455,265 matches
-
o are dezvoltată într-un chip neobișnuit". E adevărat, măgulitor identificat cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul rebarbativ de "filozofeme" și "mediteme", vizibil mai cu seamă în Interval, n-ar reprezenta decît o "veritabilă plantație de cuie, cum ar spune un poet". După ce lui Augustin Buzura i se consemnează "progresele", criticul crede că trebuie să vorbim și despre "inerțiile" lui, consistînd în unele "tipare prestabilite, ce nu i se potrivesc". Fiind
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
istoric ar putea spune că, față de cele 80% din voturi furate în noiembrie 1946, bietele opt procente din acest an și din acest noiembrie înseamnă o nimica toată. Proporțional, poate fi o "nimica toată", dar ca nivel de civilizație ele reprezintă enorm. Comuniștii români au făcut progrese evidente din 1946 și pînă astăzi - asta e în afară de orice îndoială. Din păcate, ei nu și-au schimbat nici mentalitatea, nici stilul. între generația comunistă care a fraudat în 1946 și cea reprezentată de
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
ele reprezintă enorm. Comuniștii români au făcut progrese evidente din 1946 și pînă astăzi - asta e în afară de orice îndoială. Din păcate, ei nu și-au schimbat nici mentalitatea, nici stilul. între generația comunistă care a fraudat în 1946 și cea reprezentată de urmașii ei contemporani nu există o diferență de substanță, ci doar una de ambalaj. Mai grav apare însă faptul că ziua de 28 noiembrie ne-a scos, pentru multă vreme, din rîndul popoarelor credibile. în nici o altă țară ex-comunistă
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
efectuat-o maestrul Georgescu atunci când a transpus textul sculptural în text muzical, o traducere diferită de cea verbală, practicată în mod obișnuit de traducători atunci când tălmăcesc dintr-o limbă în alta. Se numește, cu un termen grecesc sofisticat, ekphrasis și reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a unei poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
fost capabili să înțelegem mecanismele jocului ekphrastic și chiar să le repetăm. Recunoscători celor doi artiști, le-am ridicat în gând o statuie din sunete, un veritabil arc de triumf ca o vibrantă glorificare a spiritului cultural pe care îl reprezintă în această Timișoară a unui nou și promițător mileniu.
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
să lipsească, ar fi, neapărat, mai multe de adăugat, dar (nu mă pot stăpâni, deși am promis) nici într-un caz nu trebuia să lipsească Adrian Popescu. Trecând la alt segment sensibil, exilul e, cel puțin aparent, suficient de bine reprezentat prin: Ștefan Baciu, Al. Busuioceanu, Ion Caraion, Nina Cassian, Matei Călinescu, E. M. Cioran, Al. Ciorănescu, Aron Cotruș, Mircea Eliade, Paul Goma, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, I. Negoițescu, Virgil Nemoianu, Lucian Raicu, Dumitru
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu o acuratețe care, de cele mai multe ori, trece cu mult dincolo de intențiile de identificare, aceste obiecte par colecționate dintr-o obscură pornire de etnolog, de muzeograf sau de arhivar. Asemenea speciilor pe cale de dispariție, reprezentate patetic prin cîteva exemplare, formele
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
emisiunea-maraton de la Realitatea Tv, moderată de neobositul Robert Turcescu. Păcat că George Pruteanu și Adrian Cioroianu - invitați la aceeași emisiune - nu au reușit să-și dea seama de acest amănunt și tot timpul și-au arătat colții spre PSD-ul reprezentat de Victor Ponta părând un excelent posibil figurant pentru un film de Sergiu Nicolaescu - astfel că eforturile lui Robert Turcescu și ale lui Iuliu Wincler de a creea o atmosferă destins-colocvială, nu prea s-au văzut din cauza fumurilor penelist-peremistice. Păcat
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
tot timpul, inclusiv în momentele lor de glorie. Dar acum părea că venise scadența. Unii dintre ei au și fugit din orașele mari, ascunzându-se în casele părintești de la țară, la mânăstiri sau chiar în păduri. Ei nu-și puteau reprezenta actul justițiar decât prin similitudine cu tratamentul pe care îl aplicaseră - ei înșiși sau predecesorii lor - adversarilor politici în primii ani de după război. Cu mare teamă era privit Partidul Național Țărănesc, recent relansat în viața publică, în rândul căruia se
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
recentă carte a sa Profeții despre trecut și despre viitor. De ce a rămas România în urmă și cît va mai dura. Am mai spus-o/scris-o și cu alt prilej, oximoronul din prima parte a titlului acestei cărți nu reprezintă o ironie usturătoare la adresa lui Silviu Brucan pe care politologul și-ar fi asumat-o cu o lipsă de umor care i se citește pe față, ci însăși condiția politologiei. Politologul este în măsură să lumineze semnificațiile și logica evenimentelor încheiate
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al corupției, imoralității și violenței, Cartagina tinde astfel să se constituie într-o anti-Romă. Desigur, cele două părți - reprezentate adesea printr-un cuplu exemplar, cum ar
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
nefiind zugrăvit doar în alb și negru, mai cu seamă că recunoașterea calităților adversarului poate servi la reliefarea meritelor proprii. Arta latină oglindește complexitatea raporturilor stabilite între romani și un dușman odios, dar cu o certă putere de fascinație. Alteritatea reprezentată de spațiul punic pare să fi contribuit în mod decisiv la constituirea identității romane.
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Al. Săndulescu Pentru un scriitor nevoit să trăiască sub regimul comunist și să suporte măsurile aberante ale "marelui cârmaci", revoluția din decembrie 1989 a reprezentat "țărmul târziu", când el, ca după o rătăcire fără speranță pe drumuri sălbatice, infinit mai lungă decât a grecilor conduși de Xenofon, acum aproape 2500 de ani, ar fi putut exclama, cu o indescriptibilă bucurie, ca și ei, "Thalassa, thalassa
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
asupra psihicului său un efect liniștitor: "A fost o terapie de pe urma căreia, chiar dacă n-am devenit mai optimist și mai entuziast, sunt, în mod sigur, mai împăcat și mai calm". Diaristul crede că muzica i-ar putea stimula și scrisul, reprezentând pentru el adevăratul sens al vieții: Și mi-e dor să mă văd iar scriind, supus acestui chin vital, singurul care-mi poate întreține activă conștiința împlinirii". Ca să se sustragă de sub tirania ideologiei mistificatoare a prezentului și a directivelor de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
Horia, Miron Costin, mai târziu, Ovidiu. Gestul său nu era singular. Alții s-au retras în filologia clasică, în lingvistică, în literatura veche a cronicarilor și a textelor sacre, în genere, în istorie literară. Tot un fel de autoterapie o reprezintă și jurnalul, o decomprimare a pesimismului și a stării depresive: "Troenit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă o carieră prodigioasă. Și în alte epoci majoritatea strivitoare a scriitorilor fusese formată din mediocri, dar aceștia - cu cîteva excepții - păreau conștienți de propriile lor limite și arborau o
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de mare ca sub
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cultură, convins că a ajuns la postul înalt pe care îl deține mai mult din întîmplare, politicianul își caută legitimări: misterioasa noțiune la care el personal nu are acces, dar care s-a transmis de-a lungul secolelor, Cultura, poate reprezenta un început de legitimitate. Nu există nici un pericol ca autoritățile vreunui stat să renunțe deschis la artă, prin inițiative legislative; arta va continua să fie cît de cît protejată, cu scrîșnete din dinți. Totuși, la acest capitol, majoritatea populației gîndește
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
oamenilor același rol ca la 1900, cînd importanța ei reală era mult mai mare. Asistăm oare la un proces negativ dintre cele mai descurajante? Poate că nu ar fi bine să ne grăbim cu concluziile. Dacă micul grup, elita protejată, reprezentată de comunitatea scriitorilor, pare din ce în ce mai izolat, dacă produsul ei are din ce în ce mai puțină căutare pe piață, asta nu se întîmplă și din cauza scriitorilor înșiși? Dacă literatura pierde teren, nu-i și din cauza păcatului mortal, pe care-l știm cu toții, dar de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
reale, sentimentul de frustrare și de neputință domină autoritar. O pătură relativ subțire de foști activiști de partid și de securiști a acaparat aproape în întregime resursele economice, iar clientelismul politic de tip mafiot, aflat în slujba unui partid unic, reprezintă în România de astăzi singura instituție stabilă și cu puteri efective. Partidul unic nu se mai definește drept partid comunist, dar i-a menținut acestuia structura și reflexele. în rest - mizeria sub cele mai variate forme și o proporție enormă
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Fără exagerare, se poate afirma că scrierile lui Levi ar furniza material suficient oricui ar dori să scrie o dizertație sau o teză de doctorat despre arta portretului. Ca să nu mai spunem că la un seminar pe aceeași temă ar reprezenta materialul didactic ideal. Sunt multe portrete memorabile în Armstițiul. E greu să-l uiți de pildă pe negustorul din Tesalonic, Grecul, cum este supranumit, despre care ni se spune că semăna cu o pasăre de noapte, speriată de lumină sau
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
de o oră cu cîte un scriitor. Au trecut toți marii scriitori pe la acel microfon, iar în 60 de minute se poate spune într-adevăr cîte ceva. Sper că aceste radioscopii ale lui Jacques Chancel nu s-au pierdut, ele reprezintă o bogăție extraordinară. Apropo de stilul oral: e de remarcat că acesta predomina înaintea secolului XIX cînd mulțimea nu știa să citească, mesajele trebuind să-i fie adresate pe cale orală. Asta a dezvoltat oratoria ecleziastică, au apărut mari predicatori practicînd
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
originea lor, prin generația căreia îi aparțin, bunăoară, Thomas Mann și Hermann Hesse. Iată, Thomas Mann ține numai de istorie, nu găsești la el un peisaj, în timp ce Hesse ține integral de geografie. Distincția aceasta începe de fapt cu Homer: Iliada reprezintă istoria, în schimb, Odiseea e geografia însăși. Mărturisesc sincer că ador Odiseea, o citesc cu regularitate, pe cînd Iliada mă plictisește de moarte. Revenind, îl consider pe Julien Gracq un imens peisagist și nu pot uita că toată viața, sub
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
noi în două tabere, publicul românesc a dovedit că rămâne constant alături de valoare. Deocamdată, pentru Microsoft au conferențiat trei dintre "greii" culturii române de azi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Dar au făcut-o cu teme care reprezentau, pentru fiecare în parte, un fel de auto-constrângere: încercări de a depăși imaginea-standard pentru care sunt cunoscuți în România. Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu au polemizat superb în marginea câtorva idei de filozofie (memorabil e conceptul de "Gheorghe", un fel
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]