sfatul tău, atunci când regatul va fi în primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care nu voiam să-l spun. Ba chiar cred că mi-a fost smuls din adâncul ființei de prezența lui. - Urât e puțin spus. Tu, frate, arăți monstruos. Ca și cum Dumnezeu te-ar fi plămădit din deșeuri. Cu ce te-a recompensat? Dându-mi sărutarea de pace, mi-a șoptit la ureche: - Cu tine, ca să te duc spre El. Acel scurt schimb de cuvinte a avut darul de a preciza relațiile dintre noi: el era învățătorul, iar eu eram discipolul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gheară a urcat primul. Nu era un stejar greu de escaladat: avea o scorbură mică pe la jumătatea trunchiului și cioturi bune de urcat pe ele. Așa că îl dăduseră repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă bună vă așteaptă, căci eu sunt prințul Mihnea de la Curtea Domnească. Gheară îi luase haina, iar alți doi tovarăși de-ai lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gând să mă întorc la munca aia epuizantă. N-am de gând să mă întorc la toată presiunea aia. Am muncit șapte zile pe săptămână, timp de șapte ani nenorociți... — Exact ! Exact ! Și tocmai în momentul în care primești recompensa, te retragi ? Se ia cu mâinile de cap. Samantha, mi-e teamă că nu înțelegi postura fericită în care te afli. Ți s-a oferit parteneriat egal. Ceea ce înseamnă că practic poți să ceri orice salariu dorești. Tu ai controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel mai mult pe lumea asta. A fost recompensat cu moarte. A murit cu o erecție și cu picioarele goale.“ Am întors pagina revistei să văd dacă nu mai era ceva. Mai era ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel mai mult pe lumea asta. A fost recompensat cu moarte. A murit cu o erecție și cu picioarele goale.“ Am întors pagina revistei să văd dacă nu mai era ceva. Mai era ceva, dar nu de același fel. Pe toată pagina era o fotografie a unei femei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Județene a Arhivelor Naționale și șef al Comisiei locale de genealogie, numismatică și cartofilie, nu reușise să adune documente certe și din veacurile anterioare. Doar trei mărturii erau autentice. Una, un act din 1863, atesta că un Budrigă Goncea fusese recompensat de Vodă Cuza cu 10 taleri pentru că făcuse un pat nou, cu baldachin, pentru dormitorul Mariei Obrenovici, în casele ce aceasta le ținea pe podul Mogoșoaiei, pe lângă Biserica Amzei. Un al document, din 1890, vorbea de un Rapsodilea Goncea, birtaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
multor concitadini de-ai săi, Brunetti nu se sătura niciodată să studieze orașul, din când În când bucurându-se să descopere ceva ce nu mai observase până atunci. De-a lungul anilor, Își făurise un sistem care permitea să se recompenseze pentru fiecare descoperire: o nouă fereastră Îi oferea o cafea; o nouă statuie a unui sfânt, oricât de mică, Îi aducea un pahar de vin; și odată, cu ani În urmă, observase pe un zid pe lângă care trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]