3,612 matches
-
discurs, este aceea de a purifica demersul printr-o eliminare, metodică și sistematică, a oricărei pre concepții și prejudecăți care ar bloca de la bun început gestulașezării față în față a mai multe tradiții religioase, înțele gerea aducerii lor împreună și redarea mesajului prin cu vinte și imagini. Dificultatea constă în a lăsa mesajul și deci lucrarea să se nască fără a construi o păpușă din colaje aparținând altor autori, altor sisteme de gândire sau tradiții, decupând și recompunând aceleași „cioburi“. Dimensiunea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa. 442 Este singura autoritate competentă să se pronunțe cu privire la persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești, modalitățile în care se exercită acestea, decaderea totală sau parțială din exercițiul acestor drepturi, sau redarea exercițiului lor. 443 Aceasta include instituirea tutelei (când ambii părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din drepturi sau puși sub interdicție; tutorii trebuie evaluați de către D.G.A.S.P.C.; se acordă prioritate membrilor familiei extinse, adică părinții și rudele acestuia până la gradul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
egoism etic", din moment ce indivizii servesc atingerea interesului colectiv prin urmărirea celor individuale 422. În fine, în legătură cu dilema socială a altruistului se află "anarhismul", o ideologie care respinge orice formă de control social, singurul bun public acceptat fiind autonomia individuală 423. Redarea acestui tip de analiză utilizat în teoria politică indică, așadar, că ideologia este interpretată, dincolo de formele plurale pe care le poate luat în funcție de contextele în care se manifestă, ca o formă instrumentală de raționalitate. Rolul său politic, acela de a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Recviem”; Ludwig van Beethoven - „Simfonia a IX-a - Oda Bucuriei”, „Sonata lunii”; Giuseppe Verdi „Otello”, „Aida”, „Traviata”, „Rigoletto”, Nabucco; Johann Strauss - „Dunărea albastră”, „Vals imperial”, „Sânge vienez”; Richard Wagner-„Inelul Nibelungilor”, „Olandezul Zburător”, „Lohengrin” Realismul o avea ca principiu artistic redarea realității în cadrele ei esențiale Honoré de Balzac „Comedia umana”, „Iluzii pierdute”, „Medicul de țară”; Gustave Flaubert „Doamna Bovary”, „Educația sentimentală”; Charles Dickens „David Copperfield”, „Oliver Twist”, „Marile Speranțe”; Lev Tolstoi „Cazacii”, „Război și pace”, „Anna Karenina”; Feodor Mihailovici Dostoievski
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
αυτός έαντου. Termenul έκστασις<footnote Asupra utilizării date de Grigorie limbajului extazului, a se vedea Völker, Gregor von Nyssa als Mystiker (Wiesbaden, 1955), p. 202 f., Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique (Paris, 1954), pp. 259-273. footnote>, pentru care o bună redare o constituie poate franțuzescul sortie de soi (evadarea sau ieșirea din sine), este sugerat prin menționarea beției, dar este utilizat pentru a denota îndepărtarea de un plan inferior al virtuții și apropierea de unul superior. Beția trează este un oximoron
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Huedin (nume de oraș din județul Cluj), Dealul Huedinului (din Depresiunea Huedinului), Depresiunea Huedinului (din Podișul Huedinului), Podișul Huedinului (parte a Podișului Someșan). Numele a fost atestat sub formele Bánfy Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunetelor reprezentative, stabilind între lucru și cuvânt un raport prin care cuvântul să poată provoca o idee despre lucru. „Sistemul primar de producere a limbajului uman nu a putut deci consta, cum experiența și observațiile o demonstrează, decât într-o redare picturală mai mult sau mai puțin completă a lucrurilor denumite, redare permisă de organele vocale a fi efectuată printr-un sunet imitativ al obiectelor reale. „Această zugrăvire imitativă s-a extins din treaptă în treaptă, din nuanță în nuanță, prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvântul să poată provoca o idee despre lucru. „Sistemul primar de producere a limbajului uman nu a putut deci consta, cum experiența și observațiile o demonstrează, decât într-o redare picturală mai mult sau mai puțin completă a lucrurilor denumite, redare permisă de organele vocale a fi efectuată printr-un sunet imitativ al obiectelor reale. „Această zugrăvire imitativă s-a extins din treaptă în treaptă, din nuanță în nuanță, prin toate mijloacele posibile, bune sau rele, de la numele de lucruri cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Totodată, desprins de natura care l-a creat și devenit semn obiectiv al unui sens, segmentul sonor și componentele sale acustice devin sistem fonetic cu caracteristici specifice fiecărei limbi, iar evoluția acestui sistem nu mai este determinată decât de necesitatea redării cât mai exacte a sensului. Așa se explică faptul că în „faza civilizată” limbile conțin în latura lor acustică „principii” din „faza sălbăticiei”, cu deosebirea totuși că toporul de piatră a devenit dalta sculptorului, iar mecanismul primitiv de aprindere a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
silabic, aglutinant și flexionar, dar care poate genera la oricare din aceste stadii o limbă capabilă să satisfacă orice nivel de cultură și civilizație. Se vede limpede că modelul indoeuropean de limbă nu este nici unicul și nici obligatoriu pentru redarea completă a funcțiilor și raporturilor gramaticale. Nu există limbi superioare și limbi inferioare, deosebirea între limbi constă în nivelul de cunoaștere și de cultură pe care îl exprimă, căruia îi slujesc ca instrument de gândire. Nu există legi fonetice sau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, așa cum se găsesc ele în scrierile respective, așa ceva aș îndrăzni să primesc, căci [în astfel de cazuri] nu se poate depăși decât cu puțin textul, iar [prelegerea] depinde mai mult de redarea fidelă și clară a celor știute decât de prelucrarea extensivă a sistemelor respective” (Ib., 48). Reînnoindu-și opțiunea la 28. III 1874, E. spune că s-a apucat în acest sens de lucru și că se pregătește pentru a elabora
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
laturi devenind unitate a cunoașterii stocată în memorie și pasibilă a fi reprodusă din memorie. 3. Capacitatea fiziologică a omului de a produce o gamă largă de sunete stă la baza nuanțării și diversificării zonale a segmentului sonor folosit pentru redarea aceleiași realități, ca de exemplu rom. păr, vgr. θρίξ, lat pilus, it. pelo, fr. poil, alb. flok, sl. volos/vlas/wlos/las/los, magh. haj, germ. Haar, lit. valaī „părul din coada calului; undiță”, pers. vars, vind. válças „ramură” etc.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este mai mult decât o problemă de etică profesională. A reflecta, înainte de a diagnostica sau prescrie un tratament este lege și nimeni nu o poate eluda. Iată de ce, înainte de orice, medicina este filosofie, dragoste de înțelepciune și responsabilitate, reclamate de redarea sănătății pacientului, de viața lui. Unificarea gândirii dinamice, creative, profunde este imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui Imhotep (cca. 2600 î.Chr), scrib, poet
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
burghezia își joacă foarte activ rolul. Orașele se extind cu tot mai multe cartiere specifice producției industriale și al migrării populației rurale spre alte locuri de muncă. Apar noi probleme de ordin sanitar. După Revoluția franceză a început reforma spitalelor, redarea rolului lor social și medical, scoțându-le de sub tutela clericilor. Spiritul reformelor se extinde și în învățământul medical. Astfel, sunt desființate facultățile de medicină franceze, tributare spiritului de sistem și se creează accesul necondiționat la însușirea artei de a vindeca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Schițele Temă și variațiuni, Situațiunea Europei, Situațiunea, Politică, Succes etc. sunt consacrate gazetăriei politice bazate pe cabotinism și dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din comedii, și anume politica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scenă în calitate de soț și soție, Actorul ne informează în prolog într-un limbaj "moftologic" neaoș, ancorând decisiv eroii lui Shakespeare în universul caragialian și prin alte trimiteri intertextuale la sintagme celebre din Telegrame, De închiriat și alte Momente axate pe redarea atmosferei domestice burgheze: Ce-a urmat după asta... uite... ne spune Cascarelli... punct cu punct. Capuleții și cu ăilalți s-au pupat... și pe urmă au făcut nuntă mare. Fiindcă popa Laurențiu spusese la toată lumea că i-a cununat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fel procedează și în cazul unor dialoguri care pot fi reduse la schema arhicunoscută, renunțând la revărsări de argumente, invective sau imprecații ușor de reconstituit. De închiriat este, din acest punct de vedere o fonogramă cenzurată fără nici o pagubă pentru redarea atmosferei domestice în cele mai mici amănunte: Firește! d-ta nu te amesteci...etc... Și se isprăvește masa cu certuri și lacrimi... Fir-ar a dracului ș-afurisită de viață! etc... Aceeași damă, a treia zi de sf. Gheorghe, către
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic, ne propunem să zăbovim în continuare preț de câteva pagini. 5.2. Comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Balotă, sau o înglobare a acestuia, așa cum nuanțează George Pruteanu 145, cât, mai degrabă, o deghizare a acestuia în comic. Asemenea lui Caragiale și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi se pare mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spațiul intermediar cunoscut în branșă drept "șanț") care desparte cadrele (numite și "viniete"), locul gol în care mintea își derulează pentru sine acțiunea, mișcarea, sensul, ceea ce îl face pe McCloud să boteze banda desenată "arta invizibilă".523 De fapt, tocmai redarea senzației desfășurării temporale într-un cadru static a constituit marea încercare pentru autorii de bandă desenată, diferitele soluții propuse marcând principalele inovații în domeniu.524 Această contradicție internă, a voinței de reconciliere a spațiului reprezentării statice cu timpul unei narațiuni
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în Queensland, unde publicul avea cel mult vârsta adolescenței. Temele SF sunt întrebuințate în comentariul social, din care reiese aversiunea generală față de orice formă de totalitarism, deși unii artiști publică în reviste de orientare stângistă. În fine, cele mai bune redări ale moravurilor și reflexelor gestuale și lingvistice sunt expuse în banda desenată umoristică, în ciuda stilului caricatural (în anii '60 fuseseră importate din SUA titlurile underground, care ridicau Fig. 21 Cenzura din Australia duce adesea la situații absurde: cuțitul nefiind reprezentat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]