3,846 matches
-
mai găsea nici unul însă nici nu putea fi de acord cu ea. Nu știu, de asta am și venit să discut cu tine, spuse el bucuros că reușise să o întoarcă în favoarea lui. Eu ți-am oferit un răspuns, îi replică ea sec, însă tu nu vrei să-l accepți. În acest caz, deși nici n-ar mai trebui să stau de vorbă cu tine, vreau să aud părerea ta. Mulțumesc, ești foarte drăguță. Cum aș putea fi de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a spus că asta-i o treabă numai pentru paznici, insistase Cristian, iar eu îi dau dreptate. Ar putea fi periculos. Calistrat să-și vadă de treaba lui! Vin cu voi ca să mă asigur că totul este în ordine, îi replicase hotărâtă Ileana, ieșind pe poartă împreună cu el. Nu mai încăpea nici o îndoială că nici un argument n-ar fi putut-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
face nimic, casa câștiga gras. Păi, eu propun să scoatem maimuțele de pe rulete dacă lucrurile merg atât de bine și fără ele! spusese Boris într-o seară, în timp ce priveau amândoi monitoarele din camera de control. Nici nu mă gândesc, îi replicase Vlad Mihailovici, zâmbind bucuros de ceea ce vedea lasă-le acolo, că nu se știe niciodată. Taie numai comanda acestora de la crupier! Trebuie numai să supraveghem îndeaproape situația de aici, din camera de control. Dacă lucrurile încep să meargă prost, intervenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care îl știm este că cei șase oameni pe care îi lăsasem la treabă acolo, nu mai sunt, iar eu am scăpat ca prin urechile acului să nu le împărtășesc soarta. Exact asta vreau și eu să spun, îi replică Vlad, ridicându-se din nou în picioare. Vii la mine și îmi raportezi că oamenii noștri au fost uciși iar tu ai fost fugărit de o arătare care voia să te mănânce. Spune-mi, te rog, pentru că eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou. — Carax. Interesant, a murmurat pe un ton impenetrabil. Am Întins din nou mîna, ca să-mi recuperez cartea. Barceló și-a arcuit sprîncenele, Însă mi-a Înapoiat-o cu un zîmbet glacial. — Unde ai găsit-o, puștiulică? — E secret, am replicat, știind că tata probabil zîmbea În sinea lui. Barceló s-a Încruntat și și-a Îndreptat privirea spre tata. — Amice Sempere, fiindcă e vorba de dumneata, pentru toată stima ce-ți port și În numele Îndelungatei și profundei prietenii ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța mea, Încredințat fiind că, pentru Clara, compania mea nu putea reprezenta decît un deranj, dacă nu chiar o glumă. — Mulțumesc, Daniel, replică ea. Aș fi Încîntată. — CÎnd veți dori. Încuviință Încetișor, căutîndu-mă cu zîmbetul ei. — Din nefericire, nu mai am acel exemplar din Casa roșie, Îmi zise ea. Monsieur Roquefort a refuzat să se despartă de el. Aș putea Încerca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu mai ieșisem cu el, pe cînd Înainte vreme fusesem nedespărțiți. Tata mă privea cu reproș. — Daniel, tu nu știi nimic despre femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu sau cu Clara, Îmi dedicam tot timpul pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a-l ajuta pe tata la librărie. Făcînd ordine În depozitul din spate, ducînd comenzi, făcînd comisioane sau Întîmpinîndu-i pe clienții obișnuiți. Tata se plîngea că nu eram nici cu mintea, nici cu inima la lucru. Eu, la rîndu-mi, replicam că acolo Îmi petreceam Întreaga viață și că nu Înțelegeam de ce trebuia să se plîngă. În multe nopți, neputînd să adorm, Îmi aminteam de acea intimitate, de acea mică lume pe care o Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era un bărbat care arăta bine, avea o Înfățișare delicată și Îngrijită și, după cîte știam eu, mai multe femei din cartier Îl vedeau cu ochi buni. — Ție ți-a fost foarte ușor să găsești o Înlocuitoare pentru mama ta, replică el cu amărăciune. Însă pentru mine nu există așa ceva și n-am nici un interes să caut. Pe măsură ce vremea trecea, insinuările tatei și ale Bernardei, și chiar ale lui Barceló, Începură să-mi producă pagube interne. Ceva În sinea mea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putere și pe riscul meu, am hotărît să organizez o cină cu prilejul zilei mele de naștere și să-i invit pe Barceló, pe Bernarda și pe Clara. Tata era de părere că făceam o greșeală. — E ziua mea, am replicat eu tăios. Muncesc pentru tine În toate celelalte zile din an. Măcar o dată, fă-mi plăcerea. — Fă cum vrei. Lunile din urmă fuseseră cele mai confuze din strania mea prietenie cu Clara. Nu mai citeam aproape deloc pentru ea. Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine nu-i nevoie să te dai În spectacol. Spune-mi cît. O mie de duros? Pe mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am mai spus: nici nu e de vînzare, nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mea, Daniel. Cutreier lumea căutîndu-i cărțile. — Dar ce faceți cu ele, dacă nu le citiți? Străinul emise un sunet surd, agonic. Au trecut cîteva secunde pînă mi-am dat seama că rîdea. — Singurul lucru care trebuie făcut cu ele, Daniel, replică el. Soase atunci o cutie de chibrituri din buzunar. Luă unul și-l aprinse. Flacăra Îi lumină pentru prima oară chipul. Sufletul Îmi Îngheță. Personajul acela nu avea nas, nici buze, nici pleoape. Fața lui era doar o mască din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prieten cu Fortuny bunicul, l-a prevenit pe Antoni că se căsătorea cu o necunoscută, că Sophie părea o fată cumsecade, Însă că legătura aceea poate era prea convenabilă pentru ea, că măcar un an să mai aștepte... Antoni a replicat că știa deja suficient despre viitoarea lui soție. Restul nu-l mai interesa. S-au cununat În bazilica Pino și au petrecut o lună de miere de trei zile Într-o stațiune balneară din Mongat. În dimineața dinaintea plecării, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cenușie, se legănau adormiți În acel du-te-vino al caleștii cu cai nevăzuți. — Merg numai pînă la numărul treizeci și doi, i-am spus controlorului, oferindu-i zîmbetul meu cel mai frumos. — E la fel ca pînă la Finisterre, mi-a replicat acesta indiferent. Aici au plătit bilet pînă și soldații lui Hristos. Ori banul Îl dați, ori pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu cumva are nevoie de ceva, dacă să ne ducem la farmacie sau să-i cumpărăm ceva de la piață. Da, domnule Sempere. Îndată. Pe mine mă pierde oratoria, știți și dumneavoastră. — Pe dumneata te pierde lipsa de rușine și neobrăzarea, replică Merceditas. Hulitorule. Or să trebuiască să-ți curețe sufletul cu acid clorhidric. Fii atentă, Merceditas, fiindcă, după cîte știu, dumneata ești o femeie de treabă (deși cam Îngustă la minte și mai ignorantă ca o bîtăă, iar În aceste clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai presus de orice ne e teamă, Vă înșelați, mie nu-mi este, am fost antrenat pentru a-mi domina teama în orice împrejurare și, în afară de asta, de felul meu, nu sunt un fricos, nici când eram mic nu eram, replică agentul, Dacă-i așa, de ce nu încercăm, propuse femeia, conectați-vă la aparat și eu pun întrebările, Sunteți nebună, sunt un agent al autorității, suspectul sunteți dumneavoastră, nu eu, Tot e adevărat că vă e frică, V-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tipul ăsta se duce cu bagajul făcut la următoarea remaniere de guvern, N-ar trebui să admiți lipsa de respect, îi spuse jumătatea, Nimeni nu e nerespectuos față de mine, draga mea, profită de bunătatea mea, asta da, E același lucru, replică ea, stingând lumina. Telefonul sună din nou după nici cinci minute. Era din nou ministrul apărării, Scuzați-mă, n-aș vrea să vă întrerup odihna binemeritată, dar din nefericire nu am altă soluție, Ce mai e acum, Un amănunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbească. În cele din urmă a trebuit să întrerup tot eu tăcerea. — Ce ai de spus la asta? Doar că ești un cretin fără pereche. — În orice caz, ai putea fi silit să-ți întreții nevasta și copiii, i-am replicat puțin jignit. Presupun că legea le poate oferi oarecare ocrotire. — Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul. Am început să fiu mai nedumerit ca oricând. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le strecură o rază de speranță în piept celor trei, dar eu eram ultimul care s-o accept. Dacă așa ar sta lucrurile, n-ar fi fost atât de prost încât să-și dea adresa tovarășului său de afaceri, am replicat cu și mai sarcastic. Oricum, de un lucru sunt sigur, că n-a plecat cu nimeni. Nu e îndrăgostit. Nimic nu poate fi mai departe de gândurile lui decât dragostea. Urmă o pauză în cursul căreia reflectară la vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci e corect să nu mă dezaprobi. Ai un caracter josnic. Poate că de aceea te simți bine în prezența mea, i-am replicat. Mi-a zâmbit sec, dar n-a zis nimic. Nici nu prea știu cum să-i descriu zâmbetul. Nu știu dacă era atrăgător, dar îi lumina fața, schimbându-i expresia, de obicei sumbră, și dându-i un aer de maliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-aș spânzura pentru că am fost dat afară din cameră întrucât n-am putut plăti chiria? — Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am ajuns la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta-o dacă ar fi vreo șansă să mi se adreseze. — Vezi peretele ăla din fața ta? l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da. — În cazul ăsta credeam că poți să vezi tot atât de bine și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără brațe și a început să se legene pe picioarele din spate. Dacă tot te-ai instalat așa de lejer, de ce nu te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie să fie o mare consolare să știi că nu riști câtuși de puțin să-ți atragi resentimentele femeilor cu care vii în contact, i-am replicat. Pe buzele lui apăru un ușor zâmbet. Întotdeauna ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect, îmi răspunse el. — Și cu copilul ce s-a întâmplat? — O, s-a născut mort la vreo trei-patru luni după căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]