1,912 matches
-
MJDTM comunică (sic!) că s-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață”2. Nici unul dintre cei cinci nu a fost înștiințat că i s-a comutat pedeapsa, astfel că, de fiecare dată când se deschidea ușa celulei, retrăiau spaima că vor fi luați și executați. Mărturii despre procestc "Mărturii despre proces" Ne-au parvenit numai două mărturii despre desfășurarea propriu-zisă a procesului, prea puține pentru a putea cunoaște în detaliu tot ceea ce s-a întâmplat. Virgil Maxim spune
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la ansamblul ființelor umane. Freud constată în această privință (1901/1988) că unii adulți retrăiesc în visele lor perioada anterioară formației reacționale. Ei sunt înfricoșați de faptul că visează moartea părinților (mai ales a părintelui de același sex), a fraților sau surorilor. Nu este vorba de o dorință actuală, precizează Freud, ci doar de reapariția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reușește să facă față, alături de cursurile sale la universitate, și unui post de asistent de laborator. Totuși, după vacanța lui Gamill, terapeutul său, el nu reia legătura cu acesta, justificându-și decizia de a întrerupe relația prin teama de a retrăi momentele dureroase ale episodului său melancolic. Jack își termină studiile de medicină și obține un post de chirurg în același centru medical universitar unde fusese spitalizat. În scurtă vreme, el prezintă manifestări depresive intense, mai ales când trebuie să prescrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe care ea o aduce poate „să se amestece cu decepția”. Opinia lui Bachelard (1960), „mare visător de cuvinte”, după cum spune el însuși, este cu totul diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se reverse tot ceea ce E. încercase să refuleze (...). Atunci când am fost în măsură să-i analizăm culpabilitatea în privința morții mamei și surorii sale, ne-a fost cu putință să degajăm alte amintiri ascunse. Pacienta a fost astfel capabilă să-și retrăiască invidia de copil față de noua sarcină a mamei și gelozia față de sora mai mică.” În acest caz, unde uitarea selectivă care este de obicei refularea pare a se infiltra în ansamblul memoriei, Steward precizează că „teama de amintire era pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-și originea în straturile de adâncime ale vieții inconștiente a pacientului și care se manifestă fără știrea acestuia. Tratarea pacienților psihotici arată clar că, o dată procesul terapeutic stabilit, el îi permite pacientului să trăiască (în sfârșit) - mai mult decât să „retrăiască” - etapele de dezvoltare pe care viața sa anterioară nu i le-a oferit. Martori stau numeroase cazuri clinice, prezentate, printre alții, de Bettelheim în Fortăreața goală, de pacienta lui Sechehaye în Jurnalul unui schizofren, de Pankow în Omul și psihoza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în secolul trecut, nu mai este la modă), el poate explica teama de transporturi în general. Freud (1905/1987) dă acestui fapt o interpretare originală. Pentru copii, legănarea din primii ani de viață este o amintire plină de farmec. Ei retrăiesc senzații similare grație clătinărilor din timpul călătoriilor și asociază inconștient plăcerea sexuală cu deplasările în tren. Totuși, mulți adolescenți și adulți (Freud nu are în vedere cazul copiilor, care se simt de multe ori rău în cursul deplasărilor cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
literare („Anotimpul”, „Cronicarul”). În 1952, Editura Cartea Pribegiei, creată de Grigore Manoilescu în Argentina, îi multiplică romanul Cerul era putred, prefațat de Mircea Eliade. „Nu voi releva aici meritele acestui prim roman, nu voi vorbi despre paginile admirabile, în care retrăiesc melancoliile portului dunărean, și arborii lui, și adolescenții lui. Nu voi releva nici inevitabilele stângăcii ale începutului. Cartea «există», e o carte vie - și în literatură lucrul acesta e cel mai important” - recomandă Mircea Eliade, surprinzător, pe un emul al
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului), spre o resemnare înțeleaptă. Ecoul ei îl aduc versurile culegerii următoare, La cumpăna apelor, care, cum sugerează titlul, fixează pragul de unde evenimentele vieții urmează a fi retrăite într-o simetrie a declinului. Se înmulțesc și reprezentările satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
o scădere, se gândea el, să scadă prezentul din trecut și să povestească diferența de fericire, de libertate, de nepăsare, pe care o conținea acel trecut. Această aritmetică părea atât de simplă, numai că, de fiecare dată când încerca să retrăiască timpul acela vechi, diferența se estompa. Fiindcă, înainte de revoluție, mai fusese un război, cel din l9l4 (iar bolșevicii nu aveau aici nici un amestec), mai fuseseră și vagoanele pline de răniți, și el foarte tânăr încă, pe un câmp acoperit de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
caracterul emoțional al respectivelor experiențe. Din perspectiva neuroștiințelor, visul joacă un rol important în consolidarea amintirilor și ajută la formarea și conturarea poveștii vieții noastre (cf. Schacter, p. 111-112). Atunci când visăm, urmele mnezice sunt actualizate și consolidate. Astfel, odată cu visul, retrăim, între altele, experiențele emoționale ale zilei, cu scopul de a le reține mai bine. Capitolul III ELABORAREA VISULUI Un vis adânc și straniu adeseori revine: E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată, Și nu-i de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
spună acest mare reporter. Abia peste mulți ani, când am trecut printr-o anume experiență jurnalistică, am înțeles cât de importantă este o imagine, o stare, un sentiment intens. Ajungând acasă, având această imagine bine întipărită în memorie, reușești să retrăiești atmosfera locului, întâlnirile și discuțiile cu oamenii. O bună documentare face cât jumătate din text. Munca cea mai grea, mai chinuitoare pentru un ziarist o reprezintă, desigur, elaborarea reportajului. Având 6-15 file, reportajul trebuie gestionat cu grijă, în secvențe (respirații
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fost „mare, puternică și armonioasă” altădată, dar ea aparține, iremediabil, acestui altădată. Urs von Balthasar conchide: „Ne amintim de ea (de această gândire - n.n.) așa cum omul Își amintește de profundele intuiții ale adolescentului care a fost: dacă nu le poate retrăi ca atare, Întrucât conjunctura, viața, Întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se Întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație Înflăcărată a ființei sale este chiar el Însuși”. Munca patrologului „angajat” constă În a reciti, Într-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prejudiciului produs; bă să producă asupra agresorului efectul pe care prejudiciul l-a produs asupra victimei; că să anuleze conștiința perversă și să trezească În persoana agresorului conștiința gravității actului comis, suferință și durere morală și sufletească, astfel Încât acesta să retrăiască În planul conștiinței sale traumatismul pe care l-a avut victima sa; dă să fie o compensare pentru victimă; eă prin efectele sale psihomorale, să-l determine pe agresor să dorească să se schimbe, atât În plan sufletesc, cât și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cerșetorii „putrezesc în ciorchine”, bisericile poartă „mucegaiul” și „mirosul de vreme”, iar înăuntrul lor icoanele sunt „teatrale” și cu un „cer de panoramă”; tot aici se văd madone „laice și-obeze”, Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
Kennedy. Când noi am trecut valea Înspre anii șaptezeci, Lefty s-a Întors În anii cincizeci. Se bucura din nou pentru terminarea canalului maritim St. Lawrence și Încetase cu totul să mă pomenească, pentru că eu Încă nu mă născusem. Își retrăia mania jocurilor de noroc și sentimentul de inutilitate de după pensionare, dar toate acestea trecură repede, pentru că era din nou În anii ’40 și ținea iarăși restauranul. În fiecare dimineață se trezea de parcă s-ar fi dus la lucru. Desdemona trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc. Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai sună Să dea semnalul, nici în glumă, Degeaba avem juvelnic și cârlige, Pe baltă n-are cine să ne strige Iar tu prietene, aș vrea să mai învârți volanul Că nu se știe până la anul. Noi amintiri ca să mai retrăim În balta mare să mai pescuim.
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
el. Dar de versurile astea habar n-a avut. Întrebările lui Sorin sunt curmate de glasul catifelat și cald al fetiței. Sticlea în ochii umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară. Mi se părea că retrăiesc un mit Cu fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și grea. Băiețelul nu-nțelege chiar toate cuvintele. Poate că, mai târziu, o să-i spună Sorina ce-nseamnă „nelămurit”, „retrăiesc”, „mit”, vorbe pe care Sorin abia le poate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
c-o s-o doară. Mi se părea că retrăiesc un mit Cu fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și grea. Băiețelul nu-nțelege chiar toate cuvintele. Poate că, mai târziu, o să-i spună Sorina ce-nseamnă „nelămurit”, „retrăiesc”, „mit”, vorbe pe care Sorin abia le poate pronunța. Dar micuțul pricepe că versurile, chiar dacă par a fi triste, sunt tare frumoase. O s-o roage pe surioara lui să ncerce să-l învețe această poezie. -”...Vai, cum doream ca, pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sau Maxim Gorki) și cei care preferă să evoce copilăria altora (Ionel Teodoreanu, Jules Renard). Un astfel de autor este și Alexandru Poamă. Nu este însă mai puțin adevărat că, prin cele două personaje principale ale cărții sale, autorul își retrăiește propria copilărie. Daniel Dragomirescu Cuvânt Verbele la timpul trecut, în toate graiurile lumii și cu deosebire în rostirea noastră, a românilor, sunt adesea fără conținut. Ele închid formal înfățișări ale existentei, care, asemenea liniei orizontului, se derobează mereu, incizând spațiul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aude sâsâitul ușii autocarului care se deschide. — Hai, mișcă-ți fundul Înăuntru, se aștepta să-l audă pe Moff spunând. Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se risipiră odată cu luminile roșii de la spatele autocarului, care se făcură din ce În ce mai mici până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă fac? Și parcă răspunzându-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de persoane, ceea ce înseamnă un număr colosal. Am făcut două anchete pe un eșantion de 80 de persoane la Spitalul Sfântul Luca. Asta la trei, respectiv la șase luni. Am descoperit că mai bine de 30% dintre aceste persoane au retrăit evenimetul. În intervalul acela de trei luni, numărul lor nu a scăzut deloc. Dimpotrivă, la anumiți indivizi chiar s-a agravat. Sunt și persoane care m-au uimit: „Ducem o viață cât se poate de normală“. Faptul că unele persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și prietenii au fost alături de mine. Sunt alții cu simptome mai grave care au probleme mult mai serioase decât mine. Părinții nu m-au lăsat să dau acest interviu. «Te chinui din răsputeri să ștergi această amintire și acum o retrăiești!» Am acceptat, sperând că aici voi pune punct. Nu pot să mă tem la nesfârșit.“ „Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc la școală.»“ Takeda Yūsuke (15 ani) Takeda Yūsuke de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]