3,182 matches
-
ale generației sale și, totodată, într-un plan secund și mai anevoie sesizabil, într-o linie de continuitate a poeziei transilvănene. În Muzeul de iarnă (1986), volumul de debut, B. cultivă o poezie a sensurilor grave, a esențelor, o poezie reflexivă privind condiția omului în lume, impactul acestuia cu o realitate de regulă ostilă. Două din cele trei cicluri ale volumului sunt consacrate, după observația lui Nicolae Manolescu, în bună măsură, poeticului, facerii poeziei, a poemelor care, la rândul lor, ca
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi întâlnită o adevărată terminologie poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li-se altele mai noi („metaforuri”, „eleghie”). Termenul „poézie”, cu
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
poetul C., autor a trei volume apărute într-un ritm susținut: Semn (1968), Versuri (1970), Umbre de apă (1972). Poezia lui este perfect consubstanțială cu opțiunile sale teoretice, mizând convergent pe o scriitură emfatic modernistă, ca și pe o substanță reflexivă acuzat intelectualistă, excentrică ideologic și tematic în epocă. Un ciclu de poeme, atribuit (în Versuri) autorului imaginar Zacharias Lichter, face publică relația de continuitate a poeziei cu miniromanul eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor). Concepută
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
În fond, prin tot ce a scris până acum, indiferent de gen, de tematică de metodologie sau de limbă, C. iluminează relația, lunecătoare în cultură, dintre Multiplu și Unu din care, ca intelectual al timpului său, a făcut un topos reflexiv. Uităm adesea că un critic adevărat [...] e de fapt un „scriitor” pe care-l citim pentru el însuși, nu numai un simplu comentator de literatură. [...] Sub acest raport, Matei Călinescu e, probabil, singurul care continuă în mod decis (și conștient
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
găsirii răspunsurilor, poezia fiind după C. un spațiu al dilemelor, o continuă interogație. Publică un singur volum de versuri în dialectul aromân, Așteptu soarili (1985). După ce închină câteva poeme graiului de acasă, din Macedonia, el încearcă același tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât mai departe,/ La ce-ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
sau colective, elogiind fapte de spirit sau moralizatoare. Inspirate din Esop, cele șase fabule pe care le-a compus se remarcă prin forma clasică și prin conținutul moralizator adaptat realităților rusești. Cele unsprezece scrisori literare și filosofice dezvăluie un poet reflexiv, sceptic, decepționat, melancolic și contradictoriu. Cunoscător al mișcării iluministe, C. a propagat în Rusia ideile europene despre progres, cultură și civilizație, natură și societate, recomandând sistemul raționalist, cartezian. Opera sa este tipărită postum. Prima ediție a Satirelor este scoasă la
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
în membrul superior afectat; rezistența opusă flexiei membrului inferior valid provoacă extensia membrului inferior afectat, iar rezistența la extensie determină flexia membrului inferior afectat. Tratamentul se bazează pe repetarea mișcării normale, în secvențele dezvoltării ei neurologice, pornind de la baza sa reflexivă la controlul voluntar, până la mișcările individualizate care vor putea fi utilizate în mod funcțional. Pentru întărirea sinergiilor vor fi utilizați stimulii proprioceptivi și exteroceptivi. La producerea mișcării voluntare i se cere pacientului să contracte izometric grupele de mușchi, apoi să
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
adevărat, de data asta, că nu avusesem copii, nici un fiu sau o fiică iubiți care să fi resimțit durerea pierderii mele, mama lor. Dar dintr-odată toată această tristețe-bucurie s-a evaporat, iar eu am intrat Într-o stare mai reflexivă. Când mă gândesc că toată viața mea nimeni nu m-a iubit total și cu disperare. O, am crezut la un moment dat că Stefan Cheval simțea acest lucru pentru mine - da, acel Stefan Cheval, cel faimos, cu nota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții, dl Dan C. Mihăilescu, un scop de exorcizare, caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că omul se află sub timp) pare un fapt de primă instanță. Ar putea ține de atitudinea noastră naturală. Nu însă și atunci când Hegel spune, în „Introducere“ la Filozofia spiritului, că . Acum paradoxul este căutat cu grijă, iar atitudinea devine reflexivă. În alte cazuri însă, atitudinea naturală descoperă ea însăși paradoxuri surprinzătoare, nonsensuri subtile (ca în sentința anonimă: „nimic nu începe unde începe“). Se dovedește a fi de secundă instanță în chiar această primă instanță. Iar atitudinea elaborată poate să facă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că omul se află sub timp) pare un fapt de primă instanță. Ar putea ține de atitudinea noastră naturală. Nu însă și atunci când Hegel spune, în „Introducere“ la Filozofia spiritului, că . Acum paradoxul este căutat cu grijă, iar atitudinea devine reflexivă. În alte cazuri însă, atitudinea naturală descoperă ea însăși paradoxuri surprinzătoare, nonsensuri subtile (ca în sentința anonimă: „nimic nu începe unde începe“). Se dovedește a fi de secundă instanță în chiar această primă instanță. Iar atitudinea elaborată poate să facă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții, dl Dan C. Mihăilescu, un scop de exorcizare, caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este mobilă. Ea este, totodată, în sens mecanic, reproducătoarea cea mal fidelă, creând cunoscuta iluzie (în cazul animalelor ori al copiilor până la o anumită vîrstă) a două corpuri diferite față în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei conștiințe reflexive. Viciul el (de "formă") este acela de a inversa perspectiva, de a provoca o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
micșorare a spațiului despărțitor, și o îndepărtare imaginară, necesară "purității" iubirii, dar și coerenței discursului fictiv, imaginar. Astfel încît relația erotică, prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e o predispoziție existențială. Reuniunea lor la „Confluențe lirice” nu are scopul formării unei comunități, ci al unui climat creativ ce se contrapune durității „realității imediate”, indiferent dacă acești poeți sunt eminamente lirici sau cerebrali, dacă își exteriorizează confesiv sau reflexiv sentimentele, dacă dau putere mai mare sau mai mică conotației, dacă trăirile lor sunt mai mult sau mai puțin spiritualizate. Intruziunea poeziei în cotidian, făcută prin „Confluente lirice”, este binevenită și antologia prezentă o dezvăluie. Editarea ei este un act
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spaimă e vorba, spaima în fața necunoscutului), am dat-o pe critică, cea legată de porci. Din anumite motive, Martina a râs cu poftă și de chestia asta. Ca mai toți oamenii, Martina are două feluri de a râde, cel politicos reflexiv, și cel real. Râsul real al Martinei e cel mai puțin feminin din câte am auzit vreodată - sălbatic, copilăresc, dar simfonic, cu niveluri concurente și tensiuni. — De fapt, porcii sunt mai deștepți decât câinii. Au creierul mai mare în comparație cu dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scara evoluției spre protozoare, nu mai văd rostul de-a mă bărbieri, spăla pe dinți, da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros, nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu. Nu-mi place. Din nefericire - sau din fericire - tata a murit În ’67. N-a apucat... liberarea României, deci a fost scutit de Încă un prilej de suspiciune. Din nefericire, România nu s-a liberat (nu este vorba de reflexivul: s-a, pe sine, se - ci de... impersonal). Dar Românii nu au nevoie ca România să se (impersonal) libereze, pentru ca să caute, să găsească suspecți, vinovați de propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noastre, ci din însăși existența noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin urmare, mirarea filosofului de azi nu este o abandonare acritică, ci o oprire reflexivă în fața limitelor intrinseci răspunsului epistemologic dat acestei lumi; este mirare și totodată spirit critic la puterea a doua. Acesta este celălalt nivel, ce urmează imediat celui dintâi, și de care este strâns legat, asupra căruia ne oprim acum. Dacă la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]