15,893 matches
-
cârje timp de patru ani. Cunoscut de istoricul Nicolae Iorga, care venise în vizită la Vama la deputatul liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului 1919, care l-a încredințat doctorului Mamulea de la Palat, să-i redea sănătatea. Constantin Sasu își exprima în poeziile sale, printre altele, suferințele din timpul războiului, bucuria Unirii și duioasa poveste a invalidului mângâiat de bunătatea Reginei, și tratat ireproșabil de doctorul ei. La descendenți, gena creației literare s-a transmis fiicei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
hotărât destul de târziu, abia ce am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că nimeni nu-mi va putea reda candoarea anilor confiscați, iar rănile extrem de dureroase ale copilăriei și adolescenței provocate de ororile comunismului incipient, chiar dacă s-au cicatrizat de mult, pot recidiva în prezent, când nedreptățile și lipsurile de tot felul ne afectează existența chinuită. Spre exemplu, mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un anumit tip combinații de mișcări, așa cum s-a arătat anterior. După părerea specialiștilor în domeniu [T. Dobrescu, C. Jeleascov, S. Macovei, L. Nanu, D. N. Gogoncea;] ritmicitatea motrică este reprezentată în gimnastică de capacitatea de a percepe și a reda prin 46 intermediul actului motric - a particularităților de ritm ale pieselor muzicale, concretizate în: durata diferită a valorilor sunetelor muzicale; succesiunea simetrică și periodică a timpilor forte (accentuați) întro frază muzicală. După aceiași autori muzicalitatea motrică reprezintă capacitatea de a
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
umblau cuvinte grave escroc, bandit, om de nimic. Ceea ce îi spusese ei, toate declarațiile acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Cititorii care se regăsesc în una din ipostazele prezentate mai jos, în urma unei informări temeinice, legale și a unei înțelepte chibzuințe, pot apela oricând la una din instituțiile menționate pentru a-și rezolva problemele cu asociația de proprietari. În continuare, redăm pe scurt câteva aspecte și nemulțumiri care au făcut obiectul multor întrebări și răspunsuri comentate pe internet de mediatori, specialiști sau alte persoane competente, care au oferit soluții de rezolvare, în limitele interpretării corecte a prevederilor legii. Astfel, printre altele
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
sau mai vechi, venețiene sau ciobite, dar nici una dintre ele nu mi-a arătat chipul, nici o sticlă nu mă putea ajuta, căci mereu dădeam cu nasul de același contur impersonal. Nici măcar pozele pe care mi le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ideal dacă toate fetele ar avea noroc de un asemenea soț! - Stai să vezi: povestea ei, pentru că este povestea ei, să nu mă suspectezi cumva că inventez ceva, eu nu am de gând să adaug nici măcar o conjuncție, ți-o redau așa cum am cumpărat-o! Pare a fi o copie la indigo ca multe alte întâmplări cotidiene. Vira a ținut însă să precizeze faptul că ceea ce-mi spune este strict autentic. A pornit prin a-mi aminti că soțul tău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi el, trebuie să trezească o impresie, să aibă un suflet. Eu, care mă obișnuisem să execut desene în serie pe pielea truselor de scris, mă vedeam constrâns să-mi pun la treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ferestrelor, o lumină tulbure se revărsa în cameră. Eram absorbit de o schiță pe care o găseam mai bună decât pe celelalte. Dar ochii? Acestor ochi acuzatori, care păreau să-mi reproșeze greșelile de neiertat, lor nu reușeam să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umbra morții. Ghicisem că trebuia să mor. Chemară medicul, doctorul canaliei, doctorul familiei, care, cum se spunea, ne îngrijise pe toți. Intră, cu turbanul de culoarea urinei și trei fire de păr în barbă. Omul ăsta se lăuda că-i redase tinerețea bunicului meu. Mă îndopase, de mai multe ori, cu un amestec din lapte și buruieni, împotriva voinței mele. Odată, după ce a intrat, se instală la căpătâiul meu, îmi luă pulsul, îmi examină limba și, la urmă, îmi prescrise lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul ei, îmi scăldam fața în respirația ei arzătoare și calmă. Ce căldură plăcută și însuflețitoare: respirându-i efluviile, în câteva minute mi-ar fi redat fără îndoială viața. Oh! de câtă vreme credeam că toată lumea trebuia să aibă, ca mine, o respirație de foc? Scrutam întunericul ca să mă conving că nu mai este nimeni în cameră, vreunul din amanții ei. Nu, era singură și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am părut niciodată mai străin mie Însumi ca În momentul cînd m-am descoperit, simplu spectator, ieșind din sală, cu sentimentul că redevin serios. Penibil sentiment. Această simplă și minunată Întîmplare, În care am regăsit geniul eternului teatru, m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că am limite comprehensive, ori unii gazetari exagerează, dar nu pot pricepe titluri de genul „Marcela Motoc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
văd! Fiindcă eu știu cum arăta tata, nu trebuie să-mi arate poza lui un altul, care nici nu l-a cunoscut!”...Infantila compa rație, ce vroia să spună : că după modelul Sică Alexan drescu, nimic nu-l mai poate reda, oriunde În lume, pe ade văratul Caragiale. Teorie falsă și semidoctă - oricît de mare respect am avea pentru galeria de aur a teatrului românesc din deceniile cinci-șase ale secolului trecut, trebuie să recunoaștem că acestia nu erau niște erudiți. Deci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jurnal, exprimă ceva consumat deja, ceva peste care trebuie să se aștearnă în primul rând, timpul (jurnalul însemnând, nu-i așa (?!), înainte de toate, lupta omului cu timpul). Deziluzia mea a fost de fapt că niciodată nu am fost capabil să redau în cuvinte ceea ce simțeam atât la apariția Iozefinei, în salon, cât și la rostirea acestor cuvinte, parcă venite din cele mai intime lăcașuri ale ființei ei. În acele momente nu mi-o puteam imagina nici într-un caz împărțind patul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea noastră, a oamenilor, ar ține de integritatea în primul rând, a statuilor acestora a lor). Imposibil să nu ajungi astfel, cu gândul și la Nietzsche. Asta-i bună! Practic, ceea ce începusem eu să fac în seara de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel ciung, o fi fost cel care făcea când era întreagă, gestul pudic-vezi statuia lui Praxitele), acuma căzuse beleaua tot pe ea. Și chiar dacă nu aveam cum s-o redau întreagă umanității, tot găseam suficientă ambiție să o readuc la viață, adică mai precis, la starea dinainte. Se pare că gena lui Pygmalion, din mine, fusese totuși hotărâtoare. Și, la urma urmelor, oare n-aș fi putut reconstitui eu traseul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar cine a reușit vreodată să scape de-un roi de viespi, ce să mai vorbim de miliardele de virusuri, bacterii, germeni și spori care parcă ne declaraseră război? Lupta seculară dintre oameni și microorganisme de-a lungul vremurilor e redată și În multe izvoare bisericești, cum ar fi această cronică aparținând, se pare, Sfântului Ioan Numărătorul (1840-1911 d.C.), intitulată Meliores hinc 118 intermissio (Mai buni după pauză), manuscris aflat În arhivele secrete ale Vaticanului, secția sport. „Primele secole după Cristos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pare incomodă, dar nu e. Cât despre divele mai apropiate vremurilor noastre, ele prezentau un singur neajuns: din pricina drepturilor de imagine, trebuia să te mulțumești cu serviciile unor Anjelina Jolly sau Marylynn Munro. După ce acest veritabil ciclon erotic m-a redat, mai mult mort decât viu, sărăcăcioasei lumi reale, am zăcut câteva ore pe mochetă. De-abia revenit printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate ale pachetului de servicii contracost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Jagger au depus lăudabile eforturi În acest sens, Întregul gen femeiesc nu va putea fi posedat niciodată. O singură carte e extrasă din pachet, filată, răsucită pe toate părțile și așezată pe masă, În timp ce gemetele, mișcările și acțiunile ei sunt redate cu lux de amănunte auditoriului masculin. Fișa de parcurs a fiecărei călătorii e completată cu o minuțiozitate incredibilă, având În vedere că e plină de minciunele și neobrăzate exagerări, iar În tot acest timp celelalte rămân, cel puțin până la următoarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mi-au dat viața pe care acum vrei să mi-o reînnoiești ca pe-o ofertă bancară; totuși, după atâta timp, s-au transformat În niște străini. Nu-i mai simt ai mei și tehnologia dumitale nu mi-i poate reda. Ea poate crea doar matusalemi goi de amintiri, oameni atât de bătrâni, Încât au practic aceeași vârstă, care arată toți la fel, cu aceleași dorințe și preocupări, cu aceleași visuri sparte. Nu mai vezi un om mergând sprijinit În baston
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eram, așadar, o simplă ficțiune În mintea unui autor de romane polițiste. Cele douăzeci și patru de cărți scrise de Dmitri Kuznețov mi-o confirmaseră. Manuscrisul ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era redată În opera lui Kuznețov sau, mai bine zis, toată viața mea se desfășurase după cele scrise acolo. Lumea? O imensă butaforie, un teatru ambulant. Păpuși ascunzând sub poale alte păpuși, un șir de vagoane În mers, fiecare trăgându-l prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tîrziu, Sadoveanu: Cînd iese hogea în drum pentru treaba cea mică, apoi se-ndeamnă lîngă el tot satu^ cu cea mare... Căruțașul nostru s-a veselit numaidecît de vorbele groase și naive ale tătarului, pe care eu nu le pot reda decît cu eufemisme. (Ostrovul lupilor). în proza 24 iunie a aceluiași, blestemele Rarucăi evocă "intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dîndu-le destinații uluitoare", iar autorul comentează cu un zîmbet bine dozat: "Vocabularul rudarilor, pe care mă sfiesc să-l
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
clipa. Am mai întîlnit acest procedeu al momentului magic trăit ca bucurie spontană care suspendă totul în jur în Amelie (1991) al lui Jean-Pierre Jeunet. De asemenea, exagerările și un anumit burlesc fac parte din strategia lui Kusturica de a reda bucuria în forme simple, stenice, directe, ca în pictura naivă, însă acest fapt este dublat în film de o artă deosebită a peisajului. Există o frumusețe extraordinară a locurilor pe care regizorul o captează și o lasă să vorbească de la
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]