1,130 matches
-
și s-a gîndit îndelung la semnificațiile piesei. În acest caz Regele Lear a fost tradusă cu succes dintr-o limba în altă și dintr-un limbaj specific de interpretare în altul. Cele mai importante piese ale lui Shakespeare șunt recreate în mod constant. Cu toate că aceasta nu este singura interpretare posibilă, este una ce merita atenție, chiar dacă limbajul este recreat. O altă ecranizare de efect a piesei, regizată în 1970 de Peter Brook, s-a bucurat de prezență fizică mult mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o limba în altă și dintr-un limbaj specific de interpretare în altul. Cele mai importante piese ale lui Shakespeare șunt recreate în mod constant. Cu toate că aceasta nu este singura interpretare posibilă, este una ce merita atenție, chiar dacă limbajul este recreat. O altă ecranizare de efect a piesei, regizată în 1970 de Peter Brook, s-a bucurat de prezență fizică mult mai impunătoare a lui Paul Scofield în rolul regelui smintit. Această producție s-a bazat pe viziunea expusă de criticul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
avea să domine apariția de mai tîrziu a democrației în Republica raețiană"4. De la adunări la parlamente. Atunci cînd vikingii au înaintat în vest spre Islanda, au dus cu ei și practicile lor politice, iar în unele localități chiar au recreat un Ting. Mai mult: prevestind apariția de mai tîrziu a parlamentelor naționale din alte zone, în anul 930 d.H. au creat un fel de supra-Ting, Althing, sau Adunare Națională, care a rămas izvorul dreptului islandez timp de trei secole, pînă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ar fi inerentă: de exemplu, de către persoane, grupuri sau organizații care ar dori să le deposedeze de roadele muncii lor, să îi înrobească sau să îi domine pe cei mai slabi, să își impună conducerea asupra altora sau chiar să recreeze un stat coercitiv cu scopul de a-și asigura dominația. Dar dacă abolirea statului ar produce violență și dezordine de nesuportat "anarhie" în înțelesul popular atunci un stat bun ar fi superior statului rău care va urma probabil anarhiei. Dacă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Frunză a început o prodigioasă colaborare la revista Viața românească, în paginile căreia a fost prezent în tot cursul vieții. Axinte Frunză a fost, de asemenea, un scriitor cu totul remarcabil, care a scris nuvele, care a făcut traduceri reușite, recreând opere străine în limba noastră. Scrisul său beletristic este pătruns de seva problematicii sociale, care generează și îi animă mesajul profund uman. Scrierile sale sunt pline de observații fine, originale. Semnificative, în acest sens, sunt impresiile de călătorie de la Muntele
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
resimt o nevoie acută de a se confesa, cu toate că le e interzisă confesiunea ca atare. Singurul lor refugiu este să-și ordoneze amintirile într-un fel sugestiv, ordinea memoriei lor sugerând ceea ce simt, ce vor cu încrâncenare să ascundă. Ei recreează continuu prezenturi trecute. Memoria e inundată de sentimentul prezentului permanent, trecutul e înfrânt de prezent. În final, acestor personaje li se interzice să ascundă: textul se dezvăluie ca o revelație silită. Eroii găsesc în cele din urmă forța interioară să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
love interest, e profund tragic, iar esența lui e catastrofa interioară. Pe de altă parte, însă, acest fragment de Woolf descrie perfect textul Desperado: autorul e memorie, eroul e memorie, chiar și lectorul e memorie memoria textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei au inventat (cel puțin în România) un termen pentru ideea că își ajung lor înșiși: protocronismul. Ideea era că, sub comunism, cultura nu avea nevoie să se sincronizeze, pentru că ea era prototipul independent al oricărei culturi posibile. Socialismul putea recrea universul fără ajutorul divinității ori oamenilor de altundeva. Comunismul putea exista singur în univers. Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă mai poate găsi. E ciudat să te îndrăgostești de iubirea incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la capătul timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unde, în 1992, e bătrân, trăind în umbra familiei lui Edward. Edward are o nepoată pe nume Cecilia. Nimic nu mai are importanță crucială. Timothy se ocupă acum cu "lucruri simple", cum ar fi să scrie English Music, text care recreează (ca mai toate romanele lui Peter Ackroyd) poezia sufletului. 2.3. Peter Ackroyd: Textul de dincolo Orice alt autor în afară de Peter Ackroyd ar fi făcut din Documentele lui Platon în cele din urmă o distopie. Romanul începe prin a arunca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecare piesă nouă pe care o scrie așteptând ceva neașteptat. (...) E peste puterile tale să bănui ce se va mai întâmpla. Ca și Samuel Beckett, Harold Pinter efuză să explice rațional comportamentul persoanjelor sale. Un trecut nedezvăluit bântuie personajele, piesele recreează o lume pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o realitate alternativă. Mai bine zis o realitate mai intensă, în care forțele sacre ale lumii sunt la fel de evidente ca și lucrurile foarte familiare. LV. Ai scris cea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor vremi. În ce privește sensul ascuns, generat de starea mea de spirit, acela nu depinde de mine. Țelul meu conștient a fost să recreez Londra veacului al XVI-lea și s-o pun în oglindă cu Londra veacului XX. Student: Spuneați că nu scrieți cu gândul la o tehnică literară anume, că scrieți doar ce simțiți. Nu v-ați condus niciodată după niciuna din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
luni mi-a ieșit, și, ca de atâtea ori, după aceea limbajul a creat realitatea. Mi se pare mai indicat să introduc cititorul în istorie, nu să încep, ca alte romane istorice, cu îmbrăcăminte, clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ieșit, și, ca de atâtea ori, după aceea limbajul a creat realitatea. Mi se pare mai indicat să introduc cititorul în istorie, nu să încep, ca alte romane istorice, cu îmbrăcăminte, clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea. Student: Există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
PA: Nu mi s-a întâmplat. E drept că mi-e absolut imposibil să scriu despre viața de azi. Nu pot afla motivul. Poate altcineva o să-și dea cândva seama. Pot descrie alte culturi, alte civilizații, dar nu-mi pot recrea propria mea lume. E o traumă cumplită, și nu pot s-o îndepărtez, orice aș face. Nu pot să scriu un roman plasat în anul 2006 și basta. Unii dintre voi poate vor găsi o explicație, o fi existând vreo
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foarte bine și bolnavul. Investigarea cazului vizează deopotrivă antecedentele, circumstanțele producerii maladiei, ca natura să poată fi ajutată în eforturile sale reparatorii. științei observației i se adaugă arta priceperii de a reface sănătatea, armonia funcțională a organismului, de a o recrea. Arta medicală constă mai întâi în priceperea de a explora, de a cunoaște totul în legătură cu maladia și cu bolnavul care a contactat-o. Orice cunoaștere parțială va duce la soluții dubitabile. și ca în Jurământul său, nimic nu trebuie întreprins
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
relaționează cosmic, astrologic. Analizele sale vor să epuizeze fenomenul fixat în atenție. Dacă arta are un scop hedonistic, satisfacerea plăcerii, medicina se încunună de satisfacția reușitei, a restabilirii echilibrului funcțional al organismului uman. Medicul și pictorul au limbaje universale. Ei recreează arhitecturi. Genialitatea îi încoronează pe amândoi. Simetria lui Cardanus corespunde armoniei lui Paracelsus, reflectate în legile care guvernează ordinea din univers. Prezentarea propriei sale persoane, ca un tot psihosomatic în De propria vita este o ilustrare a concepției sale arhitecturale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
impus ca scriitoare cu peste zece cărți publicate și cu două bestselleruri: Nașterea lui Venus, tradusă în douăzeci și patru de țări, în curs de ecranizare, și În compania curtezanei, publicată în anul 2006, tradusă în treizeci de țări. Această ultimă lucrare recreează atmosfera animată a Veneției din prima jumătate a secolului al XVI-lea, unde, se spune, erau mai multe femei ușoare, vânzătoare de plăceri, decât călugărițe. Acțiunea personajelor se desfășoară în Veneția, în Roma și în Florența. Curtezanele marcau viața orășenilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Numai Claudel, hrănit în profunzime cu Eschil, a cărui Orestie a tradus-o, a reluat trilogia cu legătură în marea sa dramă istorică Ostaticul, Pâinea uscată, Tatăl umilit. În prezent unii regizori, precum Ariane Mnouchkine cu Atrizii 16, încearcă să recreeze condițiile reprezentării favorabile trilogiilor cu legătură. Totuși acestea nu sunt decât niște experiențe izolate. 3.2.2. Regula verosimilului și a necesarului Acțiunea dramatică, pentru a constitui un tot, nu poate nici să înceapă, nici să se termine la întâmplare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Diderot în special. Științele care încearcă să exploreze psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza, deși încă departe, se întrevăd deja din suita strălucită de întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni, venit din Italia pentru a recrea Teatrul Italian din Paris în 171638, a meditat îndelung asupra jocului grație triplei sale experiențe de actor, autor dramatic și director de trupă, experiență despre care ne aduce la cunoștință în Istoria teatrului italian (Histoire du théâtre italien, 1728) și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
redusă la a arăta mulțimii istoria pe care mulțimea nu o cunoaște, numai pentru că atunci poate să o travestească în voie." Zola nu concepe interesul pentru acest gen decât în cazul în care autorul, îndrăgostit de adevăr, ar reuși să recreeze cu adevărat atmosfera epocii, să redea viață oamenilor din trecut. Cred că am indicat chiar eu că drama istorică ar câștiga interes numai în ziua în care autorii, renunțând la paiațele de fantezie, își vor da seama că trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face jocul mai natural. Dacă Antoine încearcă să dea locului scenic un maximum de adevăr, nu o face numai pentru a vizualiza ponderea mediului asupra indivizilor, ci și pentru a-i ajuta pe actori să găsească un joc spontan. El recreează viața pe scenă pentru a le facilita identificarea cu personajul pe care îl încarnează, pentru ca ei să-și trăiască rolul. În același scop iluzionist, el refuză convențiile de joc tradiționale. Actorul nu trebuie să se adreseze publicului, putând chiar să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această muzică mai reprezintă și personajele (...), și cu ochii închiși sau cu ochii deschiși în timp ce cântă muzica, iar cuvintele răsună duse de voci la fel de absolut abstracte ca instrumentele orchestrei, noi localizăm în voie cuvinte și muzici și, cu ușurință, spontan, recreăm acțiunea voastră scenică, muzica, decorurile voastre și întreaga dramă." Moștenitori ai lui Wagner în concepția lor asupra fuziunii artelor, Simboliștii cred că muzica, prin puterea ei de sugestie, este cel mai bun acompaniament al dramei. De aceea, piesele lor își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce într-o inimă." De aceea, pentru Mallarmé ca și pentru Maeterlinck, lectura este preferabilă spectacolului, căci reprezentația dăunează puterii imaginației care, numai ea, este capabilă să recreeze universul conceput de autorul dramatic. Însăși noțiunea de reprezentație este pusă sub semnul întrebării de poeții simboliști. Ea li se pare total inutilă, chiar imposibilă. La urma urmei, declară Mallarmé în Note despre teatru (Notes sur le théâtre), o carte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]