1,603 matches
-
e în ea. Sunt sigură că are ascuns într-un sertar un brici înfășurat în mătase, ca al ucigașului aceluia de la Moscova; și acela locuia în aceeași casă cu mama lui, și el și-a înfășurat briciul în mătase ca să reteze un gâtlej. Tot timpul cât am stat în casa lor mi s-a părut că undeva, sub dușumea, ascuns poate încă de taică-su, zace un mort învelit în mușama, ca și cel de la Moscova, având, ca și acela, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea să zbiere, dar nu termină ce avea de spus. Stăteau față în față, peste măsură de surescitați, mai ales Ganea. — Ganea, ce-i cu tine? strigă Nina Alexandrovna, repezindu-se să-și oprească fiul. Toți spuneți prostii! le-o reteză Varia furioasă. Ajunge, mamă! spuse ea, apucând-o de mână. — Te cruț numai de dragul mamei, rosti Ganea pe un ton tragic. — Spune! urla generalul, cuprins cu totul de frenezie. Spune, dacă nu vrei să ai parte de blestemul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o bată la cap: „Ce semnificație are ariciul și acest cadou?“ Aglaia i-a răspuns că nu-i treaba lui. El i-a răspuns că e sigur că aici se ascunde o alegorie. Aglaia s-a supărat și i-a retezat-o spunându-i că nu-i decât un băiețandru și atâta tot. Kolea i-a replicat pe loc că, dacă n-ar respecta-o ca femeie și dacă n-ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
două ore. — Scrisoarea nu poate rămâne la dumneata. — V-o dau, v-o dau! Dumneavoastră v-o înmânez! spuse cu înflăcărare Lebedev. Acum sunt iarăși al dumneavoastră cu totul, din creștet până-n inimă, sunt servitorul dumneavoastră, după o trădare efemeră! Retezați-mi inima, cruțați-mi barba, cum a spus Thomas Morus 78... în Anglia și Marea Britanie. Mea culpa, mea culpa*, cum spune papa romană... adică o fi fiind el papa de la Roma, dar eu îi zic „Papa romană“. — Această scrisoare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu care se trezi a doua zi dimineața. Dar, tot în cursul dimineții, pe la ora doisprezece și ceva, dădu dovadă de o inconsecvență uimitoare. La o întrebare, de altminteri extrem de discretă, pusă de surorile ei, Aglaia răspunse deodată cu răceală, retezându-le-o cu obrăznicie: — Niciodată nu i-am promis nimic, niciodată în viață nu l-am considerat drept logodnicul meu. Pentru mine e un străin ca oricare altul. Lizaveta Prokofievna explodă subit. — Nu mă așteptam la asta din partea ta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt și alte nevoi financiare... — Care? se interesează furios împăratul. Ianuarius consultă tăblițele. — Sume incredibil de mari se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau cu ei! Secretarul mârâie nemulțumit. — ...Așa că nu le mai socoti la buget. — Ce fac cu celelalte...? oftează secretarul imperial. Împăratul face ochii mari: — Alte cheltuieli...? De unde le tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui stat imperial... Între timp, s-au apropiat de capătul peristilului. La dreapta, lângă un mic altar amenajat într-o nișă la exteriorul casei s-a adunat deja întreaga familie. Ca să nu fie auzit, tânărul coboară glasul: — De când ne-a retezat drepturile politice, ne face cadou sarcini administrative... Antonia nu comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
belșug deasupra lor cu mola salsa. Flaminul lui Jupiter apucă și el un pumn din aceeași făină de alac, prăjită și măcinată de ves tale, și o împrăștie în jurul lui. Este rândul lui rex. Pune mâna pe un cuțit și retează câteva fire de păr dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine. Ne-am împrietenit din prima zi, suntem cei mai în etate, el 35, eu 36 de ani. E înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare își ia notițele. Amândouă mâinile îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani în câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
urmăresc cu câtă voință și răbdare își ia notițele. Amândouă mâinile îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani în câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea pentru agricultură. Acum poartă două proteze de lemn, prevăzute la vârf cu două borte în care înșurubează cu dinții creionul, tocul, lingura, furculița. Are
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
numai la ruperea știuleților cu foi cu tot și merge la 1⁄2 hectar. Ei se folosesc la cules de un cârlig așezat în palma dreaptă cu o curea. Apucă apoi cu mâna stângă știuletele și cu dreapta, cu cârligul, retează știuletele. Acest cârlig modest a revoluționat culesul și a fost inventat de un fermier din Iowa în 1892, pentru unchiul său căruia îi lipsea degetul cel mare. Se dă o deosebită atenție culesului, întrucât 40 milioane hectare, într-o țară
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și poate chiar În noaptea aceea aveau să eructeze din nou - flăcări, vapori, șuierături sau aveau să zbârnâie nepăsătoare ca niște zmee, să țârâie ca greierii, printre arătările acelea scheletice cu o pură funcționalitate abstractă, automate capabile să strivească, să reteze, să mute din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice, că Înghită cu pocnete, să sughită din cilindri, să se dezmembreze ca niște marionete sinistre, să facă să se rotească tambururi, să convertească frecvențe, să transforme energii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niciodată că a fost pedepsit? Ai vrut să devii Homer? Ține, mișelule, și crede. Îl urăsc pe cel care Încearcă să-mi vândă o iluzie de pasiune. 41 Când ne reamintim că Daath e situat În punctul În care Abisul retează Stâlpul din Mijloc și că În vârful Stâlpului din Mijloc se află Cărarea Săgeții... și că până și aici sălășluiește Kundalini, vedem că În Daath este taina generării și regenerării, cheia manifestării tuturor lucrurilor prin diferențierea lor În perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la ea cu un mango. — Ai înnebunit? îl întrebă Maria pe Bobby. De ce l-ai adus pe ăsta aici, mai ales într-o seară ca asta? Va fi vărsare de sânge pe străzi. — N-o să se întâmple nimic, i-o retează Bobby. Îl duc tot eu acasă după ce plecăm. Toți trebuie să ne câștigăm cumva existența, zice el cu un gest larg spre farfuria, acum goală, de dulciuri. Ce este viața fără riscuri? Îi place cum sună fraza asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Paris. Jonathan nu este prea fericit din cauza asta. Se simte urmărit de acesta când aleargă prin depozit cu listele de inventar și conosamentele; Gittens îl urmărește cu un zâmbet superior în colțul gurii. Pe feribot, Gittens discută cu profesorul Chapel, retezându-i deliberat orice încercare de implicare. Când ajung la Calais, este deja clar pentru Jonathan, că-l consideră inferior, un fel de ordonanță a profesorului și nu coleg. În port, oficialii francezi cam plictisiți abia le verifică documentele, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu apari când este tata în oraș. — El este tatăl tău? E mult prea tânăr ca să fie tatăl cuiva. — Nu te prosti! El este Jonathan. Este... prietenul meu. Pare ofensată. — Star, zice Jonathan. Cine este acest bărbat? — Oho, i-o retează Sweets ridicând vocea. Vrei să știi cine este acest bărbat? Este bărbatul ei, asta este. — Sweets! Star aproape că-l imploră să tacă. Lumea pare să se oprească din ritmul ei nebun. Jonathan înregistrează detaliile: ochii îngustați ai lui Sweets
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Întins pe masă, cu fața În jos. Bărbia i se reazămă de masă, cu capul ridicat Înspre Bruce. Maxilarele Îi fuseseră rupte și dinții Îi fuseseră smulși. Se află lângă degetele lui amputate. Ochii lui văd asta. Pleoapele Îi fuseseră retezate, iar globurile oculare Îi fuseseră Îndepărtate cu grijă, fără a-i tăia nervii optici. Aceștia fuseseră cumva Întinși, ca ai unui personaj de desene animate, iar ochii zac fiecare pe câte un maldăr de cărți, fiecare văzând o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
urechi, care și ele fuseseră Îndepărtate și tăiate cu foarfeca chirurgicală. Foarfeca se află lângă unealta de tăiat sârma și lângă pistolul cu cuie care Îl fixase pe Costas de bancă prin mâini și haine. Organele genitale nu-i fuseseră retezate, probabil ca să nu sângereze până moare. Limba Îi fusese tăiată. Au vrut să-l țină viu, ca un mesaj pentru partenerii lui. Bruce a rămas acolo pe loc, cu fața la el, gândindu-se cum ar putea face cineva asta unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
stare să se redreseze și Încercând să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfâșie În mâini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sânge scurgându-i-se din limba retezată din gură, pe când alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors la zmeii și balaurii noștri, căci Ileana Cosânzeana m-a vestit că Făt-Frumos l-a răpus pe zmeul cel spurcat retezându-i capul. Mă bucură nespus gestul lui Făt-Frumos și-mi dau seama că doar ea, cartea, mi-a oferit aceste plăceri de nedescris. De aceea cartea este cea mai bună prietenă a mea. Când cumpăr o carte nouă, este o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-au logodit. El s-a hotărât să-și creeze o carieră nouă, iar ea s-a legătuit să-l aștepte. S-a înscris în aceeași toamnă la Drept și s-a așternut pe carte. A mers greu. Serviciul îi reteza mereu avântul, și superiorii nu vedeau cu ochi buni strădaniile civile. Totuși, în șapte ani a terminat. Era locotenent. Prin demisie a dobândit gradul de căpitan de rezervă, dar și de candidat de avocat. Practica a făcut-o în Znaim
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un paloș de călău, razele muriră, și ochii lui Bologa se umplură de întuneric. Nu-și dădea seama ce s-a întîmplat. Tunurile băteau mereu, rar, cum poruncise dânsul. " Mi se pare c-am spart reflectorul", se gândi atunci, mirîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răcnind: ― Ce? Imposibilitate morală?... Ce vorbe sunt astea? Cum îndrăznești?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur și simplu lașitatea unor oameni fără sentimente patriotice! Nu cunosc, înțelegi? Nu vreau să cunosc! Apostol căută să protesteze, dar generalul îi reteză avântul, congestionat de mînie: ― Nu-ți dau voie să mai vorbești, ai înțeles?... Fiecare cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund în dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... Înțelegi? Criminale!... O, o!... Vasăzică asta ți-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suntem mai tari la suflet și răbdăm multe, dar femeile... De altfel, chiar domnul general o respectă foarte mult, adăugă puțin mai mândru. Ea îi gătește, ea îl îngrijește. Atunci groparul, morocănos, ca și cum l-ar fi oprit cineva să vorbească, reteză scurt avântul primarului zicînd: ― Ia mai stai, cumnate, oleacă... Vorba e, cum rămâne Ilona singură? ― Asta-i acuma, făcu cellalt, puțin supărat că l-a întrerupt. Las-o sănătoasă, că n-are s-o mănânce nimeni... Întâi să vedem ce s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întreb cum a depășit depresia unei vieți care nu a avut cursul dorit, ba mai mult, plătind și un preț atât de mare, dar acum ea este complet schimbată, frumusețea ei a pălit atât de repede, visurile i s-au retezat, este ca și cum o altă femeie i-ar fi luat locul și bătrâna aceasta osoasă, cu fața lată, gălbejită, nu știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-a distrus viața, iar acum ar fi un păcat să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]