2,299 matches
-
de vîrstă, zise Libby. Fii o mamă bună și fă-ne două curcubee albe. îE pricepută la curcubee albe). Solveig era cea mai impunătoare dintre fete, iar cealaltă, Joy, cea mai măruntă. Toate aveau aproape aceeași vîrstă și se purtau relaxat și prietenește. Lanark nu făcea distincție între ele, dar avea un sentiment liniștitor, pentru că era singurul bărbat de-acolo. — Trebuie să-l convingem pe Lanark că-i celebru, zise Libby. Rîseră toate și cealaltă Joy, care măsura picături de lichior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să ajung în vîrf înaintea ta. Cărarea a fost făcută de oameni inteligenți care știau care este drumul cel mai rapid. — Du-te pe-acolo, zise Alexander și o luă la goană prin prăpastia adîncă. Lanark începu să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile abia audibile, tusea și freamătul se potoliră. în această tăcere, figura lui, relaxată, dar nemișcată, cîștigă în putere și autoritate pînă ce întregul cerc de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce o tăcere absolută. Se lăsa asupra lui ca o bulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi văzu pleoapele fremătând și ochii care încercau să se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la viitoarele alegeri pentru postul de director al acesteia. Dintre toți oamenii care-l văzuseră pe monstru, Kent era singurul care-și scosese arma. Acum, degetele lui îi mângâiau țeava metalică. Grosvenor auzi un alt glas, mai adânc și mai relaxat decât primul, era glasul lui Hal Morton, conducătorul expediției: - Tocmai de aceea te-ai îmbarcat pe această navă. Fiindcă dumneata, dragul meu Kent, nu lași nimic la voia întâmplării. Era o remarcă foarte amicală. Morton trecea peste faptul că Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
patru de etaje. Aceasta era o bancă mare în care părea absurd să depui sume infime, de cincisprezece unități, dar funcționarul de la casă acceptă, fără nici un comentariu, suma depusă de Cayle, luându-i însă și amprentele. Părăsi banca mult mai relaxat decât fusese de la jefuirea lui și până atunci. Avea deci un cont de economii. Era îmbrăcat cum trebuie, mai rămânea un singur lucru pentru a putea purcede la cea de-a treia fază a carierei lui de jucător de jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se simți mult mai relaxat decât la alte investigații, deși chipul oftalmoloagei nu lăsa să treacă nimic care să-i trimită indicii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Se trezi spovedindu-se ca la psiholog și înflorind o descriere migăloasă despre căderile lui în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ea în funcție de relația cu ceilalți. Formele de manifestare ale limbajului corpului depind de relația dintre poziția mâinii cu aceea a spatelui și a picioarelor: odintre poziția mâinii cu spatele încovoiat (ținută umilă) odintre poziția mâinii cu umerii și trunchiul relaxat (ținută normală), odintre poziția mâinii cu capul sus sau aplecat (participare afectivă), odintre poziția mâinii cu ochii, care privesc drept (ținută hotărâtă), odintre poziția mâinii cu ochii, care se uită în jos (ținută umilă), odintre poziția mâinii cu modul în
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cum se sprijină pe scaune, cu picioare lipite (poziție formală), odintre poziția mâinii și cum se sprijină pe scaune, la un bărbat picior peste picior (poziție demonstrativă), odintre poziția mâinii și cum se sprijină pe scaune, la o femeie poziția relaxată (poziție provocatoare), odintre poziția mâinii și cum se sprijină pe scaune, a sta pe marginea scaunului (atenție sau nesiguranță), orelația dintre poziția mâinii și cum se sprijină pe scaune, a sta cufundat pe scaun (lipsă de tensiune). Aceste mișcări ale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
bătrânului său prieten ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lansarea va avea loc pe 25. Având confirmarea, mi-au promis că vor veni negreșit. în sfârșit, iată că a sosit și ziua sortită lansării, 25 august 2010. De dimineață e chiar cald, va fi ceva caniculă. Sunt foarte calm, relaxat, gândindu-mă că în final totul va fi bine. Dacă dl. Ion Popescu-Sireteanu a făcut aprecieri deosebite la primirea volumului ce se lansează acum și mi-a dăruit volumul „Ziditor de cuvinte” cu un autograf special - deosebit, nu se poate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din nou formularul pe sub geam. —Bine, domnule Blyth-Pullen, mă întorc într-o secundă, spuse Tony. Henry se așeză în locul său obișnuit din zona de așteptare și începu să frunzărească un exemplar din numărul de ieri al Evening Standard. Dacă părea relaxat, asta se-ntâmpla pentru că era într-adevăr astfel. În primul rând, avea de-a face cu angajații BA, nu cu Departamentul de Bunuri și Vamă al Maiestății Sale. Sigur, cei de la Vamă i-ar verifica actele, dar nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ne urmăresc fără să lovească. De ce nu ne elimină pur și simplu. Îi omoară pe toți ceilalți. Uri mestecă o vreme, ca și cum ar fi încercat să-și înghită furia. Vorbi în cele din urmă, făcând eforturi evidente să pară mai relaxat decât era. —Din experiența mea de fost ofițer de securitate în Forțele de Apărare Israeliene, aș spune că faptul că ne urmăresc așa, fără să lovească, nu poate însemna decât un singur lucru din două. —OK. Fie e prea riscant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își luă și notițe. Pentru că își jurase că va obține o reacție de la Lisa. Acum, era jos, între picioarele ei, muncind din greu de jumătate de oră, cu degetele înțepenite, dureri în limbă, genunchii juliți ... dar corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete sau gâfâieli ... Nimic. El se epuiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în fața clasei. Alex se duse direct la ea. — Tu cine naiba ești? Femeia zâmbi calm și întinse mâna. — Bună ziua, doamnă Burnet. Sunt Casey Rogers. Îmi pare rău că a trebuit să bateți atâta drum. Era atât de liniștită și de relaxată, încât Alex se simți dezarmată. Își puse mâinile în șolduri, gâfâind și încercând să-și regleze respirația. Care este problema, Casey? — Nu este nici o problemă, doamnă Burnet. — Lucrezi la biroul meu? — Nu, Dumnezeule. Lucrez la cabinetul doctorului Hughes. Domnul doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi intrat doar ca să arunce o privire rapidă, se asigura În sinea ei, pe când studia fațadele magazinelor. Își aprinse o țigară și, În vreme ce fumul Îi ieșea din gură, răsucindu-se În spirale, Începu să se simtă mai bine, aproape relaxată. O femeie care fuma pe stradă nu era privită cu prea mult respect În Istanbul, Însă cui Îi păsa de chestia aia? ridică Zeliha din umeri. Nu purta deja un război Împotriva Întregii societăți? Acestea fiind zise, se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ooo, miros grozav, a spus radiind mătușa Banu când s-a Întors la masă purtând simits pe fiecare braț, ca un acrobat gata să jongleze cu cercuri. A lăsat câte unul În fața fiecăreia, Împrăștiind semințele de susan peste tot. Vădit relaxată acum, că avea un stoc considerabil de carbohidrați, mătușa Banu s-a apucat să-i Înfulece, combinând simit-ul cu börek și börek-ul cu pâine. Însă imediat după aceea, fie pentru că fusese cuprinsă de o arsură la stomac, fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
etajul acesta ultima dată când am mai fost pe aici. S-au întors din drum, iar Porfiri o luă înainte. Ușa de la camera 72 era deschisă. Înainte de a junge în dreptul ei, Porfiri auzi două voci bărbătești înăuntru, una ușoară și relaxată, cealaltă forțată, de bariton. Dezbaterea era pasinonantă, dar civilizată, încât Porfiri simți pe loc prietenia și admirația mutuală dintre cei doi bărbați. ă ... dar eu susțin că gândirea unui filozof este conținută în limbajul său. ă Ceea ce spui, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri se îndreptă spre cadavru și se aplecă pentru a-i întoarce capul. Pe fața încremenită, ochii îi erau înca deschiși. Salitov inspectă restul apartamentului cu revolverul în față și se întoarse după o clipă cu expresia feței vizibil mai relaxată. ă Nu-i nimeni aici. ă Ești sigur? ă Am căutat peste tot. Mai este o încăpere legată de asta, o bucătărie mică. ă Iar ferestrele? ă Le-am verificat pe toate. Încuiate pe dinăuntru. Ăsta-i Govorov? Salitov îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine. Cum Îți place expoziția? se auzi spunând, surprinsă de cât de lejer vorbea cu acest străin. — Îmi place la nebunie! Tipul luă o gustare de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
decât cei din New York. Mult mai puțin dispuși să accepte... ce le aduce viața... — Deci legenda e adevărată, nu-i doar un clișeu? Întrebă Kitty. — Da. Iar oamenii sunt mai Înceți decât cei din New York, ei pretind că sunt mai relaxați, dar de fapt mintea nu le funcționează la fel de repede. Așa stau lucrurile cu majoritatea. A, da, și toți au impresia că te pot răpune cu calmul lor de L.A.! Dar nu e adevărat, mai degrabă Îi răpui tu pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prietena din Paris, timpul care se scursese, totul. Își continuară, cu respirația tăiată, plimbarea prin frigul și zăpada din jurul lacului. — Parcă te și văd În casa mea din Bel Air, scriind În camera mică de pe colț, zise el, fericit și relaxat acum, În timp ce eu lucrez la pozele mele În laborator. Și poți să Înveți și tu repede meșteșugul meu, nu-i mare lucru, doar programul de corectare a culorilor, ești genul vizual, ca și mine. Putem lucra Împreună... o să ne distrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine? Fosta nevastă, fiica noastră, companiile de cărți de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil? — Nici măcar nu vor băga de seamă că ai dispărut. — Așadar, cînd va Începe această vînătoare spirituală de hoituri? Întreabă Wakefield, pe un ton mai relaxat decît el Însuși. — Trebuie să aștepți sunetul pistolului de start, spune Diavolul, supermisterios, ridicîndu-și paharul gol, dar pînă una-alta, poți să mai Îmi torni un rînd. PARTEA ÎNTÎI VECHIUL CARTIER Wakefield trăiește singur În cartierul cel vechi al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mirele și mireasa de cu o seară Înainte, Îmbrăcați acum cumsecade În costume de afaceri. Caută urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas, pe care Îl hăpăie cu lăcomia unui hămesit. Wakefield bea o uriașă sticlă de bere indiană pentru a spăla În jos pe gît porția sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi evocă o uniformă de școală catolică. Foarte nostim. Cu excepția umbrelor discrete de sub ochi, care puteau să fie foarte bine și efectul machiajului, nu arăta de loc mai prejos decît ținuta ei. Schimbă un „Bună“ care nu sună nimănui foarte relaxat. Farkas i se adresează acum lui Wakefield. — Domnule Wakefield, aseară ne-ați spus că lumea materială dispare. E corect? — Absolut. Wakefield e flatat. — Nu vorbea la modul concret, strigă Neva. — Ba da. Wakefield detestă să vadă că oamenii cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]