2,146 matches
-
Toate acestea nu puteau fi Întâmplări. Erina credea că ele sunt parte a unui destin. Poveștile spuse de Ștefănel, seara, sub lumina stelelor, erau cu adevărat extraordinare. Cosmin le asculta aparent liniștit, dar Erina Îl simțea uneori Încordat, cuprins de remușcări, ca și cum ar fi avut de ales, ca și cum ar fi putut face ceva, atunci, cu optsprezece ani În urmă. A doua minune fusese eliberarea Moldovei după ocuparea ei de către Mahomed. Odată cu prima victorie și cu respingerea asediului asupra Sucevei, parcă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a-și termina treaba și culminează cu un urlet care-ți îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un ochi critic. Ce naiba a făcut? Incertitudinea îl duce la remușcări, remușcările la vină și vina la panică. Își încheie nasturii pantalonilor cât poate de repede și se retrage din zona de acțiune. Fiind o persoană educată, după ce străbate jumătate din distanța spre ușă, hotărăște că ar trebui să-i adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și termina treaba și culminează cu un urlet care-ți îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un ochi critic. Ce naiba a făcut? Incertitudinea îl duce la remușcări, remușcările la vină și vina la panică. Își încheie nasturii pantalonilor cât poate de repede și se retrage din zona de acțiune. Fiind o persoană educată, după ce străbate jumătate din distanța spre ușă, hotărăște că ar trebui să-i adreseze partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
găsească o cale de a-l introduce pe fotograf în rezidență, dar după ce unul din câinii doamnei Privett-Clampe îl atacă, pentru că se furișa printre răsadurile de flori, refuză să mai încerce. Oricum, din moment ce maiorul (care, pretinde Flowers, este plin de remușcări pentru că nu-și mai amintește ce face când se îmbată) nu se mai atinge de Pran, ci doar face mișcări spasmodice din mână, în sus și-n jos, și scoate strigăte de vânătoare, nu prea mai au ce fotografia. Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea avea parte numai de suferință. Ceea ce tri miteam din când în când acasă era ca un pahar de apă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de taină, iar titlurile erau profund poetice: Tăcerea iubirii, Mormântul unui înger, Misterul unui suflet, Furtună sentimentală, Remușcări galbene, Simboluri, Zăpezi albas tre, Două cuvinte, Umbră, Culoarea timpului, Să facem un vis, Visând la viața de apoi etc. Picturile reproduse în carte erau însoțite de citate din mărturisirile unor artiști (Klee, da Vinci, Baudelaire, Mac Avoy, Poussin, Delacroix
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
coboară-ncet raze de lună și mpletesc cu albastre zări cântece de noapte bună. Noaptea a vrăjit ușor cu dulci șoapte de iubire și-n fiecare colțișor se simt-un val de bucurie Doar florile de liliac plâng toate, a remușcare că s au trecut și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor să sărute zarea. Noaptea-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să primesc căldura palmei strânsă în căuș Să îmi aflu locul unde să-mi aștern culcuș... Negustorul de iluzii în pragul serilor sau dis de dimineață învăluit în cețuri groase de mister, îl întâlnești la fiecare hop din viață Când remușcări tăcute dreptul lor și-l cer. Pune-n văzul lumii umila lui tarabă, Te ademenește cu vorbe ce îți plac Nu-ți privește ochii și nici nu te întreabăîn vraja lui te-afunzi ca luna-n ochi de lac. îți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
temnița orbilor; nu poți găsi nimic plauzibil, toți te încurajază, te ridică în scări, dar calul a plecat ... Ți se spulberă zăpada în față, înoți prin ea, îți găsești picioarele mergând undeva, unde? ... Nu știi unde. Dinspre trecut te lovesc remușcările, un pui de dojană îți crește în suflet faci aripi odată cu el, vrei să zbori, ai în față prăpastia. O privești lung, îți simți brațele moi, cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu toată așteptarea mea după norocul ce va să vină. Sufletul meu s-a eliberat. — Mă interesezi, zice împăratul, și pe buzele sale pecetluite se zărește un zâmbet. Acesta pare a fi stilul imperial de tortură. — Spune-mi că simți remușcări pentru ceea ce ai făcut. Vine spre mine, până când chipul său se află foarte aproape de al meu. Tandrețea i se citește în priviri. E prea târziu, chiar dacă ar exista vreun regret; nu folosește la nimic să implori iertare. Nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că Doamna Jin mă considera incultă. Ar fi ordonat să fiu decapitată mea dacă ar fi știut despre dragostea mea pentru cunoaștere sau s-ar fi deranjat să afle sursa blestemului. Privind-o pe patul de moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o Madlen veselă. Ridica paharul. Zgomotoși, băieții ne-au urat să ne fie de bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd o satisfacție vană peste care, vag, se lipea amărăciunea. Pe la trei dimineața ne-am trezit cu bătăi violente în geam. Era Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înțelegeam absolut nimic, Îmi era rușine să cer lămuriri și momentul cel mai fericit era când, la terminarea celor două ore, dădeam femeii plicul cu bani și mă repezeam către autogară. După ceva vreme, Însă, au Început să mă bântuie remușcări pentru banii părinților azvârliți degeaba. (Aia Îi Îmbrobodea la telefon și le spunea că fac progrese, dar foarte lent, și că sunt nespus de leneș.) Într-o duminică, pe când mă prefăceam - Împreună cu ceilalți cinci - că rezolvam o problemă de geometrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod viteaz s-a lăsat cuprins de aprige remușcări, a lepădat armele și-a dezertat. Și-a luat un nume de grec - Palamed -, s-a refugiat În Ucraina și a scris În limba greacă un poem ce vorbea de faptele Viteazului. Din acea cronică versificată n-a rămas până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Katsutoyo, și Castelul Nagahama. Iar acum, era pe punctul de a pierde o ocazie enormă și irepetabilă, de care depindea soarta întregului clan Shibata. Când îi cuprinseră aceste gânduri, Katsuie se afundă și mai adânc într-o mare de remușcări pentru care nu putea învinui pe nimeni. Yaso mai avea ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E mortal, dar nu mă bag. ― Sunt mândră de tine, zise Maria ironică. ― Mersi, mamă, am chicotit eu. David se Întoarse repede la masa noastră, cu Înghețatele pe care muream să le mâncăm și care urmau să ne aducă numeroase remușcări. ― Asta e și preferata mea, zise David. Poftă bună! Rânji la Maria. Oare ea chiar nu vedea felul În care o privea? L-am lăsat să plece Înainte să Îi arunc o privire Mariei. ― Uită-te la tine, deja ai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a întâmplat ca un incendiu să-i pârjolească casa și locul să rămână gol, până ce ginerele său a făcut altă casă pe acel loc. La bătrânețe însă vătaful era chinuit de remușcări pentru faptul că nu și-a achitat datoria în stupi către mănăstire. Drept urmare, la 8 ianuarie 1784 a dăruit mănăstirii acel loc împreună cu casa făcută de ginerele său. Fapta este scrisă într-un zapis din care aflăm că „Viind și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
târziu într-o noapte de vineri, cine știe cât mai dura până când aveam să mă trezesc cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai aducă un pahar cu vin. Speranțele pe care le nutrisem în urmă cu cinci luni - să mă afirm ca editor la Grant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oribil. Una ar fi fost dacă acea carte ar fi fost menită să avertizeze părinții sau adolescenții asupra felului în care se poate ajunge la o astfel de situație extremă. Dar era limpede că autorul nu avea nici un fel de remușcări pentru ceea ce făcuse, iar scopul lui era să incite, nu să educe. Manuscrisul era plin de obscenități și fără nici o urmă de încercare de răscumpărare a greșelilor trecute. Ce fascinant. Spune-mi, Claire: tu ești retardată sau doar foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O rămășiță a trecutului, deghizată în țap ispășitor. Țapul ispășitor, așa se spunea în seminariile politice, nu? Dar stiu ca mi-ai putea oferi o compensație, un job, un hobby plătit... Plătit, nu ca noua dumitale ocupație, care este o remușcare neplătită. Ce zici, ce zici, mă angajezi? — Nu înțeleg. Nu te supăra, nu înțeleg nimic. — Buun, deci nu înțelegi. Dacă nu înțelege omul, trebuie să i se explice. Buun. Ți-amintești „marea tragedie“? Gafton tăcea. Schimbase doar greutatea corpului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înstrăinat, a trecut prin multe. Nu conectează la noua generație, poate nici la cea veche... Nici moștenirea nu s-a dus să și-o ia, deși nevastă-sa îl tot pisează, se pare. Nu vrea, nu-l atrag întoarcerile, nici remușcările, nici moștenirile. — Caz rar, admit. În zilele noastre... — Nu numai în zilele noastre. Dar hai să ciocnim un pahar! Nu pentru sărbătorire, că nu mai e... Așa, pentru vizită. Nu e medicală, sper. — Nicidecum. Mi-am oferit o plăcere, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Midwest la vremea respectivă, urmând cursurile de doctorat la Chicago. Se cunoșteau din copilărie și se înțeleseseră întotdeauna bine, dar Tom nu a făcut nici o încercare să se apropie de ea. Când și când, simțeam câte un ușor junghi de remușcare odată cu trecerea anilor, dar traversam și eu o perioadă dificilă (probleme în căsnicie, probleme de sănătate, probleme financiare) și eram prea ocupat ca să mă gândesc prea mult la el. Când o făceam, mi-l închipuiam continuându-și ambițios studiile, avansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Crezusem că va fi simplu, dar mi-au trebuit șase sau șapte tentative până să mi se pară că am găsit tonul adecvat. Să ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
concentrez asupra chestiunii de interes imediat. Relatarea delictelor din perioada petrecută la Chicago corespundea aproape perfect reproducerii făcute de Tom, cu o unică și amuzantă diferență. Față de Tom, Harry își pierduse cumpătul și izbucnise în plâns. Se arătase copleșit de remușcări, reproșându-și distrugerea căsniciei, a existenței și a numelui său. Față de mine însă, părea să nu aibă nici o părere de rău, ba chiar s-a lăudat cu remarcabila lovitură dată timp de doi ani de zile neîntrerupt, privind în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]