1,127 matches
-
a avut o tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să mai scrie și îl privea cu un aer serios și interesat. Cine v-a spus asta ? a strigat rentierul. Tarrou părea surprins și a spus : Păi dumneata. Sau cel puțin asta e ceea ce ni s-a părut, doctorului și mie, că înțelegem. Și cum Cottard, apucat deodată de o furie mai puternică decât el, bolborosea cuvinte de neînțeles, Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deodată de o furie mai puternică decât el, bolborosea cuvinte de neînțeles, Tarrou a adăugat: Nici doctorul și nici eu n-o să vă denunțăm. Istoria dumneavoastră nu ne privește. Și apoi, nu ne-a plăcut niciodată poliția. Haideți, stați jos! Rentierul se uita la scaun, și apoi, după o ezitare, s-a așezat. Un moment mai târziu, a oftat: \ E o istorie veche, a recunoscut el, pe care au scos-o din nou la lumină. Credeam că a fost uitată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus Tarrou zâmbind, să nu răspândiți microbul în mod voit. Cottard a protestat că el nu dorise ciuma, aceasta venise așa, și nu era vina lui dacă ea îi aranja pentru moment treburile. Iar când Rambert a ajuns la ușă, rentierul a adăugat cu multă energie în glas: \ De altfel, părerea mea e că n-o să ajungeți la nici un rezultat. Rambert a aflat că nici Cottard nu cunoștea adresa lui Gonzales, dar că, oricum, puteau să se ducă din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oprise asupra lui Tarrou pe care îl vedea pe cât de des îi permitea munca acestuia, pe de o parte din pricină că Tarrou era bine informat asupra cazului lui și, pe de altă parte, pentru că acesta știa să-l primească pe micul rentier cu o cordialitate neschimbată. Era un veșnic miracol, dar Tarrou, în ciuda muncii grele pe care o depunea, rămânea tot binevoitor și atent. Chiar atunci când, în unele seri, era zdrobit de oboseală, el revenea a doua zi cu forțe proaspete. "Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sau așa cum le interpreta el. Sub rubrica "Raporturile lui Cottard cu ciuma", acest tablou ocupa câteva pagini din carnet, și naratorul crede că este util să facă aici o expunere sumară asupra lor. Opinia generală a lui Tarrou asupra micului rentier se rezuma la această judecată: "Este un personaj care crește, capătă importanță." Aparent, de altfel, creștea întru bună dispoziție. Cottard nu era nemulțumit de întorsătura pe care o luau evenimentele. El exprima uneori, față de Tarrou, fondul gândirii sale, prin remarci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-ar fi schimbat și că, prin urmare, nimic, într-un sens, nu se va schimba, dar că, în alt sens, nu se poate uita totul, chiar dacă ar voi lumea, și ciuma o să lase urme, cel puțin în inimi. Micul rentier a declarat categoric că pe el nu-l interesa inima și că de asta se sinchisea chiar cel mai puțin. Ceea ce-l interesa pe el era să știe dacă administrația n-o să fie transformată, dacă, de pildă, toate serviciile or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cum iubești o femeie. Dar o iubesc și ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici un secol. Și n-are amintiri. Uneori, mă simt chiar puțin caraghios aici cu specialitatea mea de "rentier" al memoriei. În timp ce privesc stâncile umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le determină, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei pofte de glorie după ce obiectivul a fost atins? Se retrag la țară, se ocupă de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o tentativă și mai temerară și Încearcă altă glorie mai mare, una universală, de pildă să cucerești Parisul cum altădată toți Lucienii și Rastignacii lui Balzac. Dar pentru asta trebuie să ai vocație de erou, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Trebuie, deci, ca suveranul să cîștige mult, favorizînd comerțul și manufacturile supușilor, pentru a putea cheltui mult pentru ei. Acesta va fi iubit și stimat. Machiavelli spune că dărnicia îl va face să fie disprețuit; iată ce ar spune un rentier. Dar astfel trebuie să vorbească, oare, un om care dorește să dea lecții principilor? CAPITOLUL XVII [Despre cruzime și clemență; și dacă este mai bine să fii iubit decît temut] Comoara cea mai prețioasă care este încredințată suveranilor este viața
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oraș delicios întru toate" îi scrie unui diplomat finlandez în 1929) dar izolarea de lume devine tot mai severă: "trăiesc foarte izolat" nota în 1934. Totuși, așa cum singur se recomanda către Titulescu "în calitate de fost funcționar, de om de litere, de rentier, fost proprietar prin căsătorie și diplomat fără titlu" continuă să aștepte decorații de la regi și principi precum și o numire pe măsura uniformei de ministru plenipotențiar pe care intenționa să și-o procure. Sic transit... Chiar dacă se adăpostesc în spatele măștilor, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
București [...] fiică a D. George Sion de profesiune mort". Pun la îndemîna cititorului și date din certificatul de naștere a lui Mateiu, fiul Mariei Constantinescu, 20 ani, rentieră, București, strada Frumoasă, nr.14 și al lui Ioan I. Caragiali, 33 ani, rentier, aceeași adresă. Deoarece Maria Constantinescu nu era une grande dame precum Maria Sion, fiul nu i-a prezentat-o niciodată, avînd în vedere și amănuntul că nora era cu cinci ani mai în vîrstă decît soacra! Din scrisorile expediate la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
indignare generoasă, ci printr-o înseninare egoistă, ceea ce nu-i împiedică, totuși, a ni se face simpatici prin temperament, cu totul, însă, altfel decît cum ni se apropie prințul Salina." Adevărat este iarăși că universul romanului matein este unul al rentierilor, proxeneților, prostituatelor și cerșetorilor, că chiar treimea este alcătuită din "niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim [...], secături ale vechii capitale române" (G. Călinescu); în escapadele lor, se mărginesc să arunce "priviri cotoiești cocoanelor de la mesele vecine", Pirgu îi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
recurg la mitologia națională (Jung Siegfried), la teama de invazie (Der Heimat Schuken Gras), amestec de documentar cu ficțiune (narează devastarea unui sat german de la frontiera estică de către trupele rusești), ba chiar și la comedie - Rentner Kulikes Flug zur Front (Rentierul Kulikes zboară pe front) are ca erou un rentier hapsân care nu vrea să bage un ban în obligațiuni de război. În vis, el se vede zburând cu avionul pe frontul din Franța. Deasupra teritoriilor devastate (sunt folosite filmări din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
invazie (Der Heimat Schuken Gras), amestec de documentar cu ficțiune (narează devastarea unui sat german de la frontiera estică de către trupele rusești), ba chiar și la comedie - Rentner Kulikes Flug zur Front (Rentierul Kulikes zboară pe front) are ca erou un rentier hapsân care nu vrea să bage un ban în obligațiuni de război. În vis, el se vede zburând cu avionul pe frontul din Franța. Deasupra teritoriilor devastate (sunt folosite filmări din avion), Kulikes e cuprins de groază și, recunoscător armatei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tipografia Cațafany până la 23 iunie 1886. Faptul că în tipografiile de la Bârlad tipăreau scriitori sau autoritățile limitrofe din Vaslui, Fălciu, Tecuci și chiar din Târgu-Ocna cu informații din ultima localitate de la tipografii B.H. Margulies din Bacău, A. Hoessohn (în 1907 rentier) și Iancu Flachs chiar din Târgul Ocna până și după ce în localitățile respective se înființaseră 207 tipografii, dovedește că Bârladul avea „ascendență culturală în partea sud-estică a Moldovei" scrie Antonovici („Tipografiile...p.28) E drept, cărți și alte publicații se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
are autonomie economică, nu este dependent de sursele de venit asigurate de activitatea politică. Averea nu-i singura condiție, e necesară și disponibilitatea omului politic, să nu fie acaparat de activitatea economică fizic și intelectual. Singurul care ar corespunde este rentierul - cel care dispune de venituri fără să muncească. Alte categorii sociale, de la muncitor la întreprinzător, mic sau mare, medicul, inginerul, toți cei direct angrenați în activitățile în care sînt specializați, în general nu sînt disponibili pentru a practica politica la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ci din politică. Între meseriile liberale, avocatul prin natura activității sale este cel mai disponibil, de aici și preponderența lui în rîndul politicienilor profesioniști. "Așadar, concluzionează analistul german, politica poate fi practicată fie "onorific", de către oamenii "independenți", adică înstăriți, de rentieri în special; fie calea către politică poate fi deschisă și celor neînstăriți, dar atunci activitatea trebuie retribuită. Politicianul profesionist care trăiește din politică poate fi pur și simplu "subvenționat" sau poate fi "salariat". El poate fi retribuit cu onorarii sau
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mod egal beneficiari ai acestei prosperități, care, de altfel, face loc, începînd cam din 1770, unei stagnări, apoi unui început de depresiune a producției și a veniturilor. Oamenii de finanțe, negustorii fabricanți, armatorii și exportatorii din marile porturi de la Atlantic, rentieri de pămînturi și cultivatorii bogați care dispun de excedente comercializabile sînt marii cîștigători față de oamenii de rînd de la orașe și sate, ale căror salarii nu cresc în aceleași proporții ca profitul industrial sau renta funciară: aceștia nu primesc decît "firimiturile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bughezia medie și rari sînt oamenii cu adevărat noi. Burghezia este din ce în ce mai mult constituită din moștenitori, uniți printr-o aceeași concepție asupra societății. Dedesubt se desfășoară infinita varietate a claselor mijlocii, de la micul comersant la slujbaș, de la funcționar la micul rentier, ba chiar la meșteșugar. Aceste clase mijlocii, "păturile noi", cărora Gambetta le celebra ascensiunea (document, p.322), împart adesea cu burghezia valori comune: zelul în muncă (rentierii leneși care nu au muncit niciodată cu adevărat sînt rari), simțul economiei, atașamentul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
varietate a claselor mijlocii, de la micul comersant la slujbaș, de la funcționar la micul rentier, ba chiar la meșteșugar. Aceste clase mijlocii, "păturile noi", cărora Gambetta le celebra ascensiunea (document, p.322), împart adesea cu burghezia valori comune: zelul în muncă (rentierii leneși care nu au muncit niciodată cu adevărat sînt rari), simțul economiei, atașamentul față de proprietate și față de ordine. Un anumit mod de viață caracterizează de asemenea burghezia și pătura superioară a claselor mijlocii: folosirea a cel puțin unui servitor în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
războiului, a unei economii mixte, asociind statul și industria privată și favorizarea relațiilor contractuale în raporturile sociale. Conflictul îmbogățește anumite categorii: negustori, speculanți, profitori de război. Ridicarea prețurilor și *inflația, necunoscute de francezi în secolul al XIX-lea, ruinează pe rentieri, pe deținătorii de venituri fixe. Încă de la începutul conflictului, statul a oprit convertibilitatea hîrtiei-monede. Suma totală a biletelor în circulație este înmulțită de mai mult de șase ori. Importurile trebuie să fie finanțate prin împrumut. Continuarea conflictului fără o ieșire
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum cu etatismul rentier alimentat de câștigurile din petrol al Venezuelei din timpul duopolului AD-COPEI de dinainte de trecerea la neoliberalism la sfârșitul anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins, 2010a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]