1,181 matches
-
milion în australia. Acestora li se adaugă bisericile ortodoxe necalcedoniene (adică Biserica armeniei, bisericile siriace, Biserica coptă, Biserica Etiopiei și cea din India de Sud). Aceste date au doar o valoare aproximativă pentru că se schimbă de la an la an. Dincolo de relativismul statistic, bisericile ortodoxe din întreaga lume au la bază comunități ce se doresc a fi foarte puternice. V.5. Ce este comunitatea creștină? așa cum arată foarte bine pr. Gheorghe Popa, „comuniunea cu apostolii era fundamentală pentru Biserica primară, întrucât ei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fundamentalist”. El face trimitere la baptistul curtis lee laws care l-a folosit în 1920 cu sensul de „reîntoarcere la fundamentele biblice”. Fundamentalist era credinciosul care alegea să își asume datele prime, originare, ale creștinismului, în antiteză cu secularismul și relativismul moral (post) modern. Conform fundametalismului baptist, Biblia conține în sine totul. Trecutul, prezentul și viitorul sunt prezente deopotrivă în textul revelat. Prin urmare, orice adaptare, modificare sau schimbare a ritualului și a textului creștin în acord cu prezentul postmodern, relativist
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
i se oferă lui ca actor și ca spectator, ca om obișnuit și ca istoric. Să spunem mai ales că pentru a rămâne fidel acestui dat plural al istoricității umane, Aron critică aspru evoluționismul determinist, pe de o parte, și relativismul istoric, pe de alta, două strategii opuse, dar, în egală măsură, puțin întemeiate pentru a neutraliza sau a aboli caracterul propriu al condiției istorice a omului și tragicul său specific, care constă tocmai în faptul că omul nu este nici
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
marcate de bonomie și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
orice întrebare sînt precedate de formula: „Cu nevrednicie...” „Mergi la biserică?”, l-am întrebat azi, cînd a trecut pe la noi, văzîndu-l „pus la costum”. „Cu nevrednicie, mă duc”, mi-a zis el. În felul acesta de a răspunde e un relativism extrem. Formula ține, probabil, de „semiotica bătrîneții”. Nu știu de unde și-a însușit-o, dar sînt sigur că motivul care l-a făcut s-o asimileze e scăderea puterii. Brațele încă-i sînt viguroase, în schimb picioarele și le urnește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
principială a perspectivei romanului. Intensitatea, mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un act politic care trebuia făcut o dată și o dată. Ecumenismul criticului francez trebuie salutat, iar dialogul, de-acum consacrat, trebuie continuat. Una dintre frustrările cititorului de literatură franceză este lipsa aplicațiilor pe text sau a formulării vreunei corespondențe Între profesarea “relativismului temperat” teoretic și identificarea lui În textele literaturii franceze actuale sau În percepția instituței literare franceze de azi. Dacă se poate trece cu vederea inexistența propunerilor de Înlocuire a teoriei discreditate cu o alta (constitutiv sau funcțional), este regratată lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le-am Întîlnit și la Amélie Nothomb, la Echenoz În mod special, și le vom regăsi la alți prozatori. Putem vorbi pe de o parte de moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Printre ele enumerăm frecventele situații de comorbiditate cu alte tulburări de personalitate sau cu bolile Axei I - cazul TP borderline fiind mereu un exemplu în acest sens (GUNDERSON, PHILIPS, 1999, KOENIGSBERG și colab., 1999Ă. De asemenea instabilitatea psiho-comportamentală și implicit relativismul fazelor acute a unor pacienți împiedică la rândul ei aplicarea controalelor placebo (HOLLANDER, 2001Ă sau favorizează părăsirea studiului (KELLY și colab., 1992Ă. Intervențiile farmacoterapeutice rămân elective pentru manifestările psihopatologice acute și cele productive și pregătesc sau întrețin terenul terapiilor psiho-sociale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să accepte că, precum observa Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o altă persoană, și al unei culturi o altă cultură. Plasarea fiecăruia dintre noi pe o poziție relativistă asigură cooperarea în căutarea răspunsului. Nu este un relativism extrem, contradictoriu, ci un relativism instrumental (Rorty îl numește pragmatism), care presupune un exercițiu de recunoaștere a celorlalți și prin aceasta remodelarea propriilor „vocabulare“ (autocreația sinelui). Desigur, Wikipedia se oprește la „strângerea cunoașterii din lume“, dar regulile ei capătă rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o altă persoană, și al unei culturi o altă cultură. Plasarea fiecăruia dintre noi pe o poziție relativistă asigură cooperarea în căutarea răspunsului. Nu este un relativism extrem, contradictoriu, ci un relativism instrumental (Rorty îl numește pragmatism), care presupune un exercițiu de recunoaștere a celorlalți și prin aceasta remodelarea propriilor „vocabulare“ (autocreația sinelui). Desigur, Wikipedia se oprește la „strângerea cunoașterii din lume“, dar regulile ei capătă rol și în modelarea democrației, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sau cu un pronunțat caracter sumativ. Regresia se produce, pe de o parte, din cauza recurgerii masive la testele docimologice scrise și precodificate. Pe de altă parte, declinul acestei metode este cauzată și de criticile severe care vizează doza mare de relativism și subiectivism cu care se asociază acordarea de note sau calificative în urma evaluării „față în față“. Cu toate acestea, realitatea educațională din clasă impune folosirea conversației, a dezbaterii orale. Datorită virtuților sale, „ponderea comunicării orale nu poate fi detronată nicicând
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
cel mai în vogă. Preocupările în domeniu au fost și sunt atât de insistente, încât testele reprezintă ele însele o cultură specifică. În literatura de specialitate și în practica educațională, persistă o anumită confuzie terminologică, ambiguitate conceptuală și un anumit relativism. În domeniul educațional sunt folosite următoarele trei concepte între care se pune, în mod eronat, semnul egalității:teste pedagogice; teste docimologice; teste de cunoștințe (Holban I., Teste de cunoștințe, 1995; Radu I.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000). Între aceste trei
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
activitatea culturală a exilaților români la Paris între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre cuvintele-cheie ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și metodele sale de cercetare. în paradigma de cunoaștere în care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. însă, așa cum, în perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este dimensiunea istorică pe care el o dă înțelegerii. Credinței în posibilitatea înțelegerii nedeterminată istoric a operei de artă, filosoful german îi opune concepția prin care orice manifestare particulară trebuie înțeleasă pornind de la contextul epocii sale. Consecința acestei concepții este relativismul înțelegerii istorice, deoarece fiecare epocă trebuie explicată după criteriile sale. Dar hermeneutica istorică, prin descoperirea și asumarea unei conștiințe istorice, facilitează surmontarea'acestui relativism al înțelegerii istorice. Epoca prezentă poate fructifica astfel toate fluctuațiile interpretărilor anterioare, ea fiind privilegiată în raport cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
prin care orice manifestare particulară trebuie înțeleasă pornind de la contextul epocii sale. Consecința acestei concepții este relativismul înțelegerii istorice, deoarece fiecare epocă trebuie explicată după criteriile sale. Dar hermeneutica istorică, prin descoperirea și asumarea unei conștiințe istorice, facilitează surmontarea'acestui relativism al înțelegerii istorice. Epoca prezentă poate fructifica astfel toate fluctuațiile interpretărilor anterioare, ea fiind privilegiată în raport cu trecutul istoric. Dilthey continuă kantianismul sub forma unei critici a rațiunii istorice, adică a capacității omului de a se cunoaște pe sine, societatea și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și economie nimic nu este întâmplător și totul este supus legilor economice. Știința economică este o știință pozitivă, o știință bazată pe legi a căror studiere ne duce la adevăr. Din acest motiv respingem orice tip de negativism, nihilism sau relativism în judecățile despre economie și criza economică. Pe de altă parte trebuie să fim conștienți de complexitatea extremă a legilor sociale și economice. Nu știm încă totul despre oameni și ca atare nu putem ști totul despre manifestările lor, despre
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
au valorile de tip occidental, în primul rând pentru omul occidental. Cât de puternici mai suntem în credințele noastre? Din acest ultim punct de vedere, momentul pare a nu fi unul favorabil, fiind caracterizat, așa cum spune Paul Johnson prin: ascensiunea relativismului moral, declinul responsabilității personale, repudierea valorilor iudeo-creștine și nu în ultimul rând convingerea arogantă că oamenii pot rezolva toate misterele universului doar cu propriul intelect...101. De asemenea, dacă aceste strategii de integrare se vor baza în continuare pe fundamentul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de muncă (exasperantă uneori pentru colaboratori), ambiția, încrederea în sine, tactul, priceperea administrativă etc. Adaug că toate sunt calități riscante. Îl contemplu adesea pe mai tânărul meu amic cu o (nu întotdeauna mărturisită) îngrijorare. Pariul lui implică, uneori, înzestrări acrobatice, relativisme dizolvante, melancolii, vanități, cinisme de circumstanță și decepții. Răzvan e prea inteligent ca să nu le știe. Dar sunt încredințat că modul lui tonic de a se confrunta cu sine și cu lumea din jur („nu veți auzi de la mine o
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
scrie: "Privați de sucul blând al continuității, crescuți în tensiune și disciplină, cam după cum a dat bunul Dumnezeu" , cu toții ne recunoaștem cam în aceleași semne: alternativa, dubiul, în sensul tragic și actual de a fi o generație care încearcă, între relativismul drag și absolutismul aspru, ieșirea CU ORICE PRE} din îndoială." Sau: "crescută în vremuri anormale și plăsmuită în tensiunea acestor vremi, generația noastră nu e făcută pe măsura vremilor normale. E în ea ceva neisprăvit, ceva care nu se potrivește
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
coordonatorii nu dau semne că ar revendica originalitatea. Cum menționează Mario J. Valdés în Prefață (ca editor al Proiectului de Istorie Literară), abordarea este o "traducere" a Școlii Analelor în limbajul istoriei literare, o reacție la neopozitivism, necontaminată însă de relativismul impresionist (benefic uneori, aș adăuga). Istoria literară, spun coordonatorii, nu este simplă factologie, ci contextualizare. Mai mult, fragmentarismul, continuitățile și discontinuitățile, figurile bîntuitoare rescriu istoria. Cum să te descurci în acest hățiș conceptual atît de strîns și să menții dreapta
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
Or, Alexandru Paleologu a întrupat spiritul ironic-paradoxal inaugurat în eseistica română de Paul Zarifopol - acesta însuși ieșind din mantaua lui Caragiale - și ajuns azi, spre imensa noastră pagubă, de izbeliște. Într-o lume de încruntați și de corecți-politic, evident că relativismul susținut cu superbie de Alexandru Paleologu zgâria neplăcut urechile otrăvite de consumul nesățios de sintagme-de-a-gata. De aceea, scrisul său e sortit să se adreseze, asemeni ceaiurilor scumpe, pipelor din lemn nobil și coniacului de clasă unei minorități veșnic primejduite, câtorva
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
găsire a glorioasei căi de mijloc. Krausz gîndește și scrie în tradiția filozofiei analitice: format la Oxford, elev cîndva al marelui Bertrand Russell și unul dintre îngrijitorii operei lui Collingwood, studiile pe care le-a publicat pînă acum abordează subiectul relativismului din perspectiva unui nerelativist cumpătat (sau a unui raționalist emancipat). Pe lîngă faptul că e autorul unor cărți importante, dintre care una semnată împreună cu Joseph Margolis, un nume răsunător peste ocean, Krausz este și pictor (cu cîteva expoziții importante) și
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
E bizar, dar adevărat: niște intelectuali care citesc lumea fizică prin prisma lui Einstein și Heisenberg continuă să citească lumea romanescă prin vechea grilă newtoniană. Altfel spus, rămîn atrași de realismul romanului din secolul al XIX-lea, incapabili să admită relativismul noului roman post proustian. Acest fapt n-are decît o singură explicație, aceea că fiecare domeniu al cunoașterii - umaniste sau pozitive - se mișcă după reguli proprii, posedă inerții diferite și nu ține neapărat seama de ce se petrece în domeniile celelalte
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]