1,378 matches
-
neuronilor din creierul nostru. Memoria acestei Geneze este înscrisă în fiecare moleculă a fiecărei celule a ființelor de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al neuronilor din creier. Memoria acestei Geneze este înscrisă în fiecare moleculă a fiecărei celule a ființelor de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e spre-a răzbi În ținutul meu să hulești Din toate lucrurile omenești Pe cel cu numele-a iubi1311. Contrar memoriei obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin cuvântul amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent. Ea conține amintirea tuturor momentelor vieții pe care am străbătut-o în această lume, inclusiv percepțiile realizate prin arcul reflex senzorio-motor al celor cinci simțuri care fac parte integrantă din cunoașterea noastră. Astfel se explică de ce retrăim în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
independent fiecărui deget, menținând celelalte degete imobile pentru a evita orice eroare de diagnostic. Simpla mișcare în bloc a degetelor poate induce în eroare prin antrenarea pasivă a unui deget cu secțiuni tendinoase de către degetele vecine. Examinarea trebuie efectuată după rememorarea biomecanicii digitale: flexia din articulația metacarpofalangiană (AMF) este posibilă chiar în cazul secționării ambelor tendoane flexoare digitale, fiind efectuată de musculatura intrinsecă (lombricali și interosoși); extensia articulației interfalangiene proximale (AIFP) este posibilă chiar și în cazul secționării tendonului extensorului digital
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
DILEME ȘI FORME DE DEZVOLTARE Valentin NIȚĂ 1.1. DILEME ALE TURISMULUI ȘI TURISMULUI RURAL LA ÎNCEPUT DE MILENIU Dileme și perspective Am trecut într-un nou mileniu. Chiar dacă este un reper convențional, astfel de „praguri” constituie adesea prilejuri de rememorare a trecutului (este cunoscută tentația de efectuare a bilanțurilor) dar și de lansare a provocărilor, sfidărilor viitorului. Turismul nu putea scăpa de aceste procese. Uneori putem da răspunsuri suficient de clare asupra unor tendințe; de exemplu, este clar că există
DILEME ?I FORME DE DEZVOLTARE by Valentin NI?? () [Corola-publishinghouse/Science/83103_a_84428]
-
dinamic puternic ( ff ), adaugă o nuanță de mister replicii finale a preludiului. „Imprevizibilul” îmbracă forme dintre cele mai stranii, pline de incisivitate (sff sec), invocându-l parcă pe Zefir ce avea să-și curme brusc povestirea, creând suspans în șirul rememorării peripețiilor sale. III.8. La fille aux cheveux de lin (Fata cu părul de in) Inspirat de poemul cu același titlu al lui Leconte de Lisle (albumul Poeme Antice: Cântece ecoseze), La fille aux cheveux de lin trezește în noi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de această dată statornicirea unei permanențe. Discontinuitatea pregnantă care se distinge la nivelul ansamblului imaginilor sonore se conturează ca o modalitate rafinată a scriiturii compoziționale de a ilustra o viziune conceptuală privată de coerența logică și fluentă ce o presupune rememorarea unei experiențe trăite. Muzica acestor pagini pare să ne transforme în martorii unui joc de „puzzle”, ce asamblează cu dezinvoltura inspirației simplele frânturi ale unei ficțiuni. Astfel, o nouă reprezentare sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prin menținerea prelungită a efectului de rezonanță, a cărui impresie sonoră va fi amplificată în mod semnificativ prin explorarea timbrală a frecventelor schimbări de registre. Revenirea secțiunii de început (măsura 38) va aduce succesiv restabilirea aceluiași cadru tonal de și rememorarea afirmației monodice introductive pe fundalul unei ample rezonanțe de , îmbogățită de variate inserții armonice. În scrierea acestora, Debussy recurge la ortografierea enarmonică (cazul terței acordului de cu septimă mare și a aceluiași interval din contextul acordului de cu septimă mică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu măiestrie traseele „rezumative” ce dublează linia melodică principală cu cele două planuri ale ostinato-ului ritmico melodic. Avansarea spre cea de-a treia secțiune (C) se realizează cu aceeași implicare a momentului de tranziție, de această dată într-o „rememorare” meditativă (Le double plus lent) a motivului tematic secund. Funcția sa de liant, îndeplinită la nivelul structurii macroformale a preludiului, contribuie esențial în procesul de unificare a discursului și facilitează receptarea imaginii integrale a acestuia ca un ansamblu sonor unitar
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ritmico-melodic la interval de terță (pe măsura avansării acestuia spre registrul acut) și amplificarea considerabilă a sonorității de discurs (cresc. molto). Inserarea frecventă a sunetului si vestește tonalitatea do major ce va marca debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care își călărește măgărul invers un fel de paradox: nu se știe ce are înainte, el doar poate hotărî ce face pe drum, raportându-se la ceea ce cunoaște deja, la ceea ce a văzut. Uitarea provoacă suferință, la fel ca și rememorarea peste limite. A trăi din amintiri sau a trăi fără acestea sunt poli existențiali în legătură cu damnarea eternă. Folosim 7 până la 10% din capacitatea creierului nostru. În eventualitatea posibilității de a utiliza măcar 10% în plus, ar fi posibil să experimentăm
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
momentul morții sale, câtă dezumanizare va suporta numai ca să își păstreze o forma fizică dincolo de ceea ce înseamnă adevarata lui fericire, atunci cu siguranță groaza lui l-ar ucide (Gogol). Bătrânețea e ceea ce îți amintește că nu mai există scăpare în fața rememorării ultime, în fața scadenței care dincolo de a ajunge sub forma unei Judecăți Finale cu valențe înspăimântătoare e o bătălie cu sine însuși, în care trebuie să câștige” Dumnezeu. Dacă Ivan Turbincă a răpit moartea Pământului, a răpit și ultima șansă a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care le bântuia subconștientul. Bolile, rănile, toate vindecate de moarte, sunt platonic vorbind reminescențe ale unor străvechi cunoștințe materializate în amintiri vagi, fără precizie și în imposibilitatea de a reuși o reformare totală. Fără moarte nu există cunoaștere, și fără rememorare nu există somnul uitării care purifică creierul uman precum sucul de lotus al lotofagilor. Greutatea constă aici: ca să te cunoști, trăiești și mori să-ți amintești cine ești, numai pentru ca mai apoi să uiți și să te cufunzi în fericirea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și prin anumite <<reminiscențe literare>>. Vorbe sau gesturi amintesc altele asemănătoare ale vreunui personaj celebru, și similitudinea e subliniată cu satisfacție. Sugestiile proustiene (atracția pentru <<les jeunes filles en fleurs>> asociațiile imprevizibile și fortuite, căutarea detaliului insignifiant care poate provoca rememorarea etc.) abundă.”<footnote Ibidem., p.76 footnote> Analiza ucide lent, dar sigur, personajele transformându-le în imagini date cu încetinitorul pe ecranul unui cinematograf, analiza ucide viața, înlocuind-o cu mișcările automatizate și chinuite ale unor ființe ireale. Analiza cea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
schemă motorie. Această schemă constituie modelul fix cu care compară apoi piesa ascultată și care îi permite s-o recunoască și chiar s-o reproducă. În această privință, dl. Bergson acceptă teoria fiziologică a memoriei, care explică acest gen de rememorare și de recunoaștere numai prin creierul individual. Oameni care au în aceeași măsură ureche muzicală nu vor reacționa totuși în același fel la audiția, oricît de repetată, a unei piese, după cum știu sau nu să descifreze caracterele muzicale. Dar între
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pentru că sînt, în esență, concordante, putem reconstrui un ansamblu de amintiri astfel încît să-l putem recunoaște 7. Desigur 8, dacă impresia noastră se poate sprijini nu doar pe amintirea noastră, ci și pe ale celorlalți, încrederea noastră în exactitatea rememorării va fi mai mare, ca și cum aceeași experiență ar fi reîncepută nu numai de aceeași persoană, ci de mai multe. Cînd ne întîlnim cu un prieten de care viața ne-a despărțit, ne este greu, la început, să reluăm contactul cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu cei pe care el numai mi-i traducea, sau împreună cu pictorul (și grupul său), cu geometrul care desenase planul sau cu romancierul. Și alți oameni au avut aceste amintiri în comun cu mine. Mai mult, ei mă ajută la rememorare: pentru a-mi aminti mai bine, mă întorc spre ei, adopt momentan punctul lor de vedere, intru în grupul lor, din care fac parte în continuare, fiindcă am simțit impulsul și regăsesc în mine destule idei și moduri de gîndire
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tulbure, unele trăsături și contururi (poate iluzorii) care ne redau imaginea trecutului. La fel cum trebuie să introducem o sămînță într-un mediu saturat pentru ca ea să încolțească, în acest ansamblu de mărturii externe trebuie să aducem un germene al rememorării pentru ca el să se transforme într-o masă consistentă de amintiri. Dacă, dimpotrivă, această scenă pare a nu fi lăsat nici o urmă în memoria noastră, adică, în lipsa martorilor, ne simțim cu totul incapabili să reconstruim mă-car o parte, cei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
amintirea noastră dispărută; pe de altă parte, ne vom aminti, aparent fără ajutorul celorlalți, impresii pe care nu le-am comunicat nimănui. Rezultă oare că memoria individuală, ca opoziție față de memoria colectivă, ar fi o condiție necesară și suficientă pentru rememorarea și recunoașterea amintirilor? În nici un caz. Căci această primă amintire a dispărut și ne este imposibil s-o mai regăsim pentru că de mult nu mai facem parte din grupul în memoria căruia ea se păstra. Pentru ca memoria noastră să fie
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
existe, dacă este de conceput. Faptul că s-a produs, chiar și o singură dată, ar fi suficient pentru a de-monstra că nimic nu o împiedică să apară în toate cazurile. La baza oricărei amintiri s-ar afla atunci rememorarea unei stări de conștiință strict individuale, pe care ca s-o distingem de percepții, în care intră atîtea elemente ale gîndirii sociale acceptăm să o numim intuiție sensibilă. "Ne încearcă o anumită îngrijorare spunea dl. Charles Blondel văzînd că este
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu le-am căutat intenționat. De aceea ni se pare că n-am fi putut să le rememorăm și că reapariția lor se explică prin jocul invizibil al forțelor psihologice inconștiente. Nu e însă nimic misterios. Cauzele care de-termină rememorarea acestor amintiri nu depind de noi sau numai de noi, și asta nu fiindcă sînt inconștiente, ci fiindcă sînt, în parte, în exterior, iar noi exercităm asupra fiecăreia o influență redusă. Cum să ne amintim un eveniment care s-a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
încă antrenați, este posibil s-o regăsim. Cînd recunoaștem starea, știm ce ne lipsea ca s-o evocăm: puterea de reflecție necesară pentru a o descoperi într-un mediu la care mintea noastră, măcar parțial, are încă acces. Spunem că rememorarea anumitor amintiri nu depinde de voința noastră pentru că voința noastră nu este, de fapt, destul de puternică. Dar amintirea există în afara noastră, împărțită poate între mai multe medii. Dacă o recunoaștem, cînd reapare pe neașteptate, recunoaștem de fapt forțele care o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
raport de cauzalitate (în termeni general valabili) pentru lucrurile care țin de domeniul experienței sale. Acest punct de vedere este cel al naturii (în sensul pe care l-am precizat), adică al obiectelor așa cum sînt ele cunoscute de grup. Orice rememorare a unei serii de amintiri raportate la lumea exterioară se explică așadar prin legile percepției colective. Dar același lucru se poate spune despre toate amin-tirile, indiferent dacă ele privesc cuvintele schimbate într-o conversație, istoria relațiilor noastre cu o persoană
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]