269,203 matches
-
exemplificată prin ultimele povestiri cuprinse într-o antologie bine alcătuită. E lăudabil exercițiul de apropiere a lui Marius Chivu de unul din marii noștri clasici, într-o vreme în care tinerii noștri critici aflați în arena actualității nu au nici o relație semnificativă cu istoria literaturii române. Într-o literatură dominată, în sectorul epic, de povestitori, Mihail Sadoveanu e campionul absolut: cel mai productiv și cel mai artist. Are rivali, de la Neculce și Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am promis, modul cum iubesc personajele sadoveniene. Detaliile, la care nu mă pot opri aici decât puțin, au savoarea lor. Nu pot evita în comentariu alunecarea în frivolitate, de care Sadoveanu e aproape întotdeauna
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
-l aștepta pe el. Cînd Laurențiu lipsea din București și încercam să-i dau de urmă, prietenii comuni pe care îi întrebam dacă știu unde este îmi indicau simultan localități aflate la mare distanță una de alta. Ulici avea o relație specială cu timpul și cu spațiul. Dispărea de undeva știind să rămână prezent acolo și după aceea, iar cînd apărea altundeva, aflai că se află acolo dinainte de a fi ajuns. Pe Ulici îl însoțea un halou special, care i-o
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
se află acolo dinainte de a fi ajuns. Pe Ulici îl însoțea un halou special, care i-o lua înainte pe unde se ducea și îi rămînea și în urmă în locurile de unde pleca. Avea o memorie de computer și o relație specială cu cei despre care scria. Le citea cărțile, dar voia să-i și cunoască. Era în stare să meargă în cine știe ce cătun, ca să-l susțină, la fața locului, pe cine știe ce scriitor care tocmai debutase. Dacă scria de bine despre
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
este că abia la sfârșitul lungmetrajului mama și fiul sunt arătați împreună; deși se întâlnesc o dată, Lynch nu lasă spectatorul să vadă scena, ci doar să audă doar cuvintele ei: Nu, nu, Donny, mama te iubește", ceea ce nu sugerează o relație filială tocmai reușită. Dorothy în ipostaza pozitivă de mamă e marginală pentru dezvoltarea dramatică a filmului. în schimb, ea se mișcă, după cum afirma Laura Mulvey, "printre iconografii contradictorii ale maternității". Există și un aspect malefic al personajului, care oscilează - simbolic
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
sale de mamă și așteaptă o pedeapsă care ia forma castrării. Cele două căi prin care se rezolvă această problemă sunt indicate tot de Freud, iar filmul le reflectă pe amândouă: homosexualitatea (înclinațiile lui Frank în această direcție reies din relația lui cu Ben, dar și din sărutul pe gură pe care i-l aplică lui Jeffrey înainte de a-l lovi) și fetișismul (fixația lui Frank pentru catifeaua albastră). Singurul mod în care Frank o poate poseda pe Dorothy e cu
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Dorothy e cu pumnul înfășurat în catifea albastră, fetiș care îi potolește cumva teama de castrare. Luce Irigaray, comentând o contradicție în modul în care Freud descrie complexul lui Oedip, vorbea de competiția fraților al cărei obiect e mama. O relație pseudo-filială se înfiripă și între Dorothy și Jeffrey, în pofida relațiilor lor sexuale: ea i se adresează lui cu numele fiului ei și îl numește un "copil bun". Frank îl vede ca pe un potențial candidat la funcția de fiu al
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
îi potolește cumva teama de castrare. Luce Irigaray, comentând o contradicție în modul în care Freud descrie complexul lui Oedip, vorbea de competiția fraților al cărei obiect e mama. O relație pseudo-filială se înfiripă și între Dorothy și Jeffrey, în pofida relațiilor lor sexuale: ea i se adresează lui cu numele fiului ei și îl numește un "copil bun". Frank îl vede ca pe un potențial candidat la funcția de fiu al lui Dorothy, ceea ce împiedică desfășurarea fanteziei lui incestuoase. De aceea
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele mai bune. Datorită defectelor omului Camil Petrescu, marcat de o excesivă mândrie personală despre care au depus mărturie și alții, E. Lovinescu nu avea o mare
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
ai modernismului, recunoscut ca atare de către amfitrion și de către criticul militant. Florica Ichim restituie integral pentru prima dată, după 70 de ani, acest text, însoțit de o amplă prefață, unde analizează în detaliu, mai ales pe baza agendelor lovinesciene, istoria relațiilor tensionate dintre cei doi. Nu aș trage însă concluzia generală că pe E. Lovinescu Camil Petrescu "îl exaspera ca om, nu-l interesa ca scriitor și publicist", cum afirmă cu hotărâre Florica Ichim (p. 9). Dacă e clar că E.
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
sau chiar mai multe) cu omul și scriitorul Camil Petrescu, înțeles puțin mai târziu decât primele lui manifestări - ceea ce nu înseamnă că nu l-a interesat. Dimpotrivă. Amândoi au fost foarte sensibili unul la reacțiile celuilalt. Între ei era o relație mult mai complexă decât antipatia. A fost o ingratitudine răspunsul violent al lui Camil Petrescu? În principiu - nu, dar prin unele din excesele lui - da. Camil Petrescu are în vedere numai Memoriile lui E. Lovinescu, ca țintă directă, dar își
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
cauzei evreiești de pe o poziție democratică. Meritul impecabilei ținute publicistice a săptămânalului îi revine editorului, Uli Friedberg Vălureanu, cândva ziarist la România liberă, unde era respectat pentru profesionalismul său și iubit pentru generozitatea și umorul de care dădea dovadă în relațiile cu cei din jur. Stabilit acum în Israel, "Uli", cum îi spuneau colegii, continuă să țină sus steagul gazetăriei de bună calitate. P.S. Iată și adresele de care ar putea avea nevoie cei interesați: uli@netvision.net.il și http
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
reconfortantă mai ales pentru criticii literari. Cezar, naratorul masculin al scriitoarei, este un tânăr cu "probleme". Crescut de o mamă deosebit de frumoasă, căci tatăl i-a părăsit devreme, Cezar a preluat în subconștient responsabilitatea protectoare, dar și erotică a bărbatului. Relațiile de mai târziu ale tânărului sunt marcate de legătura maternă, nu se va atașa de nici o fată și se va împăca cu asceza atunci când nu va avea relații sexuale indiferente, pur fizice cu fete agățate de amicul său Sandu. "Viciul
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
Cezar a preluat în subconștient responsabilitatea protectoare, dar și erotică a bărbatului. Relațiile de mai târziu ale tânărului sunt marcate de legătura maternă, nu se va atașa de nici o fată și se va împăca cu asceza atunci când nu va avea relații sexuale indiferente, pur fizice cu fete agățate de amicul său Sandu. "Viciul" lui Cezar e semnul că lucrurile nu sunt deloc ceea ce par a fi: pasiunea maladivă pentru cititul jurnalelor și a însemnărilor intime ale câtorva apropiați și ale profesorului
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
fantezie cu adolescenți puberi. Intruziunea în viața privată a celor din jur nu e un act estetic benign. Fascinația pentru secretele celorlați ascunde existența propriilor angoase: prins între nuditatea străinilor și obscurul din sine, voyeuristul nu poate fi un egolatru. Relația cu sine a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele paradei secretelor. Profesorul de filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă că notațiile sale intime au un cititor-intrus și i se adresează direct. Mărturisirea diaristică - scrisul
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
curgere încântătoare, încântarea fiind datorată, în bună măsură, și imaginației revelate de desenul acestor mișcări. Cele Șase dansuri au fost interpretate de patru perechi, în costume sumare, dar cu peruci, coregrafia dezvăluind aceeași bogăție inventivă și evocând o serie de relații ușor tensionate, dar marcate de umor. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de piese, intitulate Numai vals, aparținând lui Renato Zanella. în primul fragment s-a remarcat, din nou, Simona Noja, printr-o partitură coregrafică de o elegantă expresivitate
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
taxă pentru dreptul de a-și hrăni porcii cu ghindă din pădure), ierbărit (pentru pășunarea vitelor), grosărit (taxă pentru cei aflați "la gros", adică la închisoare), săpunărit (asupra producției de săpun). Denumirile nu sînt totdeauna transparente, și nu presupun neapărat relații de același tip: tutunăritul era taxa pe producția de tutun, dar fumăritul reprezenta impozitul pe casă (casa în care se făcea foc). E cert că ultima denumire stârnește cel mai mult imaginația și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
de Vlad Zografi și Vlad Russo și ajunsă la volumul VI (Rinocerii. Noul locatar), fără îndoială un eveniment de excepție al vieții culturale din România. În al doilea rând, șansa de a se fi aflat în acea specială proximitate datorată relației părinte-copil, precum și de a o rememora și a o descrie la anii maturității, nu denaturează - prin deformări sentimentale - probitatea științifică a acestui omagiu moral și intelectual al fiicei lui Eugčne Ionesco. Așa cum afirma și editorul de la Gallimard, supremul câștig al
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
scrise de Marie-France Ionesco, care urmează a fi depănat după cele șase teme gândite, așa cum am precizat deja, de Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
ceva de pașă bosniac sau de cneaz muntenegrean". îl distingea așijderea pe "patron" o tactică perfidă a intimidării celor socotiți a-i fi adversari, prin intoxicarea opiniei publice, similară cu cea practicată de Securitate (dacă s-ar pune, azi, chestiunea relațiilor sale cu poliția politică, mai mult ca sigur că autorul Săptămînii nebunilor ar susține sus și tare că n-a fost informator, ca și cum atacurile sale imunde împotriva mai tuturor colegilor de scris valoroși n-ar echivala cu postura de consilier
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
nu precizează data și locul apariției inițiale, lectura lor în volum schimbându-le în bună măsură accentele. Dacă în paginile revistelor convenția publicistică a veridicității te obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuși cu naratorul scurtelor texte, acum relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
vârf, el continuă să funcționeze perfect la orizontala societății și de-a dreptul senzațional în subterane. Complicitatea de-o viață a oamenilor de aparat cu șefii lor din sistemul politic comunist s-a cimentat puternic în condițiile de după 1989: din relații de subordonare, ele au devenit relații de conlucrare. Corupția pe scară largă, de la bacșiș la devalizare de bănci, s-a dezvoltat nestingherit pe fondul conlucrării întru ticăloșire al aparatcicilor. Structura demografică a țării - despre care se vorbește rar și doar
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]