1,450 matches
-
l-au cunoscut și care au scris despre Domnia sa, să fie un fel de Epifanie pentru Doctorul Stelian Ivașcu, adică „O manifestare spirituală neașteptată, într-un discurs sau într-un gest; sau o înlănțuire de gânduri, demne de a fi rememorate” așa cum a spus James Joyce în traducerea lui Umberto Eco. Aceste amintiri se adună spontan într-un florilegiu special. Sentimentele sunt de respect și devoțiune, precum și ceva în plus, care vine de dincolo de cuvinte. Doctorul Stelian Ivașcu a înțeles cu
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
vânătorul se intitulează un volum apărut în 1992) din care singura șansă de scăpare e fuga, fuga speriată a celui aflat în bătaia puștii. Regele... este o carte a aducerii-aminte neiertătoare. Copilăria, petrecută într-un sat din Banat, Nițchidorf, este rememorată în fragmente, impregnate de toate nuanțele înstrăinării. Temă esențială a cărților sale, înstrăinarea pare o adevărată modalitate existențială în viziunea Hertei Müller. Aparținând unei minorități numite, distant și superior, conlocuitoare, vorbind un dialect îndepărtat al limbii germane, având o familie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
durase numai cinci secunde... cel mult zece...", acea după-amiază incertă, cu toate necunoscutele ei, a contribuit la așezarea lui Merry pe sensul unic spre dezastru. Greșeala, dacă a contribuit decisiv la pierzania lui Merry, așa cum se macină, peste ani, Suedezul, rememorând acea zi, a fost amplificată de un întreg șir de elemente benigne ale haosului, toate derivate din rădăcina iraționalului ce guvernează, în fapt, lumea. După cinci ani, când o reîntâlnește, Merry a devenit jainistă și pare absorbită de extrema opusă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Illinois, Dorothea Tanning și-a petrecut copilăria și adolescența într-un mediu domestic rural ce perpetua, nealterate, valorile calme ale clasei de mijloc americane. A tulburat, încă din primii ani, paradisul casnic, prin "crize, lacrimi și coșmaruri", pe care, așa cum rememorează în volumul autobiografic Between Lives/ Între vieți (2001), mama sa le lăsa să atingă cote alarmante. Doar la 15 ani, când Dorothea a desenat o femeie goală ce avea pe cap, în loc de păr, frunze, familia s-a arătat îngrozită. Zece
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
au arătat nu numai că există, dar și-au și fundat Întreaga știință pe o asemenea tehnică sau metodă. Deoarece, din noianul de vise care ne copleșesc aproape În fiecare dimineață - eu am deprins obiceiul, aproape ritualul, de a le rememora și de a Încerca să le pun cât de cât În ordine În primele minute ale trezirii, cu acea prudență și infinită delicatețe pe care „corpul lor Înșelător de meduză” o reclamă. Și, deși nu mă consider un prea iscusit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din R.P.R., nomina odiosa!... Tentativa proletcultului n-a izbândit, firește, să dezrădăcineze decât formal pe Eminescu din ființa românească, dar ani de zile studenții au fost frustrați de un studiu esențial, mai ales după ce Călinescu a fost îndepărtat de la catedră. Rememorez toate aceste lucruri din pricina amintirilor stârnite în mine de lectura cărții recente a lui Theodor Codreanu, distinsul eminescolog, intitulată Dubla sacrificare a lui Eminescu, carte plină de patos, de polemică amar îndurerată, dar și de erudiție istoricși critic literară, profund
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dragostea, Sandy al Miei. P.S. Pentru ofițeri, pe zonă se poate face forma căsătoriei civile chiar fără 10 zile de afișare, fiind caz excepțional al vremurilor prin care trecem. Pa, Sandy. N.A.Din cauza vremurilor excepționale ofițerul din el avea să rememoreze (p.50 din primul volum la Cartea „Călător...prin vâltoarea vremii”): ...” N-am terminat lunile de suplinire că am fost rechemat urgent la regimentul aflat cu sediul în Focșani și repartizat a ocupa poziție în sectorul fortificat din apropiere. Mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care era organizată comunitatea universitară în acele vremuri, care erau structurile de relaționare și centrele de putere, dar vor găsi detalii interesante legate de viața studențească din acea perioadă. Este un volum-document de care avem cu toții nevoie, fie pentru a rememora acele vremuri, fie pentru a căuta sensuri și înțelesuri unor vremuri pe care le-am trăit prea puțin, fie pentru a afla detaliile unei lumi pe care am avut șansa să nu o cunoaștem. O lucrare cu o mare forță
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale, nu au între ele legături pe plan de substanță, ci numai afinități de structură, în sensul că toate sunt derivate din istoria profesională a diplomatului care-și deapănă amintirile. Primele două episoade rememorează situații provenite din influențe de vârstă capabile să provoace rezultate penibile. În ultima săptămână a lunii mai 1967 a sosit în vizită oficială în țara noastră, însoțit de soția sa, biologul academician profesor Nicolau, invitat nu ca om de știință
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fost. Într-un alt fel, artistul parecurge un drum propriu, pentru că el, chiar dacă se uită la Istorie cu același ochi critic, se uită la ea și cu un alt ochi, care elimină asperitățile, umanizează fapte și date, reîncarnează oameni, rememorează imagistic locuri și edificii, face, adică, prin opera sa, o și mai mare ispită a Istoriei. În această haină ademenitoare se îmbracă și noua carte a lui Vasile Ilucă, autorul care se dovedește unul din cei mai slabi atunci când răsar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Biserica cununiilor”. Tonul l-a dat Iacov, patriarhul Tarigradului, care, aflându-se în Moldova, a cununat în 1693 pe Constantin Duca cu Maria Brâncoveanu și pe Antioh Cantemir cu Catrina, la 1696. Nici nu mi-am dat seama când am rememorat toate acestea pe care le știam despre Golia...De sus, de pe terasa turnului, m-a trezit din visare vocea Spiritului domnesc: - Te-aș invita aici sus, dar până vei reuși să urci durează prea mult timp. Așa că am să cobor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
momentele în care patria le-a cerut-o. Eroii din vechime rămân necunoscuți, în vremurile străbune neexistând posibilitatea consemnării lor, în ultimile două secole, cronicile ne aduc la cunoștință însă, numele multora dintre ei, dându-ne posibilitatea astăzi să-i rememorăm, să mai înălțăm o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletele lor curate și să mai facem odată cunoscut numele acelora care au dat jertfă de sânge pe altarul patriei, întru propășirea ei. 1. Războiul pentru Independență, 1877 Încă din vremea în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
compusă din: Folea Laurenția, soție Folea Virginia, fiică Folea Victor, fiu Folea Silvia, fiică Folea Laurenția, fiică Folea Livia, fiică Folea Tiberiu, fiu Notarul a murit în Ucraina în localitatea Gruskaia, la 29 august 1917 din cauza mizeriei. Evenimentul a fost rememorat într-un foarte frumos pasaj al broșurii «Refugiații Ardealului», scrisă de Dr. Ioan Matei, el însuși pribeag, atunci, pe drumuri triste. Ceilalți membri ai familiei au revenit în Cârțișoara în 1919. Dragoman Trandafir, preot în Arpașul de Jos și sora
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numesc acum, exact așa cum îi numeau cândva organele de represiune ca și exponenții puterii comuniste de atunci, «bandiți». Dintre mulții Budaci ai Cârțișoarei mai reținem numai câteva nume, deși multe sunt cele care, apreciem noi că se cuvine a fi rememorate. Între aceștia se află urmașii notarului Budac născut în 1837, absolvent al unei școli nemțești ce pregătea funcționari pentru administrația de stat a vremii. Acesta a avut șase copii, toți feciori, din care trei, au fost la rândul lor școliți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
înconjoară. Neînsuflețitele plâng și ele când durerea provocată de moartea mamei, spre exemplu, îi umple inima: Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un nume, acela ar fi, de ce nu, "Lista lui Dej." * D upă primul glonț, "Lucrețiu Pătrășcanu s-a mai văietat și s-a zvârcolit și atunci cei din personalul de pază se înghesuiau să mai tragă și au tras efectiv" rememorează scena asasinatului de la Jilava judecătorul Vasile Varga, cel care dăduse citire sentinței de condamnare la moarte în fața plutonului de execuție. A doua zi, "Scânteia" motiva uciderea de-a dreptul aiuristic: Pătrășcanu era vinovat de "trădare de patrie, de acțiuni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
relaxat și mai optimist într-un astfel de moment aniversar, datorate lui Const. Romanescu, Al. Zub, Const. Coroiu, Const Ciopraga, Gr. Ilisei. Excelent scris articolul lui D.R. Popescu. Se citesc cu interes paginile semnate de Ion Iliescu, în care-și rememorează perioada ieșeană. Dac-ar fi să concluzionăm în fața unei atât de neobișnuite cărți-album (ce frumoasă și sugestivă este grafica lui Dan Hatmanu!), am face-o la modul solomonic: fiecare are dreptatea lui. Cu o singură precizare, esențială: ceea ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Să ne calce în picioare Demnitatea de români ! Avem nevoie de mângîiere, de dragoste, pe care o simt astăzi cunoscându-vă și de care aveam mare nevoie- atunci- dar cine se putea gândi la așa ceva ? Citind versurile de mai sus, rememorez momentele când luai ziarul și vedeai chipurile frumoșilor noștri tineri morți pe front, pe câmpul de luptă, căzuți și rămași poate și neînmormântați pentru că sosea inamicul... In București a rulat un film, nu mai țin minte cum se numea, Cătușe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dat doamnei dreptate. Era un adevăr pe cât de mare, pe-atâta de simplu. Ca oul lui Columb. Și pentru câteva minute s-a așternut tăcerea. Fiecare dintre noi înțelegea că spusele doamnei nu mai trebuiau nici comentate, nici demonstrate fiindcă, rememorând în gând acest moment unic al vieții, recunoșteam că nu se putuse fără acest da al ei. Și tot doamna a fost cea care, satisfăcută de această încuviințare, a spart gheața, în continuare... Sunt și momente, destul de frecvente, când cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spre partea de miazăzi a urbei, unde, pe o stradă periferică se afla, într-o clădire mare, cu trei etaje, Secția Regională de Drumuri și Poduri Câmpulung Moldovenesc. Trecu pe lângă Liceul "Dragoș Vodă". O citadelă a învățământului preuniversitar din Bucovina. Rememoră, în gând, fără să vrea, nume cu renume de dascăli și elevi străluciți. Deși, își spuse cu satisfacție în sinea sa, Liceul "Nicu Gane" de la Fălticeni se afla, ca faimă, cu mult deasupra acestuia. Trecu, apoi, pe lângă vila lui Emil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am dat în anii 60-70 multor persoane din Bucovina... Sunt pur și simplu mândru că Bucovina, prin Universitatea suceveană, m-a răsplătit pentru munca mea". În același sens, într-o scrisoare din 28 noiembrie 2005, trimisă unui prieten, la Suceava rememorând clipele decernării titlului de Doctor Honoris Causa, zilele în care a fost oaspetele istoricilor Ștefan Purici, șeful Catedrei de Istorie și Mihai Iacobescu, membru al aceleiași catedre și prorector al Universității Erich Beck scria: "Mă gândesc, adesea, cu încântare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am întâlnit azi... aici, să ne amintim durerosul eveniment... de atunci... când..., „frânse tăcerea, unul dintre colegi... emoționat ca un elev timid, rememorând cu glasul stins, mult De-ar fi Moldova’n deal la cruce... prea stins, împrejurările brutale și cinice, în care școala noastră a fost desființată. „Șaizeci de ani, au trecut de-atunci..!” murmură el, abia auzit, cu glas tremurat. Tăcerea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
salbă... Privind afară, în noapte spre cer, pe care acum îl vedeam, îl simțeam ca real, rămăsei pentru o clipă adâncit în gânduri.. Mintea complet trează, alerga de colo-colo, parcă ar fi vrut la acel ceas din noapte, să-mi rememorez întreaga viață. Se apropia revărsatul zorilor. La ferestrele blocului din față, începeau să se aprindă luminile una câte una. Mă simții atât de istovit.. M-am așezat în pat... Pe spate, cu privirea în tavan, alte gânduri mă potopiră... „Ah
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un zvon Ceresc abia auzit... „Ne vom întoarce... ne vom întoarce într o zi..!” POSTFAȚĂ Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale unui om, care a fost martor al unor întâmplări și evenimente zguduitoare, pentru vremurile în care a trăit... Rememorând împrejurările brutale și cinice în care s-au produs.. și, care, mult mai tragic, schimbând tot așa de brutal destinele unei lumi... Am crezut de datoria mea să o fac, pentru a nu fi lăsate să treacă în conul de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]