14,792 matches
-
absurdul întrebărilor lui și totuși o liniște binefăcătoare îl cuprinde atunci când ea îi răspunde cu vocea ei dintotdeauna, doar puțin diminuată : Nu am simțit nimic decât ca o plutire... Apoi ca un zbor printre aștri și în fine am auzit respirația monitorului și am simțit strânsura aparatului de tensiune... Prima durere, te asigur că fără importanță, a fost în coapsa stângă... În coapsă ? Ce are coapsa cu capul ? Am auzit-o pe anestezistă, pe doctorița Alindora Bosch, spunând că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fixă a profesorului. Alindora înțelege fără vorbe : Nu are rost să îl chinuim !" Cu sânge rece, Alindora mărește doza de anestezic peste limita care ar da cea mai slabă speranță de revenire la viață. Urmărește scăderea ritmului cardiac și a respirației ca imediat să constate dispariția lor. Nimeni nu indică masaj cardiac sau aparat de respirație artificială, nimeni nu face nici un gest. Toți au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rece, Alindora mărește doza de anestezic peste limita care ar da cea mai slabă speranță de revenire la viață. Urmărește scăderea ritmului cardiac și a respirației ca imediat să constate dispariția lor. Nimeni nu indică masaj cardiac sau aparat de respirație artificială, nimeni nu face nici un gest. Toți au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu o mască rigidă de un tragism indescriptibil. Se îndreaptă spre ieșirea din blocul operator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o restricție, poate valva aortică... Asta spunea și medicul de la spitalul din Strasbourg. Mai devreme sau mai târziu va trebui probabil intervenit. Eu sper să fie cât mai târziu, timpul rezolvă multe. Ia să mai ascult. Respirați ! Adânc ! Așa... Rețineți respirația. Tușiți ! Da, cred că asta e. Din păcate nu avem la dispensar nici măcar un electrocardiograf. Se spune că am ureche bună, dar ea nu poate înlocui toată aparatura de care se servesc medicii acolo, la dumneavoastră. Ecograf, scaner, IRM... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să depăn mâine pentru tine vechile mele amintiri. Ziua a doua Aici, în camera asta, pe pridvorul cuptorului, am adus-o pe lume pe sora ta, pe Minodora. Deși pregătită sufletește pentru a primi această mărturisire, Dora simte că firul respirației e pe cale să se curme. Se străduiește să respire adânc și să nu întreabă nimic, iar Teodora își continuă povestirea de parcă ar fi spus niște cuvinte oarecare. Pentru Dora, epoeea Teodorei pare să se desfășoare pe un fundal violet, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copiii, bărbații și femeile au fost separați în trei grupuri. Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute pe un fel de capră din lemn. Un bărbat m-a uns la părțile sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pregetat, am luat cu mine câteva plante și cartea de farmacie naturală și am plecat în sat cu mujicul. Starea lui Axel era într-adevăr îngrijorătoare. Când am ajuns la capul lui, nu era conștient. Aiura, fruntea îi dogorea iar respirația îi era șuierătore. Când m-am uitat la vechile răni, m-am înfiorat. Picioarele, de la genunchi în jos, erau ca o carne vie acoperită de bășici mari, pline cu un lichid gălbui. M-am gândit că dacă plantele nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Axel mă privea cu încredere și executa fără murmur ceea ce îi ceream. Am dormit împreună cu ea pe un pat improvizat lângă suferind, căruia i-am reînnoit mereu prișnițele și i-am turnat între buze infuzia concentrată de plante. Spre dimineață respirația a dat primele semne bune, l-am simțit liniștindu-se și a căzut într-un somn reparator. Spre surprinderea și bucuria noastră, când s-a trezit, fierbințeala îi scăzuse și puteam vorbi cu el. La prânz, Axel a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Fără să vă dați seama, dragostea voastră o proteja excesiv. Dora nu își găsește cuvinte în care să poată încape amărăciunea acelor zile. Nopți de nesomn și lacrimi pe care le resimte și acum ca un nod care îi îngreunează respirația și o fac să poată continua abia după o tăcere lungă : După ce a plecat de-acasă, căci spre bucuria noastră fără seamăn a fost acceptată la litere la Sorbona, s-a părut că relația redevine firească. Ne telefona, venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare. Tovarășului i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de catedrală din sală drept un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
balerine, făceau balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la aeroport. Stai mai întâi și te pune la punct. Spune asta și pleacă. Când sunt gata, îl întâlnesc jos, în picioare. Îmi întinde zâmbitor mâinile și mă sărută pe obraji. Când îmi ia capul în mâini mi se taie respirația. Ceea ce nu știu este că mi-a pus în păr un emițător. Astfel încât să mă găsească oriunde, și să o luăm de la început. Când mă trezesc din vis, sunt deja în avion spre casă. Toată lumea se bucură când sosesc. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând să-mi revin. Cred că-și face milă de mine și mă ia în casă fără să se uite la mine, în timp ce eu nici nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care o iubești cu toată ființa ta, îi face din nou teorie Matei, cuprinzându-i de-a binelea sânii în palme și plimbându-și degetele peste ei a mângâiere. Deși înfiorați amândoi deopotrivă de plăcere, Cecilia simțindu-i în plus respirația caldă ca și buzele ca-ntr-un foc pe părul ei, se răstește ca și când ar lupta cu ea însăși. —Ia-ți mâinile, Matei, că m-am încălzit. — Cred că înțelegi acum diferența dintre vraja iubirii care, poate, în acest moment
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și controleze întreaga fire. A privit-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cine să mai folosească un asemenea parfum ca ea? — Colegul a plecat, Matei s-a așezat la masă să scrie niște rețete, foarte, foarte uimit. Cum cuierul era în spate, Cecilia a ieșit tiptil, a mers încet, încet, oprindu-și respirația până a ajuns în spatele lui, punându-i palmele pe ochi, moment în care el s-a speriat gata să se ridice de pe scaun, dar simțind inelul de logodnă pe palmele pe care le cerceta și parfumul ei tot mai pregnant
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a doua zi târziu. Matei s-a trezit primul, dar văzând-o pe Cecilia cu capul pe pieptul lui și cu brațul peste mijlocul său, cum adormise de cu seară, n-a îndrăznit să se clintească, și-a reținut și respirația ca să n-o trezească. După o vreme, ea a început să se miște și să caște ca un copil frânt de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde pleacă trenurile spre Nikko, este afișată o hartă, pe care frunze ruginii de arțar (din plastic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul pantei o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era prea greu pentru mâinile ei subțiri. Nu știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare, acum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de durere în pat sub niște zdrențe; abia își mai ținea respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci Norocel a tăiat lemne, a făcut focul și, numai după ce aerul din cocioabă s-a mai dezmorțit, s-a culcat și el. În vis s-a întâlnit cu omul lepros
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aduc ceva de mâncare și să văd ce este cu tine că nu te-am mai văzut de multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]