1,533 matches
-
În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră din Lunghua În acea dimineață rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spune să nu-l deranjezi. Cele două camere se află deasupra atelierului de tăiat lemne și forme al fabricii de perii și bidinele, iar din cauza paznicului care scoate sunete Înfiorătoare degeaba Îl fluieri că nu te aude nimeni. Îl aștepți resemnat În curte, așezat la umbră sub un oțetar, amorțit de emoție și de glorie. Curtea lui Oprescu e plină de oțetari. Stai acolo ca Într-o pădure și tragi pe nas mirosul, puturos, Înțepător, ca de sulf al frunzelor. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
St. Luke sau să luați În considerare o vizită În America? Doctorii care ne-au consultat sunt doi dintre specialiștii de renume mondial, spuse Craig. Dacă ei spun c-ar fi timpul să renunțăm, atunci cam ar trebui să ne resemnăm. Exact atunci a Început să sune telefonul. Ruby și-a dat seama că era a doua oară În ultima vreme când telefonul suna În timp ce Chanel Îi dădea vești proaste. Ca și data trecută, Ruby era mai mult decât pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
siluetă întunecată, impenetrabilă. Poate că nu este chiar atât de greu, cum cred, să o las, e suficient să mă îmbrac și să plec. Vor face un zid împotriva mea ea, familia ei, prietenii. Apoi, împotriva zidului aceluia, se va resemna. Dacă ar fi fost în locul meu, ea nu s-ar fi temut, m-ar fi lăsat afară pe balconul de serviciu, cum făcuse cu puțin înainte cu punga de gunoi. O ploaie ușoară ca o pudră mă udă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aș fi trezit la timp și nu ne-am fi băgat mințile în cap, mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și mascheze sarcina, o cred capabilă de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ce-o să-ncep acum e să-mi pierd nopțile... Sau să le câștigi, Víctore. În sfârșit, nu știu ce se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vreau să te îneci cu vreunul, nu vreau să te văd murind sub ochii mei și implorându-mă să-ți salvez viața. Vezi doar, Orfeule, don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și asta e diplomație... — Cum? — Da, căci dumneavoastră veniți nu doar ca să o iert pe... fata aceea, ci ca să vedeți dacă sunt de acord să o cer de nevastă, nu-i așa? Ne învoim, așa-i?, și ea se va resemna... — Jur, don Augusto, jur pe memoria sfintei mele mame, fie în slavă, jur... — A doua poruncă, să nu juri... — Ei bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu, cine este Ermelinda Ruiz y Ruiz. — De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera fericirea? Fericirea trebuie să ți-o digeri! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
păi... — Bine; ce? — Că nu-mi mai găsesc odihna, Eugenia; că am răsucit de mii de ori în minte lucrurile pe care ni le-am spus ultima dată când am stat de vorbă și, orice aș face, nu mă pot resemna, nu, nu mă pot resemna, nu pot! Și-n ce privință nu te poți resemna? — Ei, cu asta, Eugenia, cu asta! — Care asta? Cu asta, și anume să nu mai fim decât prieteni... — Decât prieteni!... Ți se pare puțin lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi mai găsesc odihna, Eugenia; că am răsucit de mii de ori în minte lucrurile pe care ni le-am spus ultima dată când am stat de vorbă și, orice aș face, nu mă pot resemna, nu, nu mă pot resemna, nu pot! Și-n ce privință nu te poți resemna? — Ei, cu asta, Eugenia, cu asta! — Care asta? Cu asta, și anume să nu mai fim decât prieteni... — Decât prieteni!... Ți se pare puțin lucru, domnule don Augusto? Sau dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ori în minte lucrurile pe care ni le-am spus ultima dată când am stat de vorbă și, orice aș face, nu mă pot resemna, nu, nu mă pot resemna, nu pot! Și-n ce privință nu te poți resemna? — Ei, cu asta, Eugenia, cu asta! — Care asta? Cu asta, și anume să nu mai fim decât prieteni... — Decât prieteni!... Ți se pare puțin lucru, domnule don Augusto? Sau dumneata dorești să fim mai puțin decât prieteni? — Nu, Eugenia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnule don Augusto? Sau dumneata dorești să fim mai puțin decât prieteni? — Nu, Eugenia, nu, nu-i asta. — Dar atunci ce e? — Pentru Dumnezeu, nu mă face să sufăr... — Cine te face să suferi ești chiar dumneata. Nu mă pot resemna, nu! — Bine, dar ce vrei? Să fim... soț și soție! — Atunci s-ar sfârși! — Ca să sfârșească trebuie să înceapă. Și cuvântul pe care mi l-ai dat? — Nu știam ce spun. — Și Rosario aia... — Oh, pentru Dumnezeu, Eugenia, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement împotriva felului în care ne mobilaserăm camera, fără să fi devenit însă mai îngăduitoare. Ceva pătrunsese în locuință, ceva resimțit de ea ca total nepotrivit cu felul ei de viață: ceva grosolan, un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
decât ei. Cred că pentru prima dată a simțit înțepătura invidiei față de mine în fața acestei realizări. În rolul de mediator pe care mi-l asumasem, am ales câte un obiect de vestimentație de la fiecare, împăcându-le pe amândouă (abia) și resemnându-mă să arăt ridicol. M-am uitat curioasă în oglindă. Eram eu, ce-i drept: același păr, aceeași față, dar îmbrăcată cu una dintre fustele învolănate ale Mariei care-mi scotea în evidență o talie pe care nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Va trebui să împrumuți o pereche de pantofi de la mine, am spus eu. Pantofii tăi cu toc cui fac reiații să pară prea scurți și până și eu știu că așa ceva nu e acceptabil în afara cluburilor de noapte din Ibiza. Resemnându-se la o zi de dezastru vestimentar, inspectă colecția mea impresionantă (după părerea mea) de încălțăminte practică de foarte bună calitate, oftă și-și introduse cu grijă picioarele (încălțate cu cea mai bună pereche a mea de șosete Stăpânul Inelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa că l-am împachetat la loc și l-am pus în săculețul lui Ed. Am dat cu mâna de ceva pe fundul sacului. Am scos obiectul care s-a dovedit a fi un căluț roz de jucărie. —Ah. Ed păru resemnat în legătură cu descoperirea mea. Îl țineam în sus așteptând o explicație. — Uitasem că e încă acolo. —E al tău? l-am întrebat eu prostește. Sau l-ai cumpărat pentru mine după aventura de la Chessington? —E al fiicei mele vitrege. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
transporturi maritime, dar Își petrecea tot timpul liber În spectacole de amatori și la petreceri muzicale, uneori Împreună cu May, sora lui, Începând să Își facă un nume despre care se scria În ziare. — Mă tem că va trebui să te resemnezi, Kiki, spuse Henry. Dorința de a realiza piese de teatru e o chestiune stranie, de nestăpânit. De a juca În ele, de a le scrie, de a le produce. N-are nici un rost să faci apel la rațiune. Dacă Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dialog, avea să le dea dialog - și Vârsta ingrată abia dacă mai conținea altceva - și atunci să vedem ce mai aveau de zis criticii. Probabil n-avea să le placă mai mult decât narațiunea internalizată, Își spuse el sec. Se resemnase la gândul că nu va fi niciodată un scriitor cu adevărat popular și că nu va produce un „bestseller“, ca bietul Du Maurier. Ceva se petrecuse În cultura lumii anglo-saxone În ultimele câteva decenii, o uriașă mișcare seismică produsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doilea, În care moartea este văzută ca un portal către o extensie, nu o extincție, a conștiinței. El recunoaște Însă, de bună voie, absența oricărei dovezi ferme pe care s-ar putea Întemeia o astfel de speranță. Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod laș și cronicizat Închistați În organele noastre materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de râs și admițându-mi perfecta validitate a argumentelor; râsul său molipsitor, Îmi repetă persuasiv și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De guerre lasse, mă resemnez să Îmi Înfrunt Îndemânatica Remington, confidentă complice și mută a atâtor escapade celeste. Când huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
savoir faire, dragă prietene - urmăritorii nătângi și numeroși. Împărțirea cu generozitate a autoportretelor mele cu autograf a izbutit să domolească, dar nu și să stârpească, neîncrederea controlorilor din expres. Mi-au pus la dispoziție un compartiment, pe care m-am resemnat să-l Împart cu un necunoscut ce avea o Înfățișare vădit israelită și pe care sosirea mea l-a deșteptat din somn. Am aflat apoi că intrusul se numea Goliadkin și făcea trafic cu diamante. Cine ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a resemnat În fața vizitei noastre. La opt fix, guvernanta - o blondă cât se poate de grosolană, credeți-mă - l-a adus pe Pampa, unicul vlăstar al fericitei perechi. Din Înaltul scării, doamna Mariana a Întins brațele spre copil, iar acesta, purtând facón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
afle ceva, orice, despre acest individ cum n-a mai văzut nimeni, Însă CIA și FBI nu descoperă absolut nimic, cu excepția unei etichete de haină datînd din 1934. Warden se enervează, apoi se revoltă și-n cele din urmă se resemnează și-ncearcă să traducă-n fapte, În politica mondială, considerațiile lui Gardner asupra floricelelor ce cresc În grădini. La urma urmei de ce n-ar fi așa, societatea falsă ca o grădină, suprafață de teren arabil, de obicei Îngrădită, acum globalizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]