1,562 matches
-
zic și prin împrejurarea că tac și nu dezmint știrile odioase răspândite cu telegrafică repejune. "Fraternitatea" e chiar mai bine informată: ea știe că poza e a unor evrei din Agiud. Ce-i cu fotografia din Agiud? Cine sânt acei respectabili 28 ai Alianței vieneze, cine acei bieți persecutați pentru cari se alarmează o lume? Sîntem în poziție a lămuri pe cititori. Pe la finele lunei trecute o escortă de călărași conducea pe trei indivizi creștini, un secui, un german și un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și un rutean ni se pare, găsiți fără căpătâi în țară, pentru a-i preda în seama autorităților de graniță austriace, spre a fi duși la urma lor. Convoiul ajunse în orășelul Agiud. În acest orășel 28 de negustori evrei, respectabili cum vine vorba, invită pe călărașii noștri să se fotografieze cu ei într-un grup. Călărașii, având ș-așa stație de popas acolo, nu se dau în lături, evreii se pun șir militărește, iar aripa stângă și cea dreaptă a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
călărașii și cei trei indivizi creștini s-au odihnit îndestul în Agiud, convoiul a plecat mai departe. Iată originea fotografiei trimisă la Viena, la Londra, la redacția "Fraternității", despre care acum se vorbește în presa europeană. În contra celor 28 de respectabili mincinoși se urmează în acest moment instrucția în corecțional. Ei bine, iată oamenii cari pretind că sânt fii ai României și cari vor drepturi egale cu românii. [5 august 1879] ["CÎTEVA NUMERE CONSECUTIVE... "] Câteva numere consecutive ale organului fanariot din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și mai simplu și mai demn ca guvernul să ceară el însuși amânarea, în loc de-a pune pe d. P. Ghica ca să-l reprezenteze, căci (abstracție făcând de la ominozitatea, unei propuneri pornite din partea unei persoane atât de demne și de respectabile din toate punctele de vedere precum e fără contestare meritosul vânzător de bilete al artistelor de cafenele) d. Cogălniceanu bunăoară, ca om cu practica lucrurilor, știa prea bine că nu e nevoie de o asemenea procedare estraordinară pentru ca maioritatea să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deși ei în de ei atât de opuși în multe priviri, n-ar fi demne de scrutare din partea presei, căci curajul opiniei este o virtute și orice opinie sincer spusă și răsărită din dorința curată a binelui semenilor săi e respectabilă. Întru cât se potrivește cu ideile noastre, o asemenea opinie devine a noastră, întru cât nu, o combatem, însă terenul rămâne totdauna ferit de orice resentiment. Nu urâm decât lipsa de caracter, decât luarea drept pretext a principiilor pentru a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de cătră amicii d-lui Graetz ca un luminos prototip. Din nefericire d. Schleiden n-a scăpat de soarta comună. a tuturor naturaliștilor, diletanți în istorie: arată o respectabilă sârguință de compilator, dar o deplină lipsă de simț istoric. Cine cunoaște chiar numai elementele științei noastre cată numaidecât să vadă că nici se poate imagina ca-ntr-o luptă de două mii de ani să fi fost de-o parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numai... o eroare tipografică. Mai vine însă un alt pasaj, tot atât de caracteristic. Terminăm prin a rectifica o altă eroare comisă de "Timpul"; nu d. Maiorescu a conceput pentru prima oară ideea de a da o direcțiune realistă învățămîntului public, ci respectabilul d. Constantin Crețulescu care, încă de la 1861, a publicat în broșură importantă., unde semnala inconvenientele grave și consecuențele fatale la cari se espunea viitorul țărei de nu se va îndrepta către agricultură, industrie și comerț o mare parte din activitatea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în mai multe ocaziuni s-a făcut apostolul călduros al acestei mari idei naționale și ne mirăm cum cei de la " Timpul" caută să atribuie d-lui Maiorescu un merit ce nu-l are și să-l îmbrace cu pene străine. Respectabilul d. Constantin Crețulescu poate fi un om foarte onorabil, precum și regretabilul G. Costaforu asemenea; unul a scris o broșură, altul a vorbit în privirea aceasta. Toate acestea nu schimbă faptul că proiectul de lege propus de d. Maiorescu a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
saramura din pahar. Parcă turnaseră din Marea Neagră în sticlă. Prozele lui Poe nu mă dădeau pe spate, le citisem când eram mic și-acum nu-mi mai spuneau nimic. „Maestrul anticipației“ (cum scria pe coperțile edițiilor scoase de niște pensionari respectabili, pe care Scurtu probabil îi cunoscuse) se sufocase sub mormane de pământ și pagini gălbejite. Care vroia să intre în afaceri cu pompe funebre mai punea mâna să-l citească; în rest, plictiseală și dezinteres: nici la engleză, la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coborât direct la „Pescărie“, tăcuți și murați. Seara, ne-am îmbrăcat frumos, ca de duminică. Îmi adusesem un rând de haine special pentru întâlnirea cu Lupu. Vremea dirigenției trecuse. Tânărul Lupu nu mai era fostul meu elev, ci-un Anticar respectabil, un colecționar de temut, care-și negocia tranzacțiile la sânge. Estetica juca și ea un rol aici, și nu doar decorativ: dacă nu-i plăcea de tine, Andrei Lupu se ridica de la masă înainte să apuci tu să te-așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preluasem întregul bagaj al trecutului, cu buzunarele lui calde, adânci și sucite: zâmbete, urme de-atingeri, privirile altora, complicități nerostite. Le primeam calm, detașat, fără gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ieșea numărul de pagini, dar amănuntul nu deranja pe nimeni). Clasicii erau căutați cu grijă, peste tot, ca persoanele date în urmărire generală. Comenzile s-ar fi dat unei singure edituri, fără licitație, care aparținea pe hârtie unui tinerel respectabil, iar, în realitate, Anticarilor. Drepturile de-autor erau cumpărate pe sume ridicole de la moștenitori sau ignorate pur și simplu, în virtutea serviciilor pe care se presupune că Academia le-ar fi adus acestora și societății; când moștenitorii păreau nehotărâți sau recalcitranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împreună), dar nu mai rămăsese timp de-așa ceva. Nu pentru asta fugisem de-acasă. De fapt, întâlnirea cu inginerul Grosescu nu însemna decât un pretext, ca și cumpărarea Pif-ului. Nu de obținerea numărului 172 eram eu preocupat (ca orice colecționar respectabil), ci de completarea unui folder cu amintiri, de recuperarea minusculei secțiuni lipsă, fără de care nu puteam participa la concurs. Informația nu se-afla undeva în lumea exterioară, ci într-o singură pagină a unui singur număr de revistă, tipărită vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această lucrare nu aspiră: ea își dorește doar să arate ce s-a petrecut cu adevărat", afirma Ranke într-o prefață la una din lucrările sale (Evans, 1997, p. 17). "Revoluția rankeană" în urma căreia istoriografia a dobândit un statut epistemic respectabil a fost propulsată și de imperativul de a nu judeca trecutul în tribunalul prezentului. În mod evident, și pe deplin asumat, Raportul Tismăneanu, deși pretinde a furniza adevărul științific despre comunismul românesc, derogă substanțial de la principiul abținerii de la (pre)judecăți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Pavlișcev, care v-a ținut pe socoteala lui în Elveția, l-am cunoscut, rogu-vă, numai dacă acesta era Nikolai Andreevici Pavlișcev, pentru că au fost doi veri. Celălalt trăiește și acum în Crimeea, iar Nikolai Andreevici, răposatul, a fost om respectabil, cu relații, și patru mii de suflete a avut la timpul lui... Exact, se numea Nikolai Andreevici Pavlișcev. Și, răspunzând, tânărul îl învălui pe domnul atoateștiutor într-o privire atentă și iscoditoare. Acești domni atoateștiutori se întâlnesc uneori, chiar destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o frumusețe neobișnuită; în acest domeniu, Afanasi Ivanovici era mare cunoscător și nu dădea greș niciodată. De data aceasta își petrecu la moșie doar câteva zile, dar reuși să dea dispoziții; în educația fetei interveniră schimbări importante; fu angajată o respectabilă guvernantă în vârstă, cu mare experiență în educarea superioară a fetelor, care era o elvețiancă foarte instruită și, în afară de limba franceză, îi preda și felurite științe. Se instală în casa de la țară și învățătura micuței Nastia luă un avânt deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi pierit pentru totdeauna. Trăia mai mult izolată, citea, chiar studia, iubea muzica. Prietene avea puține; se vizita doar cu niște soții sărace și caraghioase de funcționari, cunoștea vreo două actrițe, ținea mult la numeroasa familie a unui învățător respectabil, în casa căruia era foarte iubită și primită cu plăcere. Destul de des, seara, se strângeau la ea cinci-șase inși cunoscuți, nu mai mulți. Toțki venea foarte des și era cât se poate de punctual. În ultimul timp, nu fără dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că e un om plin de energie, de mândrie, care vrea să facă o carieră, să reușească în viață. A mai auzit și că Nina Alexandrovna Ivolghina, mama lui Gavrila Ardalionovici, este o femeie excepțională și cât se poate de respectabilă, că sora lui, Varvara Ardalionovna, e o domnișoară extraordinară și energică. Ptițân i-a vorbit mult despre ea. A mai auzit că își suportă cu stoicism ghinioanele; ar dori să le cunoască; însă întrebarea e: o vor primi oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pildă, se simțise foarte ușurat când Nastasia Filippovna, în sfârșit, le promise celor doi prieteni că în seara zilei ei de naștere își va spune ultimul cuvânt. În schimb, cel mai ciudat și incredibil zvon, care îl privea pe însuși respectabilul Ivan Feodorovici, se dovedea - vai! - din ce în ce mai adevărat. Aici totul părea la prima vedere curată aiureală. Era greu de crezut că Ivan Feodorovici, ajuns la o vârstă atât de respectabilă, posesor al unei inteligențe apreciabile și fiind un atât de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mai ciudat și incredibil zvon, care îl privea pe însuși respectabilul Ivan Feodorovici, se dovedea - vai! - din ce în ce mai adevărat. Aici totul părea la prima vedere curată aiureală. Era greu de crezut că Ivan Feodorovici, ajuns la o vârstă atât de respectabilă, posesor al unei inteligențe apreciabile și fiind un atât de bun cunoscător al vieții etc., etc., s-ar fi lăsat el însuși ispitit de Nastasia Filippovna și încă într-o asemenea măsură, încât acest capriciu semăna cu o pasiune. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lume ca s-o vadă plângând și mergând în urma sicriului; atunci pastorul - era încă tânăr și avea ambiția să devină mare predicator - li s-a adresat tuturor, arătându-le-o pe Marie: „Iată cine-i vinovată de moartea acestei femei respectabile (și nu era adevărat, pentru că bătrâna bolise doi ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atracție conștientă spre originalitate, ceea ce chiar ar fi fost indecent cu totul. O, nu! Cu adevărat, nimic din toate acestea nu exista, adică nu aveau nici un scop stabilit cu bună știință, însă până la urmă rezulta că familia Epancin, deși foarte respectabilă, era întrucâtva altfel decât ar fi trebuit să fie toate familiile onorabile. În ultimul timp, Lizaveta Prokofievna ajunsese să considere că de vină erau numai ea și „nenorocitul“ ei caracter, din care pricină suferea și mai mult. Clipă de clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
paradox, dacă o faci în serios? Nu pot permite asemenea extravaganță la adresa moșierului rus; și dumneata ești moșier rus, îi replică înflăcărat prințul Ș. — Păi nu mă refer la moșierul rus în sensul în care îl iei dumneata. Categoria e respectabilă, măcar prin faptul că și eu îi aparțin; mai ales acum, după ce și-a încetat existența... Oare nici în literatură n-a existat nimic național? îl întrerupse Alexandra Ivanovna. — Nu sunt specialist în literatură, dar, după părerea mea, nici literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar cu siguranță n-o să se poarte ca un laș. Tocmai alde el nu-s lași, zău așa! se gândi Keller în sinea lui. Hm, șampanie! Totuși, e o veste interesantă. Douăsprezece sticle, o duzină; nimic de zis, o garnizoană respectabilă. Pariez că Lebedev a câștigat șampania de pe urma unui pariu cu cineva... Hm... prințul ăsta e, totuși, destul de simpatic; chiar că-mi plac inșii ca el; la drept vorbind, n-are rost să pierd timpul degeaba și... dacă-i vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grăbi, Lebedev, dimineața ești mult mai bun la suflet, observă Ptițân zâmbind. — În schimb seara sunt mai sincer! Seara sunt mai cordial și mai sincer! se răsuci, înfierbântat, Lebedev spre el. Mai simplu și mai precis, mai cinstit și mai respectabil și, deși astfel mă descopăr în fața domniilor voastre, mă doare-n cot; acum vă provoc pe toți, pe toți ateii: prin ce veți mântui lumea și în ce i-ați găsit ei calea normală, voi, oameni ai științei, industriei, asociațiilor, muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]