4,965 matches
-
de cititori. Cultura scrisă se transformă, caută să se adapteze noilor condiții, încearcă să își găsească făgașul normal și statutul dintr-o țară europeană. Ce e cultura? Ne putem identifica și noi cu ea? Posibil ca acestea să rămână doar retorici, pentru că cel puțin prezentul nu este dispus să își facă o preocupare din a genera răspunsuri. Și prin asemenea auspicii, nici măcar viitorul nu poate garanta că societatea românească o să își schimbe direcția spre redresare. Cătălin Nicole Moldoveanu (Brăila)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
strălucește din nou, mai vie; glasul i se umple de viață... Daaaaaa - mai are proiecte și pentru viitor - călătoria de la Baikal până la Sahalin... ce vis frumos !!! Apoi, revine la evocările sale... „Știți cine m-o chemat acolo?” - ne întreabă dânsul retoric. „În pământul de la Cotul Donului zace un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
persoane demne de toată stima, de altfel, care nu concordă Întru totul cu a dumneavoastră. De pildă, domnul Albert Einstein - de a cărui onorabilitate științifică nu cred că vă Îndoiți - Își pune la un moment dat următoarea Întrebare, doar aparent retorică și deloc gratuită: cât de mult a avut Dumnezeu de ales când a construit universul? Insinuarea că, de fapt, nu prea a avut deloc este destul de transparentă ca să nu lase loc de interpretări, de acord? Or, dacă, Într-adevăr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost pe punctul de a declanșa o alarmă În toată regula, dacă nu cumva a și declanșat-o. O mică furtună În deșert... Am așteptat ca Sonia Anderson să continue. N-a făcut-o, dar nici nu s-a Întrebat, retoric sau pe bune, care va fi fost motivul pentru care Centrul s-a cam cutremurat la apariția cărții lui Fukuyama. Așa crezusem că va proceda, așa cerea logica dialogului. Tăcerea ei m-a intrigat. Știau ori ba, ea și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a putut aduce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată. Pot să continui? Întrebare evident retorică, la care am răspuns doar cu un gest de Încuviințare, formal și el. - Se observă ușor că nu poate fi vorba despre o corespondență simplistă de genul: primele numere naturale, primele litere din alfabet. După cum vezi, apare și A, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi semnat probabil fără rețineri un cec În alb. - Domnule, dar de ce e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-am agățat ca mortul de colac de ideea parolei unice și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neapărat despre litera lui. Și nu aceasta este problema esențială acum, ci așa-zisa nouă viziune asupra menirii Centrului cu care ne amăgește domnul Charles Redford... N-am mai ascultat, cunoșteam argumentele lui Howard, fiindcă nu erau altceva decât expandarea retorică a discuțiilor noastre În trei, din urmă cu câteva zile. Îmi priveam pe furiș tot mai des ceasul de la mână. Unde o fi acum Eveline? De ce nu se grăbește? Deodată mi-am auzit pronunțat numele. Vorbea Zoran. Calm, metodic, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai văzut una ca asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane Tresoro, e pur retorică - spuse deodată un domn destul de slab care până atunci stătuse liniștit în stânga femeilor și în care Metodiu și Iovănuț recunoscură imediat pe doctorul Peleto, cel cu câinii. De văzut, căpitane, s-a mai văzut. Iar dacă dumneata n-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că sună a vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de-amenințare, nu e picior metric de retorică, ca să zic așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți mai trebuie retorică, ori ai oaste puțină și-atunci taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră, sanctissime, vreun mare gânditor turc? — Nu cunosc - răspunse papa. — Nici n-au - spuse Metodiu - n-au nici unul, nici măcar unul mic, de sămânță. Toate națiile au gânditorii lor, turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noțiuni Își păstrează sensurile inițiale așa cum le-am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu starea de asediu, totul, corectă triumfător ministrul de interne, Nu înțeleg, spuse ministrul apărării, E foarte simplu, O fi simplu tot ceea ce vreți dumneavoastră, dar nu înțeleg, Să vedem, să vedem, ce înseamnă cuvântul asediu, știu că întrebarea e retorică, nu e nevoie să răspundeți, cu toții știm că asediu înseamnă încercuire, nu-i așa, Așa cum până azi doi și cu doi au tot făcut patru, Ei bine, când declarăm starea de asediu e ca și cum am spune că orașul capitală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A Sosit Ceasul Reglării Conturilor, profetice precum Totul Va Fi Diferit de Acum Încolo sau De Acum Încolo Nimic Nu Va Mai Fi La Fel, alarmiste precum Anarhia la Pândă sau Mișcări Suspecte la Graniță, retorice precum Un Discurs Istoric pentru Un Moment Istoric, lingușitoare precum Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata Asediază Capitala, obiective precum Retragerea Organelor Puterii s-a Făcut Fără Incidente, radicale precum Primăria Trebuie Să-și Asume Toată Autoritatea, tactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite, și-ți sugera niște spații goale și vagi, luminate doar de stelele nemuritoare, unde sufletul, gol-goluț, se aventura temător spre descoperirea unor noi mistere. Sunt retoric în descrierea mea, pentru că Stroeve era retoric. (Oare nu știm că în momentele de mare emoție omul se exprimă în mod firesc în stilul romanelor ieftine?). Stroeve încerca să dea glas unui sentiment pe care nu-l mai cunoscuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite, și-ți sugera niște spații goale și vagi, luminate doar de stelele nemuritoare, unde sufletul, gol-goluț, se aventura temător spre descoperirea unor noi mistere. Sunt retoric în descrierea mea, pentru că Stroeve era retoric. (Oare nu știm că în momentele de mare emoție omul se exprimă în mod firesc în stilul romanelor ieftine?). Stroeve încerca să dea glas unui sentiment pe care nu-l mai cunoscuse niciodată până atunci, și nu știa cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mult decât v-ați putea aștepta, credeți-mă. Îmi zâmbi. — N-am mai citit poezie de când l-am studiat pe Goethe la școală. — Și care a fost părerea dumneavoastră despre el? — Avocații din Frankfurt sunt poeți buni? am făcut eu retoric. — E o critică interesantă, zise ea. Ei, să sperăm că veți avea o părere mai bună despre Baudelaire. Iar acum, îmi pare rău, dar trebuie să plec. Se ridică și ne-am strâns mâinile. — După ce veți fi terminat cărțile, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne mirăm că tezele hedoniste ale lui Eudoxiu din Cnidos sunt cunoscute doar prin câteva rânduri... ale lui Aristotel? Stagiritul n-a consacrat plăcerii expuneri ample: câteva rânduri în Metafizica îB.1. 996. A.29), și tot cam atât în Retorica îI.1. 1370. A. 1372. B). în schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
două moduri de existență: unul îi dă trupului toată puterea sa, celălalt se edifică pe celebrarea și pe buna folosire a sufletului. Situație ipotetică ideală - ca și cum în viața de toate zilele lucrurile s-ar prezenta la fel de clar diferențiat! -, acest dispozitiv retoric îndeamnă la reflecție, permite confruntarea unor puncte de vedere, inițiază un proces care necesită rafinări și precizii. Prodicos din Keos oferă unul din cele mai celebre exerciții de acest gen... -2- Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric, un exercițiu de sofistică? N-are nicio importanță, să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ei nu presupune nicio jubilare. Ori una, ori alta: ori te bucuri de plăcerile vieții, ori suferi în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici vizavi de virtuți. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]